9 ani de la „Răpirea din Irak”: Întreaga poveste, aşa cum şi-o amintesc cei trei ziarişti luaţi ostatici de complicii lui Omar Hayssam
0La 28 martie 2005, trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă”), au fost răpiţi în Bagdad, capitala Irakului.
Împreună cu cei trei jurnalişti a fost luat ostatic şi Mohammad Munaf, cetăţean american de origine irakiană. Acesta din urmă se oferise să fie ghidul românilor pe durata deplasării jurnalistice la Bagdad.
Munaf trăia din 2001 în România şi era preşedintele grupului de afaceri Manhattan, de sub tutela lui Omar Hayssam, afacerist sirian şi membru al Partidului Social Democrat. Cei patru ostatici au fost lipsiţi de libertate vreme de 55 de zile. Au schimbat două grupuri de răpitori şi două spaţii de captivitate. În prima săptămână au fost trataţi omeneşte, după care au fost aruncaţi într-un beci pentru o lună şi jumătate. Au fost eliberaţi la 22 mai 2005.
În octombrie 2005, Hayssam şi Munaf au fost trimişi în judecată sub acuzaţia de iniţiere, constituire şi sprijinire a unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism şi de complicitate la săvârşirea infracţiunii de act de terorism. Rechizitoriul din dosarul celor doi menţionează faptul că Omar Hayssam a intenţionat, iniţial, să organizeze răpirea unor senatori şi deputaţi români - printre care senatorul Ion Vasile (tatăl jurnalistei Marie-Jeanne Ion şi fost prefect de Buzău, judeţ în care Hayssam avea afaceri), cu care era în relaţii destul de apropiate. Eliberarea acestora ar fi urmat să fie condiţionată de deplasarea lui Hayssam la Bagdad. Acesta plănuia să scoată din ţară patru milioane de dolari - recompensa pentru răpitori.
Hayssam împuşca astfel doi iepuri dintr-o lovitură. Părăsea România, deşi avea interdicţie de a pleca din ţară, fiind urmărit în dosare deschise pe numele său pentru inginerii financiare, şi reuşea să-şi deblocheze conturile şi să scoată din ţară o sumă importantă de bani.
Omul însărcinat de Hayssam să se ocupe de misiune la faţa locului a fost Mohammad Munaf. Din 2005 şi până astăzi s-au scris mai multe cărţi despre operaţiunea „Răpirea din Irak". Două sub semnătura lui Ovidiu Ohanesian şi una a lui Ciprian Nastasiu, fost şef-adjunct al DIICOT (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism). Sunt pagini „grele", în care afacerea răpirii se ramifică în direcţii de trafic internaţional de arme. Autorii cărţilor îl acuză pe preşedintele Traian Băsescu de complicitate cu infractorii. De asemenea, jurnalista Marie-Jeanne Ion şi serviciile secrete româneşti sunt arătate cu degetul ca fiind complice cu răpitorii. Cu toate astea, Omar Hayssam le-a scăpat printre degete autorităţilor din România. El a fugit din ţară în vara anului 2006, după ce fusese eliberat din arest pe motive medicale, fiind extrădat abia anul trecut de autorităţile siriene. Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru terorism.
Mohammad Munaf este închis în Irak, dar a scăpat suspect de o condamnare la moarte, după ce probe din dosarul răpirii românilor au dispărut fără urmă. Justiţia din România l-a condamnat, în lipsă, la 10 ani de închisoare,tot sub acuzaţia de terorism.
Nivelul de intoxicare la care a fost expusă presa în cazul răpirii din Irak este comparabil cu cel de la Revoluţie. Traian Băsescu preşedintele României
Viaţa după Bagdad
Marie-Jeanne Ion
În 2005, Marie-Jeanne Ion avea 32 de ani. Era la vârsta la care voia „să mute munţii din loc pentru o exclusivitate". Avea o experienţă de opt ani în televiziune. A plecat în Irak din poziţia de reporter şi editor de ştiri la jurnalul postului Prima TV.
