Articol preluat din Dilema Veche

Mi se pare util să propun şi cititorilor noştri „scrisoarea“ doamnei avocat, preocupată, cum veţi vedea, de o problemă esenţială, acută şi, din păcate, tratată ineficient de instituţiile aferente. Iată textul:

Domnule Pleşu,

Într-o ţară în care se revendică drepturi de toate felurile şi politicienii se ceartă tot timpul confiscîndu-ne atenţia, statisticile referitoare la infracţiunile săvîrşite asupra minorilor sînt îngrijorătoare. Potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie în perioada 30 aprilie 2018 – 20 mai 2019 (anterior cazului Caracal), 5.078 de minori dispăruseră în România

Totodată, numărul cazurilor de abuz sexual asupra copiilor în mediul online a crescut în anul 2019 faţă de anul 2018, potrivit statisticilor furnizate de organizaţia „Salvaţi Copiii“. Monitorizarea arată o creştere a numărului de astfel de cazuri, de la 1.813 raportate în anul 2018 la 2.713 cazuri raportate în anul 2019. E de ajuns să privim ce se întîmplă la porţile şcolilor primare sau ale grădiniţelor la ora prînzului. Vedem zeci şi zeci de părinţi sau bunici veniţi să-şi ia copiii, de frică să nu li se întîmple ceva, să nu fie răpiţi sau agresaţi pe stradă. Vă amintiţi, sînt sigură, versurile lui Eminescu: „Fiind băiet, păduri cutreieram…“ Ce vremuri! Azi, copiii nu mai îndrăznesc să cutreiere nici măcar strada din faţa casei sau a şcolii… 

Spaima de a lăsa un copil singur, coşmarul că ar putea cădea pe mîna unui pedofil sînt nu doar ştiri frecvente din ziare, sînt realităţi.

Sînt avocat şi de peste 15 ani mi-am dedicat o parte a timpului pentru a apăra drepturile copiilor şi ale bătrînilor, cele mai multe dintre ele pro bono. Am fost implicată în felurite cazuri umanitare prin intermediul fundaţiei mele, activă de peste zece ani în judeţul Iaşi. În definitiv, Constituţia României (ca şi Declaraţia privind drepturile copilului proclamată prin rezoluţia 1386 (XIV) a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 20 noiembrie 1959) garantează tuturor cetăţenilor, inclusiv copiilor noştri, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Numai că, din păcate, reacţia aproape nepăsătoare a autorităţilor, şubrezenia legislativă şi lentoarea procedurilor încurajează creşterea numărului de infracţiuni avînd ca victime minori. Ne complacem cu toţii în colecţionarea de „breaking news“ despre tragedii, iar nu despre soluţii.

Cred că a sosit timpul să ne punem foarte serios problema siguranţei copiilor noştri (esenţială chiar pentru siguranţa noastră) şi să ne gîndim la atitudini şi măsuri responsabile şi eficiente. Iată, din unghi juridic, o listă de propuneri concrete:

1) Crearea la nivelul Inspectoratului General de Poliţie şi a Inspectoratelor de Poliţie judeţene a unor Birouri de Investigare a Infracţiunilor comise asupra Minorilor, în care să îşi desfăşoare activitatea ofiţeri specializaţi.

2) Repartizarea de urgenţă a dosarelor cu minori unor procurori specializaţi în astfel de cazuri. Procurorul este obligat să investigheze cu celeritate şi să utilizeze orice mijloc de probă este util pentru aflarea adevărului. Se impune şi în astfel de cazuri utilizarea tehnicilor de supraveghere prevăzute de articolul 138 şi următoarele din Codul de Procedură Penală (interceptarea comunicaţiilor, accesul la un sistem informatic, supravegherea video-audio, localizarea prin mijloace tehnice ş.a.) în vederea tragerii la răspundere penală a celor vinovaţi.

3) Avînd în vedere că timpul este un element esenţial atunci cînd există o investigaţie referitoare la dispariţia unui minor sau referitoare la o infracţiune contra integrităţii minorului, urmărirea penală să se efectueze în maximum şase luni de zile.

4) În privinţa infracţiunilor care au proliferat în ultima vreme şi au fost comise asupra copiilor, acestea să fie sancţionate numai cu închisoarea în regim de executare.

5) Eliminarea posibilităţii de eliberare condiţionată a acestei categorii de infractori.

6) Se impune modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal al României, în sensul majorării limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile cu intenţie comise asupra minorilor.

7) Este necesară introducerea în conţinutul constitutiv al infracţiunilor contra persoanei (în situaţia în care subiectul pasiv este un minor) a unei forme agravante.

8) Modificarea legii privind executarea pedepselor, în sensul ca aceia care au săvîrşit infracţiuni cu intenţie asupra copiilor să execute pedeapsa pe toată durata acesteia în regim închis, fără posibilitatea de a fi modificat cu un regim mai blînd.

9) În cazurile de dispariţie a minorilor, orice persoană învestită cu autoritatea publică să aibă posibilitatea de a transmite de îndată datele minorului unui serviciu specializat din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră din România.

10) Controlul la frontieră să fie efectuat doar pe baza documentelor de călătorie şi nu vizual, aşa cum se întîmplă deseori în practică, şi se impune confruntarea datelor cu Sistemul Informatic Naţional de Semnalări şi în Sistemul de Informaţii Schengen.

Avem toate motivele să credem că rezolvarea unei probleme vitale, cum este problema siguranţei tinerei generaţii, nu  mai poate fi amînată. Timpul nu mai are răbdare! E cazul să nu mai avem nici noi!

Pentru conformitate, Andrei Pleşu

P.S. Doamna avocat Sandra Grădinaru invită, în sprijinul proiectului său, la o acţiune intitulată „Siguranţă pentru copiii României“. E vorba ca pe data de 20.03.2020, ziua echinocţiului de primăvară, care simbolizează un nou început, toţi cei care iubesc copiii acestei ţări şi vor să-i ştie în siguranţă să se oprească din activitatea lor pentru zece minute la ora 12. Inutil să spun că apreciez fără rezerve (dar şi fără mari iluzii) acest efort de solidarizare a opiniei publice...

Puteţi comenta acest articol pe dilemaveche.ro