„Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis”. Aceasta este, în linii mari, ideea enunţată fie de Smerdiakov ori Raskolnikov în Crimă şi pedeapsă, fie în discuţia în care Dmitri îi relatează lui Alioşa Karamazov controversa avută cu Rakitin, fie, dacă îmi amintesc bine, chiar de Ivan Karamazov, în excepţionala construcţie epică reprezentată de romanul Fraţii Karamazov.  

Lupta politică, indiferentă la distincţia esenţială dintre adversar şi inamic, socotită demult a fi ieşit de sub jurisdicţia oricărui Dumnezeu, e îndeobşte presupusă a fi defectivă de orice fel de reguli. Iar modul în care se face politică pe malurile Dâmboviţei întăreşte respectiva presupunere.

Din păcate, indiferentă la orice reguli s-a arătat în ultimele zile ale lui decembrie 2015 şi în primele zile ale lui ianuarie o parte din presa bucureşteană. Care dă semne a încălca orice regulă de conduită în specularea unor necunoscute ale tragediei consumate în urmă cu mai bine de două luni la Clubul Colectiv din cauza ataşării sale neruşinate la locomotiva politicului. Faptul că specialiştii INSEMEX de la Petroşani întârzie peste marginile iertate să furnizeze rezultatele unei expertize de natură să înlăture bună parte dintre aceste necunoscute, speculat duminică seara deloc dezinteresat de Traian Băsescu cu prilejul apariţiei sale la televiziunea de uz personal b1 tv în compania jurnalistului-serv Sabin Orcan, stimulează o scenarită sinistră. Întru conturarea şi desăvârşirea căreia şi-au dat mâna, în cel mai condamnabil şi inconştient mod cu putinţă, politicieni, palavragii corupţi care, numai Dumnezeu ştie cum au reuşit ca, din 1991 încoace să îşi construiască ascendente cariere în STS-ul condus de dl. Marcel Opriş, cântăreţi expiraţi, mai celebri prin scandaluri de toate felurile decât prin succese pe scenă ori la posturi de radio şi televiziune şi, se putea oare altfel?, jurnalişti.

Să recapitulăm faptele. În dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2015, pare-se fără a avea în prealabil necesara discuţie cu preşedintele Klaus Iohannis, premierul Victor Ponta a anunţat demisia lui şi a Cabinetului său. Aceasta după ce, cu o seară înainte în Capitală şi în alte oraşe ale ţării au avut loc ample manifestaţii de protest care incriminau corupţia ce a făcut posibilă tragedia din clubul Colectiv. O corupţie pe care manifestanţii o identificau a fi marcă de înregistrare pentru toate partidele politice şi pentru multe dintre instituţiile Statului.

Pe neaşteptate şi în cel mai nesperat chip cu putinţă, dl. Iohannis a obţinut ceea ce şi-a dorit încă din ziua în care a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi ceea ce, până atunci, părea de neobţinut, în pofida solicitărilor sale repetate, făcute cu începere din data de 5 iunie, în ciuda problemelor penale ale d-lui Ponta şi a trimiterii sale în judecată pe data de 17 septembrie. Dar şi a şubrezirii poziţiei acestuia în principalul partid de guvernământ, şubrezire intervenită odată cu demisia de la şefia PSD, demisie anunţată pe neaşteptate în seara zilei de duminică, 12 iulie 2015.

Din păcate, preşedintele Klaus Iohannis a comentat în cel mai neinspirat chip cu putinţă demisia premierului, scoţând pe gură nişte cuvinte pe care sunt convins că, din perspectiva desfăşurărilor mediatice din ultimele zile, oricât de groteşti şi de iresponsabile ar fi acestea, ar prefera azi să le fi înghiţit: A fost nevoie să moară oameni pentru ca această demisie să se producă”.

Preţ de aproximativ o lună şi jumătate, fostul prim-ministru a dispărut din prim-planul actualităţii româneşti, revenirea petrecându-se de abia pe data de 22 decembrie 2015. Atunci când, la un post local de televiziune din Gorj, fieful său electoral, lucru defel de neluat în calcul, dl. Victor Ponta a făcut o declaraţie ce a dat apă la moară celor ce şi până atunci au comentat tendenţios nepotrivita frază a d-lui Iohannis. 

„Cei care doreau schimbarea guvernului,- spune dl. Ponta- erau dispuşi şi la propriu, dar şi la figurat să calce pe cadavre. Eu sunt un om construit altfel şi nu cred că merită să te ţii de o funcţie călcând pe cadavre. Alţii au considerat că merită”.

