— Dar, mami…

— Nici o mami! Te mai şi îmbeţi ca porcu’, cînd te duci la cenaclurile alea cu toţi rataţii ăia ai tăi! Doamne, ce păcate-oi fi avut, o să-mi iau cîmpii! O să vezi tu atunci...

— Puiule, dacă vrei, sparg eu nucile pentru mucenici.

— Ba, pofta-n cui, are la cofetărie. N-am timp. Du-te şi ia-ţi. Întreţinerea nu-i plătită de trei luni, ăsta micu’ umblă cu pantofii găuriţi la şcoală, se uită umflata aia de Popească cu nişte aere la mine... Parcă nici n-ar fi nepo-tu!

— Mimişor, uite, chiar azi o să pun pe Okazii cartea aia veche, ştii tu; prima ediţie a lui Blaga. Îţi plăcea şi ţie cînd îţi citeam. Mai ştii, acum treişcinci de ani? Şi curăţ şi urzicuţele. O să…

— Las-o moale! N-ajută. A dracu’ molie[1], de unde-o fi apărut? Numa’ din vechiturile tale tre’ să fie.. Ne mănîncă „plăpănile” pînă-n iarnă. Familia Ionete: gîndaci şi molii. Omoară fluturele ăla! Măcar atîta să faci şi tu-n casa asta, că de altele...

O femelă de Opodiphtera eucalypti trece de uşa deschisă şi intră în sufragerie. Paf! paf! puf! răsună ecoul palmelor în camera aproape goală. Nu, nu spre pat! Mergi la geam!

Uşa, închide uşa spre bucătărie!

Paf! paf! Îmi pare rău, trebuie. Vezi şi tu cît e de rea. Paf! Ustură... Te rooog. Puf! paf! Bleah! Iartă-mă!

Gata, mami, uite, poţi fi mîndră de mine.

— Pleacă cu scîrboşenia aia de-aici!

Avea dreptate bietul Kozol[2] ăla: alege bătălii destul de mari ca să conteze şi destul de mici ca să le poţi cîştiga.

Oare ţi-am spus cît te iubesc?

— Lasă vrăjeala, că nu ţine. Ţi-am lăsat urzicile în chiuvetă. Şi vezi că nu mai sînt mănuşi. Cureţi cu mîna. Vezi, nu risipi apa!...

*

Adevărul este că se poate chiar mai rău: „...ce scriitori, domle?! De nimica nu e buni…" sau Eu am spus de cînd mă ştiu: scriitorii ăştia la ce foloseşte? Face ei şuruburi sau altceva? Stă ei opt ore în fabrică, în schimb de noapte şi-i mai omoară şi patronu'? Nimic, dom'ne, nimic nu face pe lumea asta. Stă şi scrie numa' prostii cu de-astea dezbrăcate... Pfu!" (aici era vorba, desigur accidental, despre prima mea carte Flori, fete, fiţe sau băieţi). 

   La multi ani, prieteni!

*

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015 şi al volumului „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, în curs de apariţie la aceeaşi editură.


[1] În limba italiană moglie (citit molie) = soţie

[2] Jonathan Kozol, scriitor şi sociolog american (n.1936)