Zece lucruri pe care trebuie să le ştii despre metroul din Bucureşti

Zece lucruri pe care trebuie să le ştii despre metroul din Bucureşti

Metroul bucureştean a fost inaugurat în noiembrie 1979

În luna noiembrie a anului trecut, metroul bucureştean a împlinit 35 de ani de viaţă, iar ideea realizării acestuia a început undeva în prima jumătate a secolului XX. Astăzi, „Adevărul“ vă prezintă zece lucruri pe care trebuie să ştiţi despre metroul din Capitală.

Ştiri pe aceeaşi temă

1. Politehnica, staţia în care sunt fosile

Fosile vechi de peste 65 de milioane de ani sunt călcate şi ignorate în fiecare zi de călătorii din staţia de metrou Politehnica. Aici ar fi trebuit să fie amenajat, la sfârşitul anului 2012 un muzeu în miniatură, însă finanţarea promisă de firmele private a fost anulată, din cauza lipsei banilor, potrivit iniţiatorului proiectului, fostului director Metrorex, Gheorghe Udrişte. Scoici, moluşte, corali sau alege, toate acestea s-au conservat de pe vremea când formele de viaţă existau doar în ape, în mări şi oceane.


Comoara cu care a fost pavată staţia de metrou este extrasă cel mai probabil din Munţii Gilău, din localitatea clujeană Săvădisla. Dalele calcaroae roşii includ o bogată şi foarte bine conservată asociaţie paleontologică marină, dominată de rudişti, gastropode,  alege roşii calcaroase şi stromatolite, conform studiului geologic de la baza proiectului. Alături de rudişti, se odihnesc în dalele din staţia de metrou Politehnica şi fosile ale organismelor marine care se asociau cu rudiştii în biocenoza recifală de la sfârşitul Cretacicului:  gastropode (melci), rodofite calcaroase (alge roşii) şi cyanobacterii (alge albastre-verzi) ce au generat stromatolite (structuri organo-sedimentare laminitice).

2. Piaţa Romană, staţia din subteran construită în secret

Staţia Piaţa Romană este una cu totul şi cu totul deosebită. Aici, peronul este unul foarte îngust, curbele de la intrare şi pilonii laţi fac ca staţia să fie unică în Bucureşti. Elena Ceauşescu, soţia dictatorului, este cea responsabilă de felul în care arată staţia. Aceasta a scos-o de pe harta proiectanţilor,  motivând că „trebuie rărite, sunt prea multe‟. Marea problema a Elenei Ceauşescu era că  tineretul „a început să se îngraşe‟ şi avea nevoie să faca mai multă mişcare.
Constructorii au făcut în secret staţia de la Romană, dar i-au zidit, pur şi simplu, intrarea. Ulterior, cuplul Ceauşescu şi-a dat seama de necesitatea acestei staţii şi au dat ordin să fie pusă la loc.



În momentul în care au început lucrările pe tronsonul Berceni-Pipera, în jurul anului 1986, muncitorii care lucrau oficial la bucata de tronson Piaţa Universităţii-Piaţa Victoriei au pregătit terenul în zona Romană, fără a scăpa vreo vorbă.

3. Ceauşescu nu a luat în calcul dezvoltarea metroului

Construcţia metroului, potrivit celor din Metrorex, nu a  fost nimic altceva decât o ambiţie personală a lui Ceuşescu, care a fost în Viena, a văzut, i-a plăcut şi a vrut doar să demonstreze că şi el poate. Nu a luat niciodată în calcul să dezvolte acest serviciu subteran.

4. Scările rulante nu erau în planul dictatorului

Cei care coordonau realizarea metroului din Bucureşti se întâlneau uneori cu Ceauşescu. În cadrul unei întâlniri, povestea Sorin Călinescu (ef al direcţiei de Consultanţă Metroul S.A.), i se solicitase lui Ceauşescu acordul de a cumpăra „escalatoare”. Doar că tovarăsul, din neatenţie sau necunoştinţă de cauză, a înţeles altceva şi a strigat în gura mare: „Ce ne trebuie nouă excavatoare aici?”. Nu ştia că escalatoare sunt de fapt scările rulante. Apoi i-a fost explicat şi a refuzat achiziţionarea lor, motivand tot faptul că bucureştenii sunt prea graşi şi le trebuie mai multa mişcare.   