Mohammad Munaf i-a prezentat jurnalistei deplasarea în Irak în cuvinte mari: „Vreau ca lumea să cunoască faptul că irakienii nu sunt nişte animale. Mă doare sufletul când văd că poporul meu este terfelit de toată presa internaţională". Marie-Jeanne a crezut. „Mi s-a părut un punct de vedere corect. Cu atât mai mult cu cât, în România, Munaf nu era deloc privit rău.Nici Hayssam nu era privit rău. Foarte mulţi jurnalişti îi cunoşteau pe oamenii ăştia. Ei dădeau declaraţii în numele comunităţii oamenilor de afaceri arabi, mergeau în delegaţii oficiale. I-am văzut ca pe nişte oameni curaţi. În 2004, Hayssam eliberase un grup de marinari români arestaţi în Yemen, sub acuzaţia de crimă. A fost un soi de erou naţional şi toată presa l-a prezentat pozitiv", spune Marie-Jeanne. Jurnalista de la Prima TV, alături de colegul ei, cameramanul Sorin Mişcoci, realizaseră un interviu cu Hayssam, cu ocazia acelei eliberări a marinarilor. În plus, Hayssam era membru PSD, coleg de partid cu Ion Vasile, tatăl lui Marie-Jeanne.
Faptul că Omar Hayssam era în 2005 coleg în Partidul Social Democrat cu Vasile Ion, tatăl jurnalistei Marie-Jeanne Ion, a fost speculat politic în ultimii ani. Elena Udrea a declarat într-o emisiune de la postul OTV, că „aşa cum ştiu eu lucrurile, Marie-Jeanne a ştiut ce se va întâmpla.Nu a ştiut ce sens va lua răpirea, dar era o poveste care şi ei i-ar fi adus notorietate"
Elena Udrea şi-a bazat afirmaţia pe prietenia tatălui fostei jurnaliste de la Prima TV cu Omar Hayssam, sirianul care a venit cu iniţiativa deplasării. Conform scenariului acesta, jurnaliştii români ar fi trebuit să fie răpiţi pentru o perioadă de câteva zile, timp în care Hayssam să iasă din ţară cu patru milioane de dolari, sumă destinată răscumpărării. Mai departe, răpitorii ar fi urmat să se aleagă cu câteva sute de mii de dolari, iar Hayssam să depună restul banilor în mai multe bănci. Filmul s-ar fi rupt în momentul în care răpitorii şi-au dat seama de diferenţa colosală între suma pe care o încasau şi valoarea răscumpărării de care se vorbea în România, în primele zile de după răpire. Marie-Jeanne Ion a respins ferm orice implicare în acest scenariu.
N-am ştiut dinainte de răpire şi nu pot să înţeleg ce miză l-a făcut pe Hayssam să trimită trei oameni la moarte. Pentru că noi puteam muri din prima secundă în care am fost răpiţi. Puteam să trecem pe lângă un check-point, răpitorii erau văzuţi cu arme în maşină, erau mitraliaţi şi muream cu toţii. Ori a fost nebunie, ori a fost nepăsare. Hayssam ştia că sunt fiica colegului său de partid, iar asta a sporit gradul meu de încredere faţă de el. Nu pot să cred decât că a fost o făcătură. Nu mă puteam gândi că ar putea cineva să creeze un complot de o asemenea anvergură. Şi cu atât mai puţin că ar reuşi. Viaţa bate filmul. Marie-Jeanne Ion
Marie-Jeanne Ion nu are de gând să descurce iţele răpirii din Bagdad: „Nu vreau să îmi pierd timpul cu ceva ce nu pot să aflu, pentru că nu am încă destule date. Decât să risc o intoxicare, mai bine aştept momentul în care o să-mi spună flerul de jurnalist că pot să aflu ceva. Până acum n-a venit nimeni la mine să-mi prezinte firul întreg al răpirii. Am ales să-mi văd de viaţa şi de familia mea. Consider că am pierdut în Irak două luni din viaţă. Mi s-a părut un nonsens, ca jurnalist, să pierd timpul. În România s-au întâmplat atunci o mulţime de lucruri, au fost inundaţii. Nu vreau să mai pierd timpul aşa".
Ovidiu Ohanesian
Ovidiu Ohanesian, fost ziarist la "România liberă" s-a luptat multă vreme cu umbrele celor 55 de zile de captivitate. Crede că „răpirea din Irak este o afacere cu implicaţii internaţionale care va influenţa România pe termen lung". Şi-a dedicat ultimii ani unei munci obsedante, încercând să dezlege iţele atât de încurcate ale răpirii din Irak. A publicat nenumărate articole, a scris cărţi şi a verificat zeci de piste.
