Un sistem de predare ieşit din tipare: mitologia greacă şi arta, folosite ca instrumente de învăţare
0
Aida Frujină, învăţătoare la Şcoala Gimnazială nr. 195 din Bucureşti, îşi fascinează elevii la ore. La clasa ei, matematica este învăţată prin intermediul poveştilor din mitologia greacă, iar la română copiii se folosesc de tablourile lui Van Gogh pentru a descoperi adjective
Aida Frujină (50 de ani), învăţătoare la Şcoala Gimnazială nr. 195 din Bucureşti, are o experienţă de 31 de ani în învăţământ şi s-a remarcat de-a lungul timpului prin metodele de predare ieşite din tipare şi prin rezultatele remarcabile obţinute cu elevii săi.
Dacă elevii învăţătoarei Frujină ar fi întrebaţi cum ar descrie şcoala, probabil ar răspunde că este un loc în care merg bucuroşi, pentru că învăţarea e o joacă.Pentru a-i uni şi a-i motiva pe copii, dascălul obişnuieşte să dea denumiri amuzante, dar şi inspiraţionale fiecărei clase care îi trece prin mână.
De pildă, generaţia trecută a fost clasa „Einstein“. Totul a pornit de la o glumă. Toţii elevii trebuiau să se gândească la un cuvânt care începea cu litera „A“, iar unul dintre ei a spus foarte hotărât: „Ainstein“. Elevii aveau tricouri şi sigle cu faimosul fizician, iar în loc de calificative au primit ştampile, pentru că toţi voiau să fie deştepţi precum Einstein.
Actuala generaţie este clasa „Mary Poppins“ dintr-un motiv simplu: învăţătoarea vine când este nevoie de ea şi pleacă atunci când copiii se pot descurca singuri. Toată clasa a purtat pălării la deschiderea anului şcolar, asemeni celei mai iubite guvernante din lume, iar micuţii au primit în dar câte o linguriţă de lemn şi o bomboană, de care să-şi amintească atunci când le este mai greu.
Salutul magic de la clasă
Aida Frujină alege toate aceste tematici pentru a uni copiii, iar salutul lor magic – supercalifragilistic – îi amuză, dar îi şi motivează. „Este extrem de important ca aceşti copii să-şi formeze apartenenţa la un anumit grup, pentru că dragostea de şcoală şi de învăţătură se formează treptat. Dacă simt că le este bine la şcoală, că îşi fac prieteni, iar mediul este frumos, plăcut şi cald, atunci şi învăţarea se produce altfel“, explică învăţătoarea.
Caută în permanenţă să creeze relaţii speciale între copii, părinţi, dar şi între familii, şi face acest lucru implicându-i pe toţi, inclusiv mătuşile, unchii şi bunicii, în procesul educaţional. Când o familie simte că are prieteni la şcoală printre ceilalţi părinţi, îi transmite acest lucru şi copilului. „Acesta vine la şcoală relaxat, lipsit în special de anxietăţile create de multe ori de părinţi, care poate s-au certat cu învăţătorul sau sunt nemulţumiţi de cum se manifestă un anumit copil din clasă“, spune Aida Frujină.
Priveşte certurile dintre copii ca pe ceva firesc, pentru că prin ele învaţă cum să se comporte faţă de ceilalţi. Tocmai de aceea îi lasă pe elevi să-şi rezolve singuri disputele, sub atenta ei supraveghere, astfel încât să înveţe să gestioneze situaţiile conflictuale. Aşa se nasc prietenii pe viaţă.
Matematica şi româna, predate prin poveşti
Învăţătoarea Frujină caută mereu să-şi fascineze elevii. Vorbeşte şoptit, ca şi cum le-ar împărtăşi secrete, le spune poveşti cu tâlc, inventează jocuri, face glume, dansează cu ei când sunt prea agitaţi şi lasă muzica să se audă în surdină atunci când ei scriu.
„Pleci de acasă cu un plan, dar felul în care se comportă copiii, întrebările pe care ţi le pun sau situaţiile problematice care apar în învăţare te fac să găseşti mereu noi metode. Copiii sunt deschişi la poveşti şi învaţă foarte mult prin ele. Inventez foarte multe poveşti pentru că ei se pot identifica cu anumite personaje şi pot înţelege mult mai bine lucrurile.“
Chiar şi matematica o predă tot cu ajutorul poveştilor. Când conţinutul este mai greoi, combină orele de matematică cu mitologia greacă şi arta. Povestea personajului principal o leagă de o anumită formulă
matematică. Când predă un şir de numere, face trimitere la Hermes, mesagerul zeilor, iar exerciţiile dificile poartă denumiri precum „Shaorma Afroditei“ şi „Furtuna de pe munte“. Se inspiră din călătoria lui Odiseu pentru a numi unele metode mai dificile de lucru, astfel încât, peste câţiva ani, când vor fi în clasa a IV-a sau a V-a, copiii să-şi aducă aminte de aceste poveşti ca de nişte ancore.