Pe data de 29 decembrie au fost date publicităţii o seamă de interceptări din convorbirile proaspăt arestatului colonel STS Ştefan Enache, zis Fane. Interceptări în cursul cărora individul în cauză făcea referire la ceea ce se presupune a fi putut fi un plan dinainte stabilit aplicat în cazul Colectiv, la un gaz pus anume şi la existenţa unei mâini criminale vinovată de ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 30 octombrie la Bucureşti.

Spusele vorbăreţului în cauză au fost preluate pe nemestecate şi postate interesat pe contul său de facebook de fostul ziarist cu însărcinări speciale pe nume Turcescu Robert Nicolae şi au prilejuit însăilarea unui text devenit, în lipsă de altceva, viral pe internet. Text în care cântăreţul Florin Chilian formula grave acuzaţii la adresa preşedintelui Klaus Iohannis. Socotit un scelerat care, din dorinţa de a-l vedea înlăturat de la putere pe dl. Victor Ponta, ar fi dat un ordin în urma căruia 63 de persoane şi-ar fi pierdut viaţa.

Apogeul a fost atins însă în noaptea de 3 spre 4 ianuarie când, proaspăt întors din vacanţă, jurnalistul Ion Cristoiu, revenit la mai vechile sale năravuri scenaristice, a publicat pe blogul personal un text de-a dreptul halucinant. Text intitulat kilometric „O enigmă mai mare decât teroriştii din decembrie 1989. A ştiut Klaus Iohannis cu mult înainte de octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?” 

Comentariul lui Ion Cristoiu, între timp inconştient asumat de Evenimentul zilei, fiţuica de casă a tandemului Băsescu-Udrea, amestecă, respectând perfect, farmaceutic toate regulile dezinformării, frânturi de realitate cu invenţii patentate, groteşti, produse ale unui spirit bolnav de senzaţional şi nu numai, speculaţii şi insinuări calomnioase cu jumătăţi de adevăr, lucruri verificabile cu altele absolut imaginare. Utilizând în cel mai abject mod cu putinţă principiul în conformitate cu care pentru un jurnalist pe care demult îl ştim a fi lipsit de orice Dumnezeu, de unde şi desele schimbări de patron, de finanţator şi de opinii, totul ar fi permis.

Or, de data aceasta cred că lucrurile stau cu totul altfel. Oricum, mult mai serios decât ar părea lucrurile în primă instanţă. De data aceasta, în nici un caz nu mai poate fi vorba despre un joc cu şi de-a presa. Ori de-a teoria conspiraţiei Chiar dacă la mijloc pot fi mari interese electorale în slujba cărora dau semne a se fi pus mercenari de talia unui Turcescu ori a unui Cristoiu. Acesta din urmă justificându-şi delirul într-un text publicat cu puţină vreme în urmă, chiar în cursul acestei nopţi, pe acelaşi blog prin dreptul sfânt de a pune întrebări pe care şi l-ar fi câştigat el şi presa română după Decembrie 1989.

Oricât de decredibilizat ar fi în ochii unei bune părţi a românilor consumatori de presă dl. Ion Cristoiu, impactul textelor scrise de domnia sa rămâne unul major. Depăşind limitele senzaţionalului ieftin în care domnia-sa este un inegalabil expert. Comentariul d-lui Cristoiu creează Administraţiei Prezidenţiale, autorităţilor Statului, Ministerului de Interne, Procuraturii, STS o uriaşă problemă. Problemă ce nu poate fi dezamorsată nici prin tăceri, nici prin dezminţiri şi nici prin comunicate sibilinice. Ci exclusiv prin dezvăluirea necondiţionată a tuturor detaliilor tragediei, prin grăbirea expertizelor şi comunicarea în regim de maximă urgenţă şi fără niciun fel de cenzură a rezultatelor acestora.

Din acest moment aflarea întregului adevăr referitor la ceea ce s-a întâmplat în seara de 30 octombrie 2015 în Clubul Colectiv devine o chestiune de securitate naţională. Depăşind cu mult orice alte instanţe, inclusiv aceea a reputaţiei şi onoarei preşedintelui Klaus Iohannis puse serios la îndoială de Cristoiu, Turcescu, Chilian şi alţii asemenea lor. Ori de teapa lor. Inclusiv Traian Băsescu şi Victor Ponta.