Ultimul primar comunist al Capitalei: de la pregătirea lotului Steaua, câştigător al Campionatului din '86, la reprimarea Revoluţiei până la catedra de istorie

Ultimul primar comunist al Capitalei: de la pregătirea lotului Steaua, câştigător al Campionatului din '86, la reprimarea Revoluţiei până la catedra de istorie

Constantin Olteanu, la lansarea memoriilor sale, în 2012, la Primăria Sectorului 2 FOTO PS 2

Unul dintre oamenii apropiaţi dictatorului Nicolae Ceauşescu ar fost chiar fostul generalul-maior Constantin Olteanu. Fost ministru al Apărării, ultimul primar al Bucureştiului, secretar în Comitetul Central (CC), dar şi însărcinat de Ceauşescu să facă din echipa Steaua o învingătoare, Olteanu a publicat, după 1989, sute de pagini cu memoriile sale în care îşi detaliază cariera militară.

Ştiri pe aceeaşi temă

În 1989, până la Congresul al XIV-lea, Constantin Olteanu a fost secretar al Comitetului Central pe probleme de propagandă. După Congres, şi-a menţinut funcţia de secretar al CC, dar în coordonarea relaţiilor internaţionale.

Înaine de sfârşitul epocii comuniste, Olteanu a avut nenumărate alte lucruri de îndeplinit, nu de puţine ori fiind vorba chiar de acţiuni care depăşeau cu mult domeniul său de activitate din cadrul partidului.

Un bun exemplu de modul în care demnitarii comunişti erau plimbaţi între funcţii este chiar datoria cu care a fost însărcinat de Ceauşescu, de altfel un fan înrăit al echipei de fotbal Steaua, să transforme formaţia într-o campioană. Lucru pe care l-a şi făcut.

Ministru al Apărării în perioada perioada 1980-1985, potrivit unui interviu realizat Gazeta Sporturilor , publicat pe fcsteaua.ro, fostul comunist a a rămas în istoria echipei de fotbal ca artizanul care a contribuit din umbră la construirea echipei ce avea să câştige CCE din 1986. Cu toate că nu cunoştea prea multe despre acest sport, a fost însărcinat de Ceauşescu să aibă grije de favorita lui.

„Nu e o laudă, dar vă spun sincer că nu m-am priceput la sport atât de bine precum generalul Ion Coman, care era implicat în fenomen. Ce m-a făcut să acord o atenţie specială fotbalului a fost faptul că răposatul Nicolae Ceauşescu ţinea cu Steaua. Apropiaţii lui mi-au spus: "Vezi că şeful” a auzit că Steaua nu prea mai câştigă, fii atent că asta e o probă importantă!", povestea ultimul primar comunist al Bucureştiului.

Potrivit sursei citate, Olteanu îşi aduce aminte că la venirea lui Steaua era subordonată fratelui dictatorului, Ilie Ceauşescu, sau Mutulică cum îi se spunea: „a venit după Gomoiu! Nu se pricepea nici unul! Celor de la club le-am zis: dacă vreţi să reconstruim echipa, trebuie să o facem legal. Nu-mi place să furaţi de la unul sau de la altul jucători, să avem scandal".

„Ceauşescu mi-a spus să-i batem Dinamo. Am câştigat cu 2-0”

Apoi, Olteanu îşi aduce aminte că a primit ordin direct ca Steaua să bată Dinamo de la dictator direct. „Era mai mult decât un simplu fan şi nu a ascuns asta faţă de noi. Spre exemplu, înaintea unui meci Steaua-Dinamo, prin 1983-'84, ne-a chemat la vila lui de la Snagov. Eram eu, ministrul de Interne, George Homoştean, şi Tudor Postelnicu, şeful Securităţii.  De faţă cu toţi mi-a spus: "Voi aveţi meci cu ăştia. Să-i bateţi, să-i rupeţi!". Ce puteam să-i răspund, decÎt: "Am Îţeles!". I-am convocat imediat pe şefi într-o şedinţă la club şi i-am bătut cu 2-0, cu două goluri marcate de Marcel Răducanu”, mai povesteşte fostul secretar de partid.

Fostul ministru al Apărării a avut însă datorii mult mai importante de îndeplinit. Una dintre ele a fost acuzată de mulţi ca făcând parte din acţiunile de reprimare a Revoluţiei din 1989, atunci când, în decembrie 1989, era trimis la Iaşi. În procesul intentat după Revoluţie, în care Olteanu a fost condamnat la 11 ani de închisoare, din care a executat doar doi şi jumătate, după care a fost eliberat de la Jilava, una dintre acuzaţii era că Olteanu ar fi fost vinovat de reprimarea Revoluţiei de la Iaşi.

Într-un interviu acordat presei militare, în 2004, Olteanu neagă însă o implicare negativă în această delegaţie.
„Eu nu am fost trimis la Iaşi, precum şi în celelalte judeţe – Vaslui, Suceava şi Botoşani -, cu vreo împuternicire cu caracter militar, cu toate că încă eram general-colonel în activitate, în rezervă fiind trecut abia în 1990. Deci nu aveam calitatea de a da ordine unităţilor MApN, MAI, Departamentului Securităţii Statului sau Gărzilor Patriotice. Cunoşteam foarte bine reglementările în domeniu, că doar contribuisem şi eu la elaborarea lor, multe dintre acestea chiar eu le aprobasem, aşa că nu-mi puteam permite să nu le respect. Nici nu mi s-a cerut, nu mi s-a sugerat şi nici prin minte nu mi-a trecut să iau iniţiativa, de pildă, de a cere unor unităţi militare să treacă la alarma de luptă, aşa cum se pretinde în rechizitoriu, întrucat m-aş fi pus singur în situaţia ridicolă de a fi fost refuzat”, povestea atunci fostul militar.
„Strada este a lor, a demonstranţilor”

Acesta mai susţinea atunci că în perioada 18-22 decembrie, cât s-a aflat în zonă, nu a intrat în nicio unitate militară, nici a MApN, nici a MAI.