În acest fel, elevii îşi amintesc imediat formula matematică sau stilul de lucru, iar matematica nu rămâne doar o materie unde li se predă un şir nesfârşit de cifre şi formule. Alături de o colegă, Florina Baciu, a creat şi un cerc de performanţă la matematică, numit „Matemanie“, unde s-au înscris în ultimul an copiii din întreaga ţară, dar şi din străinătate.
„Este un om special şi un dascăl de excepţie. Ne leagă o prietenie de o viaţă parcă: am creat împerună, am construit împreună, am muncit enorm împreună pentru a aprinde o scânteie în minte şi în sufletul copiilor”, spune cu emoţie Aida Frujină.
Şi la română se foloseşte de mici poveşti pentru ca literele să le rămână întipărite în minte. De pildă, ca să-i înveţe că la începutul şi la sfârşitul cuvântului se foloseşte „î“, a desenat un castel care este păzit de doi soldaţi cu suliţe în mâini – î – şi în care se află un împărat burtos – â. Nu în ultimul rând, le predă lecţii de cultură generală plecând de la personalităţile de pe bancnote şi îi învaţă astfel câte puţin despre istorie, literatură, muzică şi arhitectură.
Cu fiecare generaţie organizează la finalul clasei a IV-a un mare spectacol inspirat din mitologia greacă, cu costumele şi recuzita aferente, iar fiecare scenă este gândită şi scrisă împreună cu elevii. „O astfel de implicare îi uneşte şi dă un sens la ceea ce fac“, spune învăţătoarea, ai cărei elevi au jucat inclusiv pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti.
Adjectivele, învăţate cu ajutor lui Van Gogh
Aida Frujină se foloseşte de artă, cum ar fi picturile lui Van Gogh, pentru a-i învăţa adjective pe elevii săi, dar şi cum să creeze metafore. „Când fac legături neobişnuite între două simţuri, pot deveni extrem de creativi. De pildă, folosim cuvântul «soare» pentru a-i găsi o însuşire în pictura lui Van Gogh, să spunem gust, iar ei spun: «soare dulce», sau o însuşire din categoria mirosului, iar ei spun: «raze înmiresmate». Îi formezi astfel o bază aproape matematică a unui sistem, pe care copiii îl învaţă şi apoi îl aplică“, explică învăţătoarea.
Unii copiii s-au născut cu talentul de a scrie, însă şi ceilalţi pot învăţa astfel să realizeze o compunere sau să scrie o poezie folosind aceste asocieri. „Trebuie să fii conştient că formezi o generaţie care va duce mai departe valorile unei ţări. Meseria pe care noi, dascălii, o avem pune bazele viitorului. Educaţia este evident o prioritate naţională, dar până acum au fost doar vorbe goale.
Noi, ca şcoală, nu pregătim copiii pentru meseriile pe care le vor avea, nu facem legătura cu partea practică. Rostul meu ca învăţător este să pregătesc cu adevărat viitorul, pentru că este păcat să lăsăm locul gol în urma noastră“, este de părere învăţătoarea.
Afaceri şi voluntariat
Pe lângă programa şcolară, Aida Frujină îşi învaţă elevii să-şi dozeze timpul, să-şi gestioneze emoţiile şi să capete încredere în ei. Cu elevii din clasele a III-a şi a IV-a face educaţie financiară şi caută să le cultive talentele.
A mers cu ei la o cofetărie din Capitală, iar după ce elevii au realizat singuri fursecuri, le-a lansat provocarea de a se gândi cum ar putea transforma asta într-o afacere. Aşa au venit cu ideea să facă rost de bani prin contractarea unui împrumut, cu care să cumpere mai întâi o clădire, dotată cu utilităţile necesare, unde să înceapă să producă prăjituri.
„Prin problematizare au învăţat că au nevoie de cineva care să facă fursecurile mai aspectuoase şi de cineva care să se ocupe de vânzări şi de publicitate. Şi-au dat seama cât de dificil este să dezvolţi o afacere pornind de la nişte prăjituri, pe care le-ai făcut ca să te amuzi, şi cât de dificil este să transformi o prăjitură într-o treabă serioasă“, spune Aida Frujină.
De asemenea, organizează periodic, cu elevii săi, un târg de Florii în curtea bisericii din localitatea Dobroeşti, unde aceştia vând produse făcute de ei – de la prăjituri şi sucuri, până la jucării şi flori pe care le-au crescut singuri. Învaţă astfel ce înseamnă concurenţa loială şi frumoasă şi sunt stimulaţi încă de mici să crească mereu calitatea produselor pe care le vând.
Banii strânşi sunt folosiţi pentru a cumpăra, de către echipe de voluntari, tot ce este nevoie pentru masa de Paşte, iar pachetele ajung la 70 de familii nevoiaşe. (AUTOR: VALENTIN TRUFAŞU)
Se încarcă comentariile...
