Actorii şi sălbaticii: când copilul tău va fi gay, să ştii că totul a fost o întâmplare

Aseară s-au întâmplat nişte lucruri. Ridicaţi bine ochii şi dacă vi se pare că scenele seamănă cu cele din “Actorul şi sălbaticii”, să ştiţi că aşa e, nu vă închipuiţi.

Nişte băieţi naţionalişti şi închipuiţi creştini au intrat în Noul Cinematograf al Ţăranului Român şi au oprit proiecţia filmului The Kids are all right din cadrul Lunii LGBT. Cumva, ei au crezut că acolo se petrece violarea culturii şi tradiţiei româneşti. Acolo se corup copiii ţării. Probabil că da, acolo, la NCT erau nişte gay şi lesbiene, care racolaseră nişte copii şi i-au forţat să se uite la un film cu lesbiene. De fapt, erau nişte oameni normali, în majoritate gay şi lesbiene, care se uitau la un film. Pentru că au dreptul. Pentru că închiriaseră sala.

Tata e credincios. Are icoane în geamul camionului său şi şi-a cumpărat o biblie de 150 de lei. Tata înjură cu “Dumnezeii mă-tii” şi după două secunde spune “Doamne, iartă-mă”. Tata a bătut-o pe mama, iar apoi a decis că e un blestem la mijloc şi a decis să aducă preotul să ne sfinţească sufrageria. Nu l-a pus să sfinţească şi piciorul frigiderului care se rupsese, după ce o aruncase acolo într-un acces de furie.

Tata străbate Europa de peste 10 ani. Mama e în Italia de 10 ani. Sora mea e plecată din ţară de vreo 7 ani. Am stat singur în toată perioada asta. Am cunoscut oameni diverşi, am avut şi am prieteni de tot felul. Am cunoscut oameni care se drogau, bisexuali, oameni care preferau pervesiunile sexuale, swingeri, gay, credincioşi, cocalari şi manelişti. Toate tentaţiile lumii au trecut pe lângă mine, la fel ca şi toate culturile şi credinţele. Am ajuns acum, la 24 de ani, un om normal. Cu o spiritualitate intrinsecă. Nu cred în Biserică. Poate nu cred nici în Dumnezeu. Mai mult, cred în bunătatea oamenilor, iar asta mă mulţumeşte. Nu-mi trebuie icoane pentru a şti că trebuie să fiu un om mai bun,  mai tolerant. Am păcatele mele şi am lucrurile mele bune.

Dar puteam să ajung orice am înşirat mai sus. Nimeni nu m-a oprit vreodată şi nimeni nu m-ar fi văzut dacă ajungeam gay, dacă mă duceam la petreceri de swingeri sau dacă pupam o icoana. Puteam asculta manele şi puteam asculta Pink Floyd. Vedeţi voi, totul e o întâmplare a vieţii.

Copilul tău, credinciosule, va ajunge ce va dori el. Va lua exemplul pe care îl va considera cel mai bun. Va cunoaşte oameni pe care tu nu îi vei cunoaşte şi îţi va ascunde multe lucruri. Oricât ai încerca tu să spui ceva, el va face până la urmă cum va dori. Pentru că, ştiţi voi, omul e un animal liber. Iar copilul tău... ce va ajunge el … e o întâmplare.

Sunt lucruri în educaţie pe care ar trebui să i le spui. Eu nu am copii. Reproşaţi-mi că nu ştiu să-i cresc pentru că nu i-am avut. Dar ştiu ce voi face atunci când voi avea. Le voi spune să fie oameni buni. Le voi spune să gândească singuri. Le voi spune să nu se lase influenţaţi şi să raţioneze înainte să ia o decizie. Le voi spune să nu facă greşelile mele şi să nu se limiteze la un univers mic. Le voi spune că adevărul nu stă în Biserică, în paradele gay sau în fumul unei ţigări de marijuana.

Adevărul va sta în el. Acolo, în interiorul lui, unde el va simţi ce e mai bine pentru viaţa lui. Voi încerca doar să-l susţin să fie un om mai bun. Un om mai înţelept. Şi îl voi susţine să nu cadă niciodată în deznădejde şi lipsă de speranţă. Chiar dacă va fi gay sau lesbiană, chiar dacă va crede în Dumnezeu şi chiar dacă, deşi sper să nu, va cădea în dependenţă de droguri.

Îi voi spune că dependenţele de orice fel sunt viciul omenirii. Că omul a devenit liber nu din decizia unui stat sau a unei biserici, ci datorită minţii lui. Omul e liber pentru că are creierul cel mai complex al Universului. Aşa că dependenţele sunt slăbiciunile noastre. Va ajunge şi acolo, dar când va ajunge, îl voi susţine.

Naţionalismul, tradiţia, credinţa. Acestea sunt vicii. Crede în ţara ta. Crede să o faci mai bună, nu mai românească. Crede în România că poate să devină europeană, că poate să devină o ţară mai mare, deşi încercată de greşeli. Nu absenţa ungurilor din ţara noastră ne va face mai buni. Nu uciderea ţiganilor ne va face mai falnici. Acestea sunt vicii.

Tradiţia. Şi ea e un viciu. Crede în posibilitatea de a învăţa din ele, nu din forma lor. Totul s-a schimbat în ultimii 2.000 de ani. Păstrează spiritul bunătăţii, nu forma ei.

Dragă credinciosule care urli Deşteaptă-te române şi cânţi imnuri bisericeşti ca să alungi homosexualismul din oameni. Dacă Dumnezeul tău există, te rog să îţi imaginezi următorul lucru. Vine din nou Dumnezeu pe Pământ. E judecata de apoi. În faţa lui, a bunului Dumnezeu, apare un bărbat. A fost gay. A ajuns la judecată fiind gay. Dar a fost un om bun. I-a ajutat pe alţii şi a încercat să ducă o viaţă corectă. Ce crezi că va face Dumnezeu? Va avea Dumnezeu nemernicia de a-l trimite în Iad doar pentru că-i plăcea să iubească bărbaţi? Doar pentru că acel concept fundamental al creştinismului, IUBIREA, a fost aplicat...nu pe o femeie...ci pe un bărbat?

Atât te întreb eu pe tine … nu uita. Ceea ce devine copilul tău e o întâmplare.