Gheorghe Băgulescu (1886-1963)

Colecţia strânsă de ataşatul nostru militar în Japonia străbătuse peste 12.000 km şi venise în ţară în 3 vagoane de tren. Numărul pieselor era de 2.773, din care 720 tablouri, 12 paravane mari, 18 paravane mici, 2.017 gravuri, vase, monede, brocarturi, sculpturi în bronz, piatră, marmură, fildeş, lemn preţios.

Fotografii din presa epocii, A.N.R.fondul Ministerului Artelor, dosar 57/1941

Aproape o şesime din această colecţie a fost prezentată şi expusă între 10 decembrie 1939 – 10 iunie 1940 în cadrul expoziţiei de la Ateneu Român. Dorinţa colonelului Băgulescu a fost de a dona colecţia şi de a i se clădi un muzeu. La scurt timp, în 1940, Asociaţia Româno-Japoneză solicită Primăriei Capitalei insula trandafirilor de pe lacul Herăstrău din Parcul Naţional pentru a construi muzeul de artă extrem-orientală.

În martie 1941 se încheie şi procedura de donaţie a colecţiei acestuia către Statul român, colecţie ce cuprindea pe lângă piesele achiziţionate în Japonia şi China şi picturi româneşti. Condiţia impusă de donator a fost ca muzeul să fie construit în termen de 2 ani.

Prima propunere de muzeu, arhitect necunoscut, 1941

Lipită copiei actului de donaţie se află o fotografie color a unei propuneri de muzeu, semnătura arhitectului nefiind lizibilă. Această propunere nu se aseamănă cu cea a arh. Cristofi Cerchez (1872-1955), care proiectează în anul următor o construcţie de mai mici dimensiuni, simetrică, cu două pagode laterale.

Din păcate, evenimentele politice şi militare din perioada celui de-al Doilea Război Mondial au împiedicat realizarea acestui proiect muzeal, ce ar fi putut îmbogăţi capitala.

La moartea sa, Băgulescu va dona oraşului Menton, unde se stabilise în 1950, alte 683 stampe şi 56 de chimonouri. În 1973 Ministerul Culturii a achiziţionat o parte din colecţia Băgulescu pentru Muzeul Naţional de Artă al României.