De ceva timp, prima pagină a ştirilor este ţinută de fostul procuror din vremea comunismului, Augustin Lazăr, „torţionarul“ de la Aiud, ajuns ulterior procuror general al României şi o mare sulă în coastele mafiei politice din ţara noastră! Procuror general care a avut curajul să trimită în instanţa de judecată celebrul Dosar al Revoluţiei, după 30 de ani de cercetări şi controverse. Chiar dacă acest dosar pare a avea unele scăpări, din moment ce la un număr mare de victime, există doar trei acuzaţi!

Procuror general care a îndrăznit să-şi depună candidatura pentru un nou mandat, dar a fost respins de actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, şi el fost magistrat comunist, acum pe făraşul unei puteri pe care a slujit-o cu mult servilism şi obedienţă, în ciuda protestelor societăţii civile, dar şi al atenţionărilor repetate ale oficialilor Uniunii Europene. Ministru al Justiţiei care se pare că a ajuns în dizgraţia puterii penale tocmai pentru faptul că se arată reticent în a da ordonanţa prin care să-i scape pe demnitarii corupţi de posibile condamnări cu pedepse drastice pentru faptele lor.

În urma atacurilor virulente şi a acuzelor la care a fost supus, procurorul Augustin Lazăr a decis să se pensioneze. Dacă îşi va duce intenţia la capăt, acesta va ieşi din sistem, iar retragerea poate însemna ieşirea completă din sistem, inclusiv din jocurile culiselor politice de care mai este acuzat că le face, de către o parte a presei şi a politicienilor penali. Reprezintă şi o ieşire oarecum demnă, decentă din magistratură, după ce a lucrat în două regimuri diferite, regimul dictaturii comuniste şi regimul post comunist.

Dar, gestul procurorului Augustin Lazăr, dacă ar fi urmat şi de alţi magistraţi şi foşti înalţi demnitari şi funcţionari din timpul dictaturii comuniste, ar putea însemna un lucru mult mai important pentru societate în ansamblul ei, pentru democraţie şi pentru România. Ar însemna un început de lustraţie oarecum naturală. Dacă lustraţia nu s-a făcut la timpul ei, în anii de după 1989, ar putea începe acum, la 30 de ani distanţă, prin pensionarea şi ieşirea complet din joc a acestora.

S-a făcut mare agitaţie cu „torţionarul“ Lazăr, fost procuror comunist! În acest context, nimeni nu i-a amintit, pus în discuţie şi pe alţi foşti magistraţi comunişti, actuali înalţi demnitari şi politicieni, cum ar fi: Valer Dorneanu, Victor Ciorbea, Tudorel Toader, Norica Nicolai, Monica Macovei şi alţi procurori şi judecători aflaţi încă în activitate, în înalte funcţii publice? Acum, ar fi un moment oportun pentru o lustraţie naturală, prin ieşirea la pensie a acestora şi renunţarea voluntară, într-un gest de decenţă şi responsabilitate individuală, la implicarea în viaţa publică. Retragerea acestora şi ai altor dinozauri comunişti din toate domeniile publice ar însemna un început de deratizare, de însănătoşire a societăţii româneşti. O renunţare la trecut, la aşa zisa democraţie originală şi la deschiderea spre o democraţie firească, bazată pe principiile statului de drept.

Dar, oare, vor vrea aceşti privilegiaţi, aceşti oameni să plece de la caşcaval? De la măcelărie? Unii şi-au schimbat pielea, au ajuns mari lideri de partide, persoane cu demnităţile cele mai înalte din stat, indivizi care fac jocurile şi dau ora exactă în România, fac legile, controlează economia, politica, finanţele. Controlează viaţa a milioane de români! Democraţia originală românească poartă amprenta lor! Mai mult, acum au destinul României în mâini, o pot îndrepta spre încă o sută de ani de existenţă, dacă se retrag, mai ales că toţi se bat cu cărămida în piept, cu patriotismul şi dragostea lor de ţară! Astfel, o pot lăsa să-şi urmeze calea spre valorile şi modelele recunoscute, democratice, occidentale. Sau, dimpotrivă, ţinând cu dinţii să facă jocurile şi să fie în fruntea ţării, foştii comunişti actuali înalţi demnitari, o pot duce şi distruge din interior ori sub laba marelui urs de la Răsărit.

În prezent, asistăm la o incredibila luptă pentru controlul României:

Eu te controlez pe tine, tu mă controlezi pe mine, noi îi  controlam pe alţii şi mai ales, alţii mai puternici ne controlează pe noi! Acesta pare să fie motto-ul după care se guvernează ţara!

Nimeni nu este necontrolat şi necontrolabil la vârful politicii româneşti şi al puterii din România! Iar cine controlează justiţia, pare că poate avea puterea şi controlul acesteia asupra românilor şi a întregii ţări!