Pentru el, obsesia „caracatiţei" despre care e convins că se ascunde în spatele evenimentului din primăvara anului 2005 a început imediat după întoarcerea din Irak. „În casa aceea a SRI-ului, unde ne-au dus când am ajuns în ţară, cineva mi-a spus despre implicarea unor persoane şi instituţii la nivel înalt în afacerea asta. Inclusiv implicarea unui jurnalist dintre noi", afirmă Ovidiu Ohanesian. El mai susţine că răpirea a fost organizată şi pentru a-i pedepsi îndrăzneala de a critica oameni cu greutate în articolele sale. „Eu, înainte de răpire, am avut o serie de articole dure la adresa serviciilor secrete, materiale în care scoteam la iveală toate abuzurile lor. Toate au culminat cu premierea mea de la Clubul Român de Presă, în februarie 2005, când i-am arătat preşedintelui nostru gradele de pe umăr. Şi ăsta, Băsescu, care era în primul rând atunci, cu toată crema, nu te iartă pentru aşa ceva. Iar în martie mi-au tras-o. N-a fost nimic întâmplător. Afacerea a avut şi acest scop: să mă oprească să fac ce făcusem până în martie 2005", susţine fostul jurnalist de la „România liberă".
M-am opus lui Băsescu, m-am opus sistemului şi am avut probleme în toată activitatea mea. Cei care n-au scos un cuvânt au trăit bine. Eu, care le-am scos la iveală toate măgăriile, am avut probleme. Au încercat permanent să-mi pună pumnul în gură şi a trebuit să plec de pe la toate ziarele. Dacă stăteam cuminte, acum eram cel puţin consilier prezidenţial". Ovidiu Ohanesian
Ovidiu Ohanesian nu se cunoştea cu Marie-Jeanne Ion şi nici cu Sorin Mişcoci înainte de a pleca tustrei în Irak. În mod straniu, cele 55 de zile în care au suferit împreună, captivi într-un beci întunecos şi ameninţaţi în fiecare secundă cu moartea, împărţind aceleaşi momente de groază şi agăţânduse de aceleaşi urme de speranţă, n-au fost de ajuns pentru a lega o prietenie. După ce s-a întors în ţară, Ohanesian a rupt legăturile cu ceilalţi doi jurnalişti despre care nu vorbeşte altfel decât încruntat şi pe un ton dispreţuitor: „De primele patru zile ale răpirii, care au fost programate, Marie-Jeanne sigur a ştiut. Ea era în cercul de prieteni ai lui Omar Hayssam, împreună cu toată familia ei. Există la dosar probe care o incriminează. Iar pe Mişcoci ar trebui să-l întrebaţi ce i s-a promis ca să meargă în Irak". Într-una din cărţile sale, pe Marie-Jeanne Ion o numeşte „prinţesa Buzăului", iar despre Sorin Mişcoci consideră că a acceptat să tacă în schimbul postului de cameraman prezidenţial. Ceilalţi doi refuză să comenteze în vreun fel acuzele lui Ovidiu Ohanesian şi spun că nu au citit nici măcar o filă din cărţile pe care acesta le-a scris despre răpirea din Irak.
Vă spun doar atât: în beciul ăla, în afară de mine şi de Mişcoci, erau numai ofiţeri. Femeia aia, Florence Aubenas, avea şi ea un statut special. Nu pot să vă spun mai mult de atât. Oricum, ar trebui să verificaţi cine este, de fapt, Marie-Jeanne Ion şi pe unde a făcut ea şcolile Ovidiu Ohanesian
Sorin Mişcoci
În primăvara anului 2005, Sorin Mişcoci avea 30 de ani şi era cameraman la Prima TV. Era necăsătorit, dar plănuia să se însoare în toamna acelui an. Se obişnuise cu deplasările periculoase şi a acceptat din prima propunerea de a merge la Bagdad pentru o serie de reportaje. Sorin Mişcoci îl cunoştea pe Omar Hayssam, sirianul care s-a dovedit a fi creierul răpirii. Filmase un interviu luat lui Omar de Marie-Jeanne Ion, după ce sirianul răscumpărase câţiva marinari români închişi în Yemen sub acuzaţia de crimă. Pe Mohammad Munaf l-a cunoscut în zilele dinaintea decolării spre Irak. „Părea OK. Pe atunci aveam încredere în oricine. Dacă îmi spuneai că zăpada e neagră, te credeam".
