În sfârşit: Iliescu, cercetat pentru sângele vărsat

La mai bine de 25 de ani de la Mineriada din iunie 1990, când patru oameni au murit, iar alţi o mie au fost răniţi, procurorii anunţă începerea urmării penale împotriva mai multor foşti demnitari pentru infracţiuni contra umanităţii.

Primii care au aflat că au calitatea de suspecţi în dosarul „Mineriada” au fost Ion Iliescu, fostul preşedinte, şi fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu. Mai exact, cei doi au fost chemaţi miercuri la sediul Parchetului General şi au fost informaţi că sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 13 iunie 1990. 

Tot miercuri la Parchetul General a fost citat şi fostul ministru Victor Atanasie Stănculescu. Deşi a fost chemat în calitate de suspect, procurorii nu i-au adus la cunoştinţă că este urmărit penal. Potrivit unor surse judiciare, procurorii urmează să ceară aviz de la Administraţia Prezidenţială pentru începerea urmăririi penale în cazul lui deoarece a avut calitatea de ministru în perioada 1990-1991.

„În perioada următoare vor fi audiate persoanele faţă de care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii şi care la data evenimentelor deţineau funcţii de conducere la nivelul structurilor civile şi militare ale statului, precum şi în cadrul unor unităţi economice”, anunţau  miercuri dimineaţă procurorii. 

Miron Cozma, aşteptat joi la Parchet

De altfel, în cursul zilei de joi sunt aşteptate la Parchetul General mai multe persoane printre care şi Miron Cozma. 

„Eu miercuri am fost citat telefonic de către Procuratura Generală şi joi am să merg acolo şi voi lua citaţia oficială pentru că nu pot să cred tot ceea ce mi se spune pe telefon. Voi fi prezent joi la Parchetul General pentru a lua citaţia în calitatea pe care mi-o conferă, cel puţin din câte mi s-a spus, e o calitate de suspect şi mi se pare normal ca nici măcar Miron Cozma să nu fie crezut până la urmă, că ăsta e rolul anchetei, ca toată lumea să îşi probeze nevinovăţia şi bineînţeles să răspundă de faptele lor în instanţă”, declara Cozma miercuri.

Munteanu: „Cred că este doar începutul“

Imediat după ce procurorii au făcut public faptul că s-a început urmărirea penală faţă de mai multe persoane în acest dosar, Marian Munteanu, fostul lider al studenţilor în timpul Mineriadei din 1990, bătut şi arestat în timpul acelor evenimente, a declarat că decizia anchetatorilor i se pare normală şi reprezintă „doar începutul”. 

„Mi se pare ceva normal, nu mă surprinde această ipoteză judiciară lansată de anchetatori (începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu -n.r.). Bănuiesc că ancheta are o mulţime de multe alte aspecte, care urmează să fie aflate pe parcursul derulării ei. O acţiune ca cea din 1990, care a angajat forţe enorme la nivelul statului român, va scoate la lumină un număr semnificativ de persoane care au avut poziţii de decizie şi care au organizat şi derulat acele activităţi cu urmări nefericite pentru ţara noastră şi pentru cetăţenii ei. Cred că este doar începutul”, a declarat Marian Munteanu. 

Ceva mai sceptic, preşedintele Asociaţiei Decembrie 1989, Teodor Mărieş, a declarat că nu are la cine să aibă speranţe legat de începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pentru că sunt aceiaşi procurori, dar are credinţa că dosarul trebuie finalizat, cu sau fără ei. „N-au avut încotro şi au redeschis dosarul din cauza deciziei CEDO. Dar am credinţa că într-o zi trebuie finalizat, cu sau fără ei. E obligaţia statului român”, a arătat şi Teodor Mărieş.

Ce a făcut Iliescu între 13 şi 15 iunie 1990

În faţa acuzaţiilor care i s-au adus pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu a pus mereu accent pe ziua de 13, aruncând vina pe “bandele de huligani” care au terorizat Bucureştiul şi care au provocat toate escaladările ulterioare, inclusiv venirea minerilor.

„Lumea, domnule, era speriată şi îngrozită. Din oraş se ridicau coloane de fum. Poliţia n-avea autoritate, era timorată. Armata a ezitat şi a intervenit târziu de tot. Abia după ora 10 noaptea a depresurat Ministerul de Interne. Deci se crease un vid de putere. Nu existau forţe de ordine care să mai ţină în frâu dezlănţuirea asta de ură. Şi dacă n-ai forţă organizată, ăştia, huliganii, îşi fac de cap. Adică... nu vi se pare grav ceea ce s-a întâmplat în 13 iunie? Voi căutaţi motivaţii de partea Puterii şi pentru 13 iunie şi pe urmă puneţi accentul pe Mineriadă. E o ticăloşie“, declara Iliescu într-un interviu pentru „Adevărul“.   

De ce a ieşit Armata?

Violenţele din acele zile au început din dimineaţa de 13 iunie, când forţele de ordine au descins în Piaţa Universităţii şi i-au arestat pe greviştii foamei care se aflau în corturile din faţa Teatrului Naţional.

Spre prânz, în zonă s-a închegat o mişcare de protest care cerea eliberarea arestaţilor. Forţele de ordine au intervenit din nou şi lucrurile au degenerat. S-a aruncat cu sticle incendiare în Ministerul de Interne şi câteva autobuze au fost cuprinse de flăcări chiar în centrul Capitalei. 

Ulterior, regizorul Stere Gulea a prezentat o înregistrare audio care dovedea că incendierea autobuzelor a fost parte a unei înscenări puse la cale chiar de către cei aflaţi la putere. Generalul Gheorghe Diamandescu, şeful Inspectoratului General de Poliţie, îi raporta lui Mihai Chiţac, ministrul de Interne: „Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte: ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi”. 

Sub pretextul că Bucureştiul este în pragul anarhiei, puterea FSN-istă a scos armata din cazărmi. Jurnalul acţiunilor de luptă al garnizoanei Bucureşti, extras din arhive în 1997, arăta că Ion Iliescu a cerut personal ca armata să intervină. Militarii au deschis focul în zona Ministerului de Interne şi patru persoane au fost ucise. Lor li se adaugă un tânăr înjunghiat în zona Televiziunii şi un bărbat care a făcut infarct în Piaţa Universităţii. Aceştia sunt morţii recunoscuţi oficial din 13-15 iunie, autorităţile susţinând că venirea minerilor nu s-a soldat decât cu răniţi.  

„Au răspuns solidar în apărarea cetăţenilor”

În aceeaşi seară de 13 iunie, Ion Iliescu a avut şi o intervenţie la Televiziune, afirmând că Bucureştiul este ocupat de bande legionare şi solicitând populaţiei să apere democraţia. „Sunau cetăţenii la Televiziune: «Ce faceţi domnule? Ce se întâmplă? Am ales. Cine sunt ăştia? Cum de nu există forţă care să-i oprească?». Şi atunci am făcut apel la populaţie spunând că ne aflăm într-o situaţie excepţională şi populaţia trebuie să sprijine factorii de ordine“, se explica Ion Iliescu în acelaşi interviu acordat pentru „Adevărul“.

Cei care au ascultat îndemnul preşedintelui şi s-au grăbit să ajungă în zona Televiziunii au fost întâmpinaţi de cordoane de militari, luaţi la bătaie, filmaţi şi prezentaţi ca huligani care vor să atace Televiziunea. Pe imaginile video rămase de atunci, unul dintre cei bătuţi şi închişi în subsolul Televiziunii afirmă cât se poate de răspicat: „Eu am venit organizat, domnule. Ne-au adus de la Ploieşti, de la FSN“. 

A doua zi, pe 14 iunie, au ajuns în Bucureşti şi minerii din Valea Jiului. Ion Iliescu i-a întâmpinat în Piaţa Victoriei şi le-a transmis să se îndrepte spre Universitate şi să o ocupe. Întrebat de ce nu le-a transmis ortacilor că lucrurile se liniştiseră şi că se pot întoarce acasă, Iliescu ne-a declarat: „Ei, cum? Ar fi fost nefiresc! Ce ar fi zis oamenii ăia: «Păi abia am venit să apărăm oraşul şi voi...»?“. 

