VIDEO FOTO Adio, Hala Matache! Cum a fost demolat monumentul care s-a pus de-a curmezişul Bulevardului Uranus
0
Din spatele gardului înalt de peste doi metri se aude uruitul infernal al buldozerelor şi al macaralelor ce dărâmă, marţi după-amiază, bucată cu bucată, ce a mai rămas din Hala Matache Măcelaru. Pe lângă gard îndură frigul şi zăpada mai mulţi oameni curioşi să vadă ce se se întâmplă, iar printre ei patrulează câţiva poliţişti şi jandarmi.
Mormane de moloz amestecate cu gunoaie parcă de o veşnicie acolo. Asta a rămas, marţi, din Hala Matache. Muncitorii demolează ultimele rămăşiţe ale monumentului care a stat până acum în calea unuia dintre cele mai mari bulevarde ale Capitalei: Bulevardul Uranus. Peste câţiva ani, pe aici vor trece 3.000 de maşini pe oră.
Primăria a început demolarea Halei Matache, luni noapte, stârnind revolta reprezentanţilor Organizaţiilor neguvernamentale care militează pentru salvarea clădirii monument istoric. Conform studiilor efectuate de arhitecţi independenţi, demolarea aduce însă costuri mult mai mari în proiectul Uranus decât dacă ar fi rămas în poziţia ei istorică.
Oamenii care locuiesc în zonă sunt, însă, de altă părere. Ei au alte probleme decât cele prezentate de Primărie, alte aşteptări şi multe, foarte multe nemulţumiri, pe care însă nu le ascultă nimeni. Ei sunt cei care pleacă în fiecare dimineaţă prin noroaie, cei care adorm cu zgomot de bormaşină şi picamăr şi cei care trăiesc prin gunoaie. Dar speră la mai bine. Micile măcelării din zonă au dat faliment. Cei care au rămas, se gândesc şi ei să plece.
„Şi ce mai rămâne, dom’ne, din farmecul Bucureştilor“
Nea Ion se declară „trecut prin viaţă, om cu carte şi fost arhitect în perioada aia mai grea”. L-am găsit indignat şi dornic de a sta la poveşti: „Slavă Domnului! În sfârşit, au hotărât să cureţe zona aia plină de ţigănie şi mizerie! De unde atâta monument istoric? Voi aţi fost să vedeţi cum era? Pentru cine monument istoric? Pentru ţiganii ăia? Acolo nu era altceva decât un kitsch, construit aşa, la voia întâmplării. Ce mare artă? Ce monument? O să reconstruiască, sper să fie o arhitectură pentru secolul în care ne aflăm”.
De cealaltă parte, Vasile, un alt bucureştean care locuieşte în zonă, intervine demn: „Şi ce mai rămâne, dom’ne, din farmecul Bucureştilor? Ce rămâne? Nu a distrus Ceauşescu şi distrug ăştia de acuma. Eu sunt rrom şi sunt mândru de asta. Locuiesc aici de când mă ştiu. Ăştia, pe lângă faptul că dărâmă ceva care aparţine tuturor românilor, dărâmă toată viaţa noastră, a ăstora care am trăit aici de când ne-am născut”. Ţine timid o coală de hârtie în mână pe care a scris cu pix negru: „Oprescu Măcelaru’” şi se uită neputincios la muncitorii care-şi vedeau nestingheriţi de treabă.
Uimirea străinilor
La câţiva paşi de ei, cinci tineri străini vorbesc în engleză despre demolare. Sunt uimiţi. La ei nu văd atâta dezorganizare şi atâtea gunoaie. Unul dintre ei le explică celorlalţi cum stă treaba: „Ăsta e un patrimoniu aici, în România, dar îl demolează acum, că vor să construiască o stradă şi trebuie să treacă pe aici!”. Rămân muţi de uimire. La ei nu e aşa.
Aerul devine din ce în ce mai greoi, duhneşte de-ţi mută nasul, dar muncitorii continuă demolarea. Pentru ei, nu contează că e frig, n u contează că e cod galben de viscol şi ninsoare. Nu contează, de fapt, nici ce demolează.
Legendarul Lolescu Matache
Hala Matache Măcelarul din Bucureşti a fost un monument arhitectural ce data de prin secolul XIX, construită de către Primăria Bucureşti. Acum, Hala nu mai este altceva decât un maldăr de gunoaie, amestecate cu ruine şi mirosuri de tot felul.
Legendarul Matache Măcelaru, pe numele său Lolescu Matache, avea să-şi înceapă afacerea imediat după Războiul de Independenţă. Aici avea să câştige încrederea clienţilor sacrificând animalele în faţa halei.
Se încarcă comentariile...