28 martie 2005, spre seară. Mişcoci îşi aminteşte: "Eram în maşină, Munaf ne conducea spre hotel. Tot insista să oprească, să cumpere îngheţată, deşi niciunul dintre noi nu voia îngheţată. A coborât din maşină. A zăbovit zece minute, timp în care l-am văzut când vorbea la telefon. A venit cu îngheţata, am mâncat-o şi am plecat. Apoi, la scurt timp, ne-a depăşit o maşină albă. Avea sirenă ca maşinile de poliţie".
Maşina albă s-a pus de-a curmezişul şoselei, din ea au coborât mai mulţi bărbaţi înarmaţi care ţipau şi făceau semne să se deschidă portierele. Sorin Mişcoci: „Pe mine şi pe Ohanesian ne-au băgat în portbagaj. Pe Munaf şi pe Marie-Jeanne i-au băgat în altă maşină. Ohanesian tot deschidea portbagajul pe dinăuntru, dar în spate era o maşină a răpitorilor. Se dădea unul jos şi trântea portbagajul la loc".
Sorin Mişcoci a trecut prin clipe groaznice după ce a fost îmbrăcat în portocaliu, iar răpitorii au înregistrat o casetă în care spuneau că este primul pe care îl vor omorî dacă nu li se îndeplinesc revendicările. Despre imaginile care i-au emoţionat pe români până la lacrimi, Sorin nu-şi mai aminteşte nimic. „M-au îmbrăcat în hainele portocalii, mi-am dat seama că mă vor omorî şi de atunci creierul meu nu a mai înregistrat nimic. Nu mai reţin nimic din acea zi".
După ce au trimis acea casetă la Bucureşti, răpitorii le-au comunicat românilor din „Celula de criză" că Sorin a fost ucis. Atunci, Traian Băsescu a ieşit cu o declaraţie în care spunea multe, dar ascundea cruzimea veştii de la Bagdad. „Lucrurile s-au complicat teribil de rău", a spus preşedintele. Dar nimeni nu a aflat că Sorin ar fi fost omorât. „Şi a fost foarte bine aşa. Nu ştiu cum ar fi reacţionat ai mei. Timp de o săptămână, la Cotroceni s-a ştiut că eu sunt mort. Şi ăsta este şi motivul pentru care preşedintele s-a ataşat de mine şi m-a îmbrăţişat prelung la revenirea acasă. Mi-a spus: «Măi băiatule, ce emoţii mi-ai dat tu mie!». Consider că datorită lui sunt în viaţă acum".
Relaţia dintre Mişcoci şi Băsescu a devenit şi mai strânsă după ce preşedintele a venit la nunta cameramanului de la Prima TV. „Mi-a zis: «Ai grijă, că poate e mai rău în căsnicie decât în Irak. Eu de aici nu mai pot să te scot».
Sorin Mişcoci a remarcat, odată întors din Irak, cât de mult i-a tulburat pe oamenii simpli povestea răpirii. "Mă pupau femeile pe stradă şi îmi spuneau: «M-am rugat pentru tine». Devenise uşor stresant să fiu recunoscut de toată lumea, nu puteam să mai fac nimic, nici să mai claxonez la semafor, că mă recunoştea lumea", îşi aminteşte Sorin.