Minerii au ocupat Piaţa Universităţii şi au bătut cu bâtele sute de oameni nevinovaţi, dintre care mulţi au rămas schilodiţi pe viaţă. „Violenţele generează la rândul lor violenţe. Nu pot fi aprobate niciun fel de violenţe, indiferent din partea cui ar fi. Eu nu am aprobat violenţele minerilor. Dar violenţele minerilor nu erau cauza, ci erau efectul. Deci cauza declanşării violenţei a fost generată de cei care au provocat evenimentele din 13 iunie“, mai declara Iliescu. 

Pe 15 iunie, minerii au fost adunaţi la Romexpo şi Ion Iliescu le-a ţinut un discurs de mulţumire. În interviul acordat reporterilor „Adevărul“, fostul preşedinte afirma că ortacii meritau să li se arate recunoştinţă: „Da, au meritat. Ei au răspuns solidar în apărarea cetăţenilor Capitalei... Era un act de solidaritate civică. Nu întâmplător bucureştenii i-au aplaudat“.

Ofiţeri SRI – implicaţi în venirea minerilor

Acuzat la rândul său de crime împotriva umanităţii în Dosarul Mineriadei, Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI, a recunoscut, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, că ofiţerii de informaţii s-au implicat în evenimentele din 13-15 iunie 1990. „S-a dovedit că au fost nişte ofiţeri de informaţii, care aparţineau din păcate SRI-ului şi care s-au implicat în aducerea minerilor. S-au implicat şi au favorizat, dar au fost duşi în faţa justiţiei şi pedepsiţi. Aici este, într-adevăr, şi răspunderea SRI-ului. N-am declarat vreodată public că n-am avut niciun amestec, pentru că nu se putea“, a afirmat Măgureanu. 

Traseul dosarului: NUP-uri şi vicii de procedură

Dosarul Mineriadei a avut un traseu sinuos şi complicat. Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au început să fie cercetate în 1997, odată cu venirea la putere a Convenţiei Democrate Române. Preşedintele nou ales, Emil Constantinescu, era un „emanat” al „balconului Pieţei Universităţii”, iar opinia publică s-a aşteptat ca vinovaţii dezastrului din vara anului 1990 să fie condamnaţi rapid şi fără şovăire. Însă procurorii au avansat greu şi Ion Iliescu a dat prima declaraţie abia în mai 1999, citat în calitate de martor, şi nu de învinuit. 

Un an mai târziu, în decembrie 2000, procurorul Dan Voinea, şef al secţiei Parchetelor Militare, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a lui Mihai Chiţac (fost ministru de Interne), Gheorghe Andriţa (fost adjunct al ministrului de Interne), Călin Traian Ştefan (fostul responsabil cu paza Ministerului de Interne), Dumitru Costea (fostul comandant al Batalionului de Jandarmi - Ploieşti) şi Constantin Vasile (fost ofiţer al Comandamentului Aviaţiei Militare). Erau încadraţi la infracţiunea de instigare la omor deosebit de grav.

Au urmat însă patru ani cu Ion Iliescu în funcţia de preşedinte şi dosarul a bătut pasul pe loc. 

Pe 19 iunie 2007, Dan Voinea emitea o rezoluţie de începere a urmăririi penale pe numele lui Ion Iliescu şi îi aducea învinuitului la cunoştinţă faptele pentru care este acuzat în dosarul celor patru morţi prin împuşcare în iunie1990: participaţie improprie la omor calificat şi omor deosebit de grav. 

Avocaţii lui Iliescu au făcut o plângere către Laura-Codruţa Kövesi, procurorul general de la vremea respectivă, care a constatat multiple vicii de procedură în rezoluţia procurorului Dan Voinea. 

La 3 septembrie 2008, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale pentru Ion Iliescu.