Viaţa de noapte din subteranul Capitalei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Zeci de angajaţi ai Metrorex-ului încep să mişune prin subteran imediat ce traficul vagoanelor este oprit. Repară liniile, le schimbă sau le readuc la acelaşi nivel şi astupă găurile provocate de apă. Toate acestea pentru ca trenurile să circule zi de zi fără probleme.

Chiar dacă circulaţia metrourilor este închisă după ora 23.30, o mulţime de oameni coboară în subteran. Nu vor să circule cu metroul, dar au un scop precis pentru care se afundă noapte de noapte la 20 de metri sub pământ. În miez de noapte, zeci de oameni trudesc din greu printre şine, prin multitudinea de galerii întortochiate şi prin birourile cu camere de supravegheat.

Este aproape de ora 00.00, la Gara de Nord, în jur de 15 lucrători au intrat de ceva timp în tură şi se pregătesc să-şi înceapă munca. „Astă-noapte nu schimbăm şine. Efectuăm un buraj. Trebuie să măsurăm liniile şi să le readucem la acelaşi nivel“, spune maistrul Gheorghe Voicu. Pentru ei munca nu mai este deloc grea. Sunt oameni care şi-au petrecut mulţi ani în subteran şi trec cu uşurinţă peste nivelul aerului scăzut, umezeală, ustensilele grele pe care trebuie să le ridice, iar somnul de noapte au ajuns să şi-l satisfacă ziua. „Dac-aş pleca în America n-aş avea nicio problemă cu diferenţa de fus orar“, adaugă Voicu.



Instructajul înainte de fiecare activitate
Înainte să înceapă, lucrătorii sunt instruiţi câteva minute. „Le explicăm ce avem de făcut şi ne asigurăm că îşi iau măsuri de siguranţă. Munca aici nu este uşoară, dar noi ne-am obişnuit cu ea, iar o parte dintre oameni sunt aici de zeci de ani“, ne explică inginerul Dorin Petre. Se îngrămădesc toţi, îşi unesc forţele şi dacă distanţa dintre şine este măsurată îşi încep operaţiunea.

Ridică cu un vinci greu de zeci de kilograme şina şi ceilalţi, contracronometru, introduc pietrele cu târnăcopul. La un moment dat se aude un fluierat puternic. Nu este dat de plăcere, ci de nevoie. Este prea mult zgomot pentru ca vreunul să zică „trecem mai departe“ şi, astfel, regula este să dai semnalul printr-un fluierat. Cu fiecare metru de şină pe care îl refac, oamenii se afundă din ce în ce mai mult în tunel.

De 28 de ani în subteran
Gheorghe Voicu lucrează la metrou, la secţia de întreţinere a liniilor, de 28 de ani, iar activitatea şi-a început-o pe la 17 ani. „Am terminat liceul de Construcţii şi m-au repartizat la metrou prin ’79, când s-a dat primul tronson în folosinţă“, povesteşte Voicu. A făcut apoi cursuri de calificare şi aşa a ajuns şef al secţiei. „Tot aici mi-am cunoscut şi soţia şi nu e greu pentru niciunul dintre noi cu acest program. Mai greu e când sunt ziua acasă, sâmbăta şi duminica“, spune Voicu, râzând.

image


După atâta timp în care a lucrat de noapte, Voicu nu se mai plânge din orice. „Cel mai greu este să schimbi o şină de vreo 150 de metri. Lucrăm în echipă, iar în câteva ore trebuie să fie gata. Atunci simţim fiecare minut în parte. Nu poţi să tărăgănezi lucrările pentru că la 4.30, trec trenurile“, mai spune bărbatul. Cu toţii se mândresc cu munca pe care o fac aici şi în 32 de ani nu au existat victime omeneşti la metrou din cauză că vreun lucrător nu şi-ar fi făcut bine treaba. „Cei care au murit, au murit cu voia lor, pentru că s-au aruncat “, adaugă inginerul.

image
București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite