În căutarea unui anume inculpat. Din nou despre Dan Voiculescu şi Stan Mustaţă

Stan Mustaţă şi Dan Voiculescu

Pentru cei pasionaţi de arheologie judiciară, să mai ridicăm un colţ de muşama de pe sordida afacere de corupţie de la Curtea de Apel Bucureşti, în care numele judecătorului Stan Mustaţă s-a împletit – armonios pentru unii, abuziv pentru alţii - cu cel al lui Dan Voiculescu.

Dosarul de corupţie de la Curtea de Apel Bucureşti, în care e implicat judecătorul Stan Mustaţă, pare să fi fost constituit pornind exact de la procesul lui Dan Voiculescu. Din motive încă necunoscute, numele mogulului s-a pierdut pe parcurs, iar Mustaţă a fost trimis în judecată pentru alte opt dosare în care a cerut şpagă contra unor sentinţe favorabile.

Rezultă acest lucru, cu destulă greutate, din versiunea anonimizată a rechizitoriului întocmit de procurorii DNA. Mai exact, din versiunea hăcuită conform noilor şi stupidelor reguli ale CSM, care fac din orice înscris judiciar o lectură imposibilă. Sau, în fine, aproape imposibilă.

Primul capitol din rechizitoriu, intitulat „Procedura de sesizare”, începe cu următoarea frază:

“Prezentul dosar s-a constituit în baza procesului-verbal de sesizare din oficiu, din data de (….), al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Secţia de combatere a corupţiei, (filele 1-2, volumul 1); în fapt, s-a reţinut că, în contextul în care inculpatul (….) a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, prin sentinţa penală nr. (….) pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală în dosarul nr. (….)**, apropiaţii inculpatului şi-au exprimat intenţia de a face demersuri în vederea obţinerii unei soluţii favorabile cu prilejul judecării apelului. În sensul demersurilor anterior menţionate, cetăţeanul turc (….) le-a pus la dispoziţie senatorului (…..) şi omului de afaceri BORACIU Ion, biroul său şi restaurantul «(….)», ambele situate în (….), pentru a se întâlni în condiţii de conspirativitate cu persoanele dispuse să se implice în «dirijarea» dosarului nr. (….)** la un complet care ar putea să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului (....), cu prilejul judecării apelului”.

Cam puţin, nu? Cam multe puncte-puncte între paranteze. Înţelegem de aici că un anume inculpat (nu ştim cine) a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti, pentru spălare de bani, la 5 ani de închisoare, iar apropiaţi de-ai săi au început să facă demersuri ca apelul să fie „dirijat” la un complet favorabil de la Curtea de Apel. Pentru întâlnirile conspirative pe care un asemenea demers le reclamă, un anume senator (nu ştim cine) şi omul de afaceri Ion Boraciu au fost sprijiniţi de un cetăţean turc, care le-a pus la dispoziţie un birou. Să încercăm aşadar, pentru început, să aflăm numele inculpatului.

Am intrat pe site-ul Tribunalului Bucureşti şi am introdus în motorul de căutare sintagma “art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002” – adică prevederile legale în baza cărora a fost condamnat inculpatul invocat în rechizitoriu. Au rezultat cinci dosare de corupţie aflate pe rol: Poşta Română, Nelu Iordache de la Romstrade, Spitalul „Marius Nasta”, fostul deputat PDL Alin Trăşculescu şi Dan Voiculescu. La care dintre ele să se refere oare procurorii?

Rafinăm căutarea şi le căutăm doar pe cele judecate de Secţia a II-a penală, aşa cum scrie în rechizitoriul lui Stan Mustaţă. Sunt două: Alin Trăşculescu şi Dan Voiculescu, celelalte fiind la Secţia I-a Penală. Şi mai departe?

Observăm tot din fragmentul de rechizitoriu că, de câte ori este menţionat, fie şi anonimizat, numărul dosarului, figurează în coada sa două asteriscuri. Întrebând oameni care se pricep, aceştia mi-au explicat că se adaugă un asterisc la numărul unic al dosarului ori de câte ori acesta este plimbat între diferite instanţe din varii motive procedurale: rejudecări, declinări de competenţă etc.

Dintre dosarele identificate la Tribunal, unul singur are două asteriscuri: cel al lui Dan Voiculescu. Şi acum ştim bine că dosarul lui Voiculescu s-a plimbat de trei ori la Tribunal: la trimiterea în judecată, când a primit numărul unic, şi după cele două demisii din Senat ale mogulului, când a primit de fiecare dată câte un asterisc.

Deci inculpatul menţionat în rechizitoriu trebuie să fie unul dintre cei 13 condamnaţi în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare. Dintre aceştia, şase au primit pedeapsa de 5 ani de închisoare, deci teoretic rechizitoriul lui Stan Mustaţă ar putea să se refere la oricare dintre ei. Dacă luăm însă şi încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu, şi anume spălarea de bani, putem constata că, dintre cei şase, unul singur a fost condamnat pentru asta. Şi numele său este Dan Voiculescu.

Rezultă de aici, cu o aproximaţie mulţumitoare, că apropiaţi de-ai lui Dan Voiculescu au fost cei care au căutat ca dosarul acestuia să ajungă la un complet favorabil de la Curtea de Apel, mai exact la cel din care făcea parte şi Stan Mustaţă. Şi asta ar putea explica şi uluitoarea reacţie a lui Dan Voiculescu din ziua arestării lui Mustaţă, când a cerut în scris Parchetului General anchetarea DNA pentru modul în care l-a săltat pe judecător.

Cu altă ocazie, când poate vom avea şi mai mult noroc, poate vom reuşi să aflăm şi cine a fost senatorul.