5. Muncitorii de la „metrău‟ nici nu ştiau ce construiesc

În anul în care au început primele săpături, salahorii nu ştiau ce înseamnă „metrăul‟ la care lucrau. Gheorghe Moroşanu, unul dintre muncitori, povesteşte în cartea „Metroul fără Ceauşescu‟ un episod haios din primele zile de viaţă ale şantierului. Bucureşti 1975, undeva pe Splai, în apropiere de Cotroceni. Un ţăran venit din Moldova spărgea strada pentru un viitor şantier. Un băiat de Bucureşti îl întreabă: „Băi, nea Ioane, ce faci dumneata acolo?”, “Scot chetrele astea, nu vezi?”, „Lasă chetrele, spune-mi ce lucrare se execută, ce va fi în final?”, „Metrău!”, „Bine, şi ce e ăla metrou?”, „Metrău, dracu ştie!”, conchide nea Ion.
 
 
6. Metroul trebuia construit din Drumul Taberei
 
Iniţial, metroul trebuia să fie construit din Drumul Taberei până în Balta Albă. Însă Ceauşescu l-a dispreţuit pe Gheorghiu Dej şi a mutat metroul, din creion, în Militari. Dictatorul zicea că în cartierul Drumul Taberei locuiau „burghejii‟, pentru că fusese ridicat pe vremea lui Dej. Nu a ţinut cont de faptul că, la acea vreme, Drumul Taberei era cel mai aglomerat cartier din Bucureşti. Nici de faptul că Militari nici măcar nu era construit la vremea aceea. 
 
7. S-a construit în ritm record
 
Un lucru clar este că metroul bucureştean a fost construit cu forţe şi resurse româneşti. Se pot număra pe degete ţările care reuşiseră acest lucru: Germania, Franţa, Marea Britanie, SUA, Rusia, China şi noi. Efortul a fost unul colosal pentru acea vreme şi chiar ritmul de înaintare de aproape cinci kilometri pe an ne poziţiona pe primele poziţii.
 
8. Cum a fost introdus în subteran primul metrou
 
Primul vagonul de metrou a fost introdus în subteran în urmă cu mai bine de 30 de ani, atunci când a fost adus în Capitală cu ajutorul unei maşini. Muncitorii au tras husa care acoperea vagonul, după care acesta a fost pus pe liniile din subteran. Sute de muncitori au luat parte la „minunea“ realizată în urmă cu ani buni în Capitală.
 
9. Trenurile IVA, producţie românescă
 
Vechile garnituri de metrou care circulau prin tunelurile Bucureştiului, înainte de a fi cumpărate CAF-urile sau cele de tip Bombardier, au fost fabricate la Arad, fiind realizări româneşti.
 
 
10. Elena Ceauşescu nu credea în proiectul metroului
 
Elena Ceauşescu venea de puţine ori în vizită pe şantierul din subteran. În anul 1979 a fost inaugurat primul tronson de la Semănătoarea la Izvor. Tovarăşii au venit în vizită, s-au urcat toţi în vagon, iar Ceauşescu a zis: „Să pornească!‟ Tovarăşa a simţit nevoia să-şi dea cu părerea: „dacă o porni!”. „O să pornească!”, a asigurat-o Ceauşescu, împăciuitor. Prima încercare a fost, însă, fără noroc. Metroul nu a pornit. Ceauşeasca s-a întors spre tovarăş şi i-a făcut cu pumnii: „Sîc că nu merge!‟ Mecanicul a mai încercat o dată şi a pornit. Atunci Ceauşescu s-a întors spre ea şi i-a făcut la fel: „Sîc c-a mers!”, au mărturisit constructorii.
 
Articole pe aceeaşi temă:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: