Dezbatere pro şi contra gazelor de şist: Nu ar mai trebui să subvenţionăm industria prin gaze ieftine pentru că ne subminează independenţa energetică

România nu ar mai trebui să subvenţioneze o serie de industrii care fac profit din preţul redus la gaze, precum combinatele de îngrăşăminte chimice ale lui Ioan Niculae şi centrala pe gaze naturale a Petrom de la Brazi, a declarat, la Adevărul Live, Nicuşor Dan, activist împotriva fracturării hidraulice.

La rândul său, prof.dr. Corneliu Dinu, profesor de geologie la Universitatea Bucureşti şi moderatorul platformei infogazedesist.eu a ANRM, spune că trebuie să facem un inventar al resurselor.

Problema apei

Nicuşor Dan: Chevron arată în documente că vor lua apa de la compania de apă a judeţului Vaslui, care are o filială la Negreşti, dar directorul companiei spune că nu a livrat nicio picătură de apă către Chevron. Or, în poze se vede că Chevron a săpat patru puţuri în perimetrul sondei, unde se văd furtune mari, este clar că ei de fapt scot apă de acolo. Ar trebui ca autorităţile statului să se sesizeze şi să verifice acest lucru. Credeţi că vor face?

Există cutremure provocate de fracturarea hidraulică?

Nicuşor Dan: Raportul preliminar al Institutului Geologic arată că pot fi produse cutremure. Un studiu de geofizică arată că în Oklahoma s-a produs un cutremur de 5,7 grade din injecţia de substanţe în scoaţă.

Prof.dr. Corneliu Dinu: Da, dar acolo nu este vorba numai de extragere de gaze de şist, ci şi injecţie de deşeuri petroliere în zăcăminte, iar acestea sunt cele periculoase. Inclusiv la noi se practică acest lucru, când un zăcământ este epuizat, se pompează lichide şi deşeuri petroliere pentru a se disipa în roci şi a nu ajunge la suprafaţă. Este folosită multă apă, dar ea se poate lua din surse reglementate sau din ape reciclate industriale, ori din acvifere subterane nepotabile. Nu este folosită apă din zonele agricole sau sărace în apă. 

Diferenţele între fracturarea hidraulică la gazele de şist şi înjectarea de substanţe pentru recuperarea de petrol

Nicuşor Dan: Sunt patru diferenţe între fracturarea hidraulică şi tehnologia de îmbunătăţire a recuperării la sondă: rocile sunt mai poroase în cazul clasic, presiunea este mai mare pentru extragerea gazelor de şist, nu se face foraj orizontal, iar fluidul de fracturare conţine substanţe cancerigene.

Prof.dr. Corneliu Dinu: Aceste diferenţe nu sunt diferenţe reale.

Despre pământ

Prof.dr. Corneliu Dinu: Nimeni nu este obligat să-şi dea pământul companiilor petroliere pentru a explora gazele de şist. Tehnologia de fisurare este aceeaşi cu aceea folosită la îmbunătăţirea recuperării de petrol la sondele clasice.

Despre fluidele de fracturare

Nicuşor Dan: Haliburton este cel mai mare producător de fluide de fracturare, iar compania are un disclaimer pe site-ul său în care spune că pentru acestea nu sunt riscuri ştiute. Există un studiu din SUA în care se spune că există risc de 5% pentru activitatea de fracturare hidraulică.

Prof. dr. Corneliu Dinu: În SUA există peste un milion de sonde la care se foloseşte fracturarea hidraulică, asta ar însemna că ar trebui să fie 50.000 de sonde cu probleme.

Nicuşor Dan: Dar există, un raport arată în SUA peste 1.600 de probleme în Colorado, în Pennsylvania sunt peste o mie. De asemenea, Parlamentul European a arătat că legislaţia nu cere clar publicarea substanţelor din fluidul de fracturare. Proceedings of National Academy of Sciences arată clar că s-a găsit metan în apă, s-au descoperit tot felul de substanţe.

Miturile privind gazele de şist

Profesor dr. Corneliu Dinu: Înţeleg această preocupare pentru găsirea de noi hidrocarburi, pentru că nu este vorba numai de şisturi argiloase şi nici numai de gaze. În SUA s-a făcut un inventar al acestora. Din punctul de vedere al geologului este un interes real, ştim pe unde ar fi aceste şisturi, dar nu le cunoaştem întinderea, grosimea, utilitatea. Perioada de explorare permite identificarea acestor resurse. Urmează perioada de dezvoltare, adică săparea mai multor sonde pentru conturarea zonei respective.

Nicuşor Dan: Argumentul independenţei energetice nu ţine neapărat de extragerea gazelor de şist, există mai multe resurse. Din 14 miliarde de metri cubi consumate anual în România, 2,5 miliarde de metri cubi consumă combinatele lui Ioan Niculae, la fel există şi centrala de la Brazi a Petrom, care transformă gazele în altă formă de energie. Apoi există problema redevenţelor, în plus companiile care au contracte cu statul român, adică Chevron în Bârlad şi Constanţa, inclusiv subsidiara Gazprom în vestul ţării, au contracte pentru explorare-dezvoltare-exploatare. În plus, noi nu vom primi nimic din gazul extras, ci vom primi bani, iar gazele le vom cumpăra la preţul pieţei, nu la preţ mic.

Contextul internaţional în care ameninţarea Rusiei cu închiderea robinetului de gaze sau mărirea preţului acestuia readuce în actualitate subiectul „alternativei” la gazul rusesc. Politicienii reclamă nevoia de independenţă energetică pentru ca România să nu depindă de gazul rusesc, lăsând să se înţeleagă faptul că explorarea şi, mai apoi, explorarea gazelor de şist ar putea să aducă această dorită independenţă energetică.

Însă riscurile de mediu sunt aduse în discuţie cu forţă de activiştii care se luptă – uneori chiar la propriu în confruntări cu jandarmii – pentru stoparea explorărilor în perimetrele deja concesionate de statul român unor companii americane precum Chevron.

Fiecare tabără aduce în discuţie argumente tehnice în sprijinul poziţiei pe care o susţine, dar dezbaterile aşezate, faţă în faţă, au fost rare. Adevărul Live vă propune o asemenea dezbatere, la care puteţi să participaţi activ punând întrebări invitaţilor din studio prin modulul Adevărul Live, pentru a înţelege mai mult din argumentele pro şi contra gazelor de şist. În studioul Adevărul Live vin Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul şi activist împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist, şi prof. univ. Corneliu Dinu, moderator al platformei www.infogazedesist.ro care aparţine Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.