Dimineaţa ne scoteau la baie şi ne lăsau să fumăm câte o ţigară. Erau singurele momente când stăteam la suprafaţă. Aş fi vrut să mă las de fumat atunci, dar mă gândeam că pierd alea două-trei minute de stat la aer. Nu am rămas cu traume după răpire. Dar de atunci, când sunt singur acasă sau la un hotel, noaptea las o lumină aprinsă. Îmi e frică de întuneric. Dacă mi-ar cere sfatul un jurnalist care are posibilitatea să meargă într-o zonă de conflict, i-aş spune să nu se ducă. Războiul nu mai e ce a fost. Sorin Mişcoci
Ciprian Nastasiu: „Delapidare de 4 milioane de euro”
O parte dintre variantele pe care Ovidiu Ohanesian le oferă în ceea ce priveşte răpirea din Irak se regăsesc şi în cartea „Prădarea României", lansată anul trecut de Ciprian Nastasiu, fost procuror DIICOT între 2004 şi 2008. Nastasiu este chiar procurorul care l-a anchetat pe Omar Hayssam înainte (pentru infracţiuni economice) şi după răpire, mulţi acuzându-l că a permis eliberarea pe motive medicale a sirianului, facilitând astfel fuga acestuia din România. Acesta afirmă că imediat ce au început să lucreze la cazul jurnaliştilor captivi în Irak, el şi colegii săi au exclus ca motivaţie a răpirii ipoteza unor represalii pentru prezenţa militarilor români în Irak, vehiculată la televiziuni în acele zile. România avea pe atunci 800 de militari în Irak. Nastasiu dezvăluie câteva ipoteze interesante pe care procurorii le-au luat în calcul înainte de a ajunge la concluzia că Omar Hayssam şi Mohammad Munaf puseseră la cale operaţiunea pentru ca primul să poată ieşi din ţară cu o sumă mare de bani - presupusa răscumpărare. Una dintre ipoteze era implicarea unor „figuri politice din cadrul serviciilor secrete". O altă variantă era trimiterea jurnaliştilor în Irak de către un grup de oameni de afaceri cunoscut sub numele „Business Club" cu scopul de a identifica unele obiective care necesită reconstrucţia după război şi ar putea aduce nişte contracte avantajoase. Potrivit altei supoziţii, ar fi fost vorba chiar de implicarea serviciilor secrete siriene, al căror agent ar fi fost Omar Hayssam, miza fiind o vastă operaţiune de trafic de armament.
„Preşedintele era implicat”
Ciprian Nastasiu descrie în cartea sa cum procurorii DIICOT şi agenţii SRI şi SIE au acţionat mai degrabă în paralel, decât în strânsă legătură pentru eliberarea jurnaliştilor. Nastasiu face afirmaţii grave cu privire la răscumpărarea celor trei ziarişti: „De la o excelentă sursă de informaţii irakiană am aflat că suma plătită pentru eliberarea jurnaliştilor se situa între 12 şi 13 milioane de euro. Întorsătura consta în faptul că, potrivit irakienilor, răpitorii au primit 9 milioane de euro, nu 12 sau 13 milioane. Aproximativ 4 milioane de euro au fost delapidaţi. Ştiam că banii pentru răscumpărare veniseră dintr-un fond special administrat de SIE român. Ştiam cu toţii că preşedintele era implicat în fiecare detaliu. Aşadar, nu mi-am putut imagina că vreun ofiţer escroc ar putea pierde pur şi simplu 3-4 milioane de euro pe drumul către locul unde trebuia plătită răscumpărarea". Fostul procuror DIICOT susţine că nu a avut acces la documentele care au privit negocierea celulei de criză cu teroriştii, acestea fiind clasificate de preşedintele Traian Băsescu pentru 50 de ani. Nastasiu mai dezvăluie în paginile cărţii că, la câteva zile după ce Omar Hayssam a fugit din ţară, a fost sunat chiar de afaceristul sirian, care spunea că se află în Liban. „Am conversat cam douăzeci de minute şi unele lucruri pe care le-a zis aveau foarte mult sens. De exemplu, credeam ceea ce mi-a spus despre faptul că a plecat din ţară cu ştiinţa structurilor serviciilor secrete şi cu acordul tacit al preşedintelui Băsescu", scrie Ciprian Nastasiu în cartea „Prădarea României". După scandalul Hayssam, Ciprian Nastasiu a ieşit din magistratură şi a devenit avocat.
Traian Băsescu a declarat, în 2005, că peste 50 de ani se va afla adevărul despre operaţiunea de eliberare a jurnaliştilor români.
Citeşte mai multe:
Filmul răpirii orchestrate de Hayssam
Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Parchetului General, ideea răpirii jurnaliştilor români în Irak i-a venit lui Omar Hayssam în ianuarie 2005, după ce a urmărit la Al-Jazeera cazul jurnalistei italiene Giuliana Sgrena, răpită şi ea pe 4 februarie 2005 de Organizaţia Jihadului Islamic.
