Înfrăţiţi întru plagiat

La începutul verii anului 2015, destinul politic, dar şi cel personal, al primilor doi oameni din guvernul ţării - premierul Victor Ponta şi prim-viceprim-ministrul Gabriel Oprea - dădeau semne că vor avea cursuri complet diferite.

Viitorul lui Victor Viorel Ponta devenea tot mai incert, se întuneca în mod vizibil, în vreme ce dl. Gabriel Oprea părea a fi „alesul”, „salvatorul”, nu doar liderul incontestabil, tot mai umflat în pene al creaţiei sale politice, UNPR-ul „care nu trădează”, ci şi garantul perpetuării la guvernare al din ce în ce mai nesigurului pe sine PSD. Erau la acea vreme mulţi, foarte mulţi analişti politici care vedeau în cel devenit în chip nu tocmai miraculos, ci cu concursul nemijlocit al fostului preşedinte Traian Băsescu ce i-a răsplătit lui Gabriel Oprea trădare cu gradul de general cu patru stele, viitorul premier.

În ciuda eforturilor continuate neobosit din anul 2012 încoace ale unor falşi intelectuali de partid, unii dintre posesori de impozante grade universitare, ale unui CNATDCU prea-plecat politic şi ale unor miniştri ai Educaţiei pe an ce trece tot mai fără coloană vertebrală, pe numele lor Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie şi, în fine, Sorin Câmpeanu, scandalul plagiatului încă nepedepsit al d-lui Victor Ponta nu dispăruse niciun moment din atenţia opiniei publice. În plus, premierul în funcţie a început să aibă parte de tot mai complicate probleme penale, implicarea sa în afacerile urât mirositoare ale amicului său, alt looser politic, Dan Şova. creându-i dificultăţi din ce în ce mai mari.

Absenţele repetate din ţară, justificate prin motive de sănătate, creşterea numerică a vizitelor d-lui Ponta la amicul său, preşedintele Turciei, Recep Erdogan, l-au propulsat pe generalul Oprea în poziţia de premier interimar. Un interimar, la vremea aceea, creditat cu mari şanse să fie definitivat pe post. Lăudat, de pildă, seară de seară, de „morsa competentă” Bogdan Chirieac pentru devotamentul exemplar pus în slujba ţării, devotament concretizat prin sacrificarea unui concediu de odihnă altminteri binemeritat.

Ce-i drept, dl. Oprea era în luna august a anului 2015 unicul membru al guvernului ce bântuia pe culoarele Palatului Victoria, ceilalţi miniştri fiind demult plecaţi în interminabile concedii cu buget social –democrat, în ţări care mai de care mai exotice şi în hoteluri de mare lux. În escapade de acelaşi mare calibru fiind plecaţi, de altfel, cam toţi liderii politici ai României. Numai dl. Gabriel Oprea muncea şi se sacrifica.

În vreme ce în iulie, acelaşi an fatal 2015, dl. Victor Ponta îşi făcea cunoscută pe facebook demisia de la şefia PSD, dl. Gabriel Oprea elabora planuri peste planuri în vederea întăririi UNPR-ului. Programat să aibă foarte curând o jumătate de milion de membri. Să devină din ce în ce mai important astfel încât la alegerile din iarna lui 2016 să intre în Parlamentul ţării pentru prima dată  singur, pe cont propriu, nu pe liste politice negociate, cu statut de rudă săracă şi cu prostul renume de partid de tip bodyguard.

A urmat însă moartea tragică a poliţistului Bogdan Gigină, aflat într-o misiune ordonată de grandomania şi abuzul în serviciu pe scară largă practicat de dl. Gabriel Oprea, a mai venit şi tragedia de la clubul # colectiv de pe urma căreia s-a impus demisia premierului şi a Cabinetului. Au ieşirea din prim-planul vieţii politice a ex- prim-ministru, dar şi începutul întunecării fostului prim- viceprim-ministru. La începutul primăverii, dl Oprea a dat UNPR-ul pe mâinile unui anume Valeriu Steriu care, câteva luni după aceea, avea să-i vândă partidului pe un preţ de nimic eternului brigand politic Traian Băsescu.

Şi uite – aşa, pe neaşteptate şi cam pe nepusă masă traiectoriile d-lui Victor Ponta şi Gabriel Oprea au reînceput din nou să semene. Să devină nu doar comparabile, ci aproape inseparabile, numitorul comun fiind dat de cuvântul plagiat.

Aşa se face că ieri, dl. Victor Viorel Ponta şi-a pierdut definitiv titlul de doctor în ştiinţe, titlu obţinut prin furt, pierderea fiind certificată printr-o decizie semnată de ministrul Educaţiei, în vreme ce fostul prim-vicepremier Gabriel Oprea a primit acelaşi verdict din partea reîntăritului CNATDCU.

Ambii foşti demnitari încercând să ne mai prostească o dată pretextând că şi-au redactat tezele în conformitate cu nişte norme aflate în vigoare la vremea respectivă. Adică în 2001, dl. Gabriel Oprea, şi 2003, dl. Victor Ponta.

Nu, domnilor! Normele citării, indicarea riguroasă a surselor bibliografice au fost şi sunt şi atunci, şi mai demult şi azi întotdeauna aceleaşi. Ele trebuiau să vă fie cunoscute încă din liceu, dacă l-aţi făcut pe bune, şi eraţi obligaţi să le respectaţi întocmai încă din clipa în care v-aţi redactat lucrările de pe urma cărora aţi fost declaraţi licenţiaţi.

Acum, în aceste zile, dl. Ponta şi dl. Oprea se dedau la un circ ieftin ce-i înfrăţeşte pe viaţă în penibil şi întru plagiat. Comportându-se infantil, precum copiii de şcoală primară care, în loc să mărturisească că nu şi-au făcut tema, vor să îşi ducă de nas învăţătoarea pretinzând că şi-ar fi uitat caietul acasă.

Numai că vremea dusului de nas al unei ţări întregi de către doi impostori ştiinţifici şi politici s-a cam terminat!