Teroristul Omar Hayssam a fost adus în România
Omar Hayssam a fost adus în România. Aşa a anunţat vineri dimineaţa purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Bogdan Oprea. Hayssam a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru acte de terorism după ce a fost găsit vinovat de răpirea în Irak - în martie 2005 - a jurnaliştilor români Ovidiu Ohanesian, Sorin Mişcoci şi Marie Jeanne Ion. La aflarea veştii jurnalistul Ovidiu Ohanesian s-a arătat surprins de vestea aducerii în ţară a teroristului.
„Recuperarea lui Omar Hayssam este importantă. Epoca privilegiilor de grup şi a negocierilor subversive începe să apună”, comentează analistul politic Remus Ştefureac, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Ion Petrescu, analist militar: Hayssam Khaled Omar, prima piesă căzută într-un Domino abia început
„Hayssam, acest fost partener de dialog, evident pragmatic, al unor figuri cunoscute, consacrate, încă prezente în arena politică internă, a fost returnat autorităţilor române de oficiali sirieni, care au demonstrat astfel că se ţin de cuvânt, respectă acordurile bilaterale şi deţin puterea reală, dincolo de sincopele războiului civil, la Damasc”, scrie analistul militar Ion Petrescu, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Răpirea din Irak: Cinci ani de mistere
Răpirea celor trei jurnalişti români la Bagdad, în 2005, a ţinut cu sufletul la gură o ţară întreagă. Mai apoi, drama ziariştilor s-a pierdut în spatele unui val de speculaţii şi jocuri politice. La 28 martie 2005, trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (ambii la Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la „România liberă”), au fost răpiţi în Bagdad, capitala Irakului.
Sorin Mişcoci: „Băsescu a crezut că sunt mort“
Fostul jurnalist capturat în Irak, în prezent cameraman al Preşedinţiei Române, explică motivele pentru care Traian Băsescu s-a ataşat mai mult de el decât de ceilalţi doi colegi ai săi. Sorin Mişcoci crede că este în viaţă datorită preşedintelui Traian Băsescu. La rândul său, şeful statului s-a ataşat de Sorin şi l-a luat cameraman la Cotroceni.
Marie Jeanne Ion: „Nu am de gând să fac jocul acesta”
Jurnalista Marie Jeanne Ion, care a fost răpită în 2005, a declarat în legătură cu diverse confirmări în ceea ce priveşte informaţiile pe care le deţinea înainte de răpire, că sunt "tot soiul de confirmări care nu sunt decât nişte speculaţii".
Cum a reuşit statul român să-i elibereze pe cei trei jurnalişti răpiţi în Irak, în 2005
Măsurile luate de statul român pentru eliberarea celor trei jurnalişti şi a însoţitorului lor, Muhammad Munaf, după ce au fost răpiţi în Irak, în 2005, de o grupare necunoscută, au dat roade după două luni, timp în care cei patru au fost ţinuţi ostatici.
Hayssam i-a trimis pe ziaristi la moarte pentru 25.000 tone de zahar
Omar Hayssam a dezvaluit in fata magistratilor Curtii de Apel Bucuresti dedesubturile rapirii celor 3 jurnalisti. Sirianul a spus ca, la baza acestei plecari, s-au aflat relatiile de afaceri pe care le
Cum au fost achitaţi complicii la fuga lui Omar Hayssam
SRI a reconstituit întregul traseu până în Siria al teroristului condamnat în România, stabilind la nivel de minut fiecare pas al său şi al celor care l-au ajutat să fugă. Judecătorii însă nu au luat în seamă în raportul SRI.
Omar Hayssam nu a fugit: „A avut un zbor confortabil“
Avocaţii sirianului nu au negat faptele de terorism ale clientului lor, dar au încercat să-i obţină o pedeapsă pentru o banală trecere frauduloasă a frontierei.
Autorităţile siriene ar trebui să-l pună în libertate astăzi pe Omar Hayssam, condamnat în ţara natală pentru subminarea puterii de stat. Omar Hayssam urmează să fie eliberat după patru ani petrecuţi în Penitenciarul nr. 1 din Siria, acolo unde se află încarcerat din ianuarie 2008.
Se încarcă comentariile...