„M-am întâlnit, ce-i drept, cu locotenent-colonelul Ion Cioară - devenit ulterior general-locotenent, atunci pe funcţia de şef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ştefan cel Mare”- pe 19 dimineaţa, la primul-secretar, cand se prezentase să-i raporteze, cum erau uzanţele, că s-a înapoiat din permisie. Şi i-am mai precizat – erau de faţă mai mulţi oameni - că dacă vor avea loc demonstraţii, cumva, strada este a lor, a demonstranţilor. „Voi nu interveniţi cu nimic, am spus. Doar dacă atacă obiectivele, dacă le incendiază, atunci e altceva.... Dar pe stradă nu aveţi ce face voi cu armele”. Că mă întreba, de pildă, şi Ion Catrinescu, prim-adjunct al Secţiei Organizatorice a CC al PCR, al lui Emil Bobu - venise acolo de pe 17, de duminică -, şi vroia să-i explic cum se poate rezolva chestiunea la Timişoara. „Domn’e, prin metode politice, i-am spus. Nu cu puşca, să fie limpede. Acestea nu sunt chestiuni pe care sa le dezamorsezi ameninţându-i pe oameni cu arma”, explica fostul ministru al Apărării.

Primar-pion al Capitalei: „Mie mi-a fost repartizat Gorbaciov”

Înainte ca Ceauşescu să îl pună în funcţia de primar al Capitalei, acesta era ministru al Apărării. Datorită faptului că, la vremea respectivă, generalul deţinea funcţii importante şi avea în spate o carieră militară bogată, acesta a fost martor la întâlniri tensionate dintre Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov în cadrul Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia (26 aprilie 1985 şi 4 decembrie 1989). Olteanu a descris detalii care surprind relaţia dintre cei doi oficiali, din seara de 7 iulie 1989, când Bucureştiul găzduia lucrările Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia.

„Mie mi-a fost repartizat Gorbaciov, să-l însoţesc de la aeroport la reşedinţă şi, dacă mai era nevoie, la alte activităţi. La aeroport, Ceauşescu n-a adus-o şi pe ea, pe nevastă-sa, şi atunci s-a creat o asimetrie. Gorbaciov a venit cu Raisa. La scara avionului s-a îmbrăţişat cu Ceauşescu. Pe Raisa au luat-o cei de la Ambasada Sovietică, iar Gorbaciov a trecut în revistă garda de onoare. Gorbaciov adusese o maşină, cu o zi înainte, de la Moscova, pe calea aerului. L-a invitat pe Ceauşescu să meargă cu el, cu maşina aia. Ceauşescu avea maşina lui de protocol. Şi nu a vrut să meargă în ţara lui cu maşina altuia. Atunci, Gorbaciov a ieşit să plece spre maşina lui, cea adusă de la Moscova, care trăsese la covor. Amândouă maşinile erau acolo. Ceauşescu, văzând situaţia, îşi ia la revedere. Şi atunci îl întreabă Gorbaciov pe Ceauşescu: «Nu mergeţi în oraş? Mai rămâneţi?». Şi Ceauşescu a răspuns copilăreşte: «Eu mai rămân, că mai am nişte treburi în zonă». Eu m-am urcat în maşina lui Gorbaciov. Erau Raisa, Gorbaciov, iar în faţă, lângă şofer, era un translator. Raisa a încercat să mai îndulcească situaţia, pentru că el era supărat. Nu era nervos, dar se vedea că este nemulţumit, dar nu era un mitocan. Ea a scos programul din poşetă, scris în limba rusă.L-am parcurs împreună, pentru că ea trebuia să meargă la Muzeul de Artă, la Apaca, dar şi la nişte instituţii de învăţământ, pentru că era filosof. Şi aşa am ajuns la reşedinţă, în condiţiile astea puţin tensionate."

Constantin Olteanu, militar de carieră

Constantin Olteanu s-a născut în 1928 într-o localitate din judeţul Dâmboviţa şi a urmat o carieră militară. A studiat şi istoria la Universitatea din Bucureşti. A obţinut titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe istorice.

În anii 1970, s-a ocupat de epurarea armatei române de ofiţerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceştia erau sau nu recrutaţi de către KGB, serviciul sovietic de informaţii. Această operaţiune s-a desfăşurat treptat şi a fost un “proces delicat”, când militari cu importante funcţii de comandă şi decizie, dar cu studii la Moscova au trebuit scoşi de la comanda unităţilor combatante, fără a le provoca o reacţie de frondă, dar şi fără a irita Moscova. În anul 1979, a fost numit şef al Statului Major Central al Gărzilor Patriotice şi, în acelaşi timp, şi consilier militar al lui Nicolae Ceauşescu.
În perioada 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985, generalul-locotenent Constantin Olteanu a îndeplinit funcţia de ministru al apărării naţionale. În acest interval, a fost avansat la gradul de general-colonel.

Constantin Olteanu a luat în primire funcţia de edil-şef al Capitalei, în 1985, imediat după ce Gheorghe Pană şi-a încheiat mandatul. Tot în acest timp, Olteanu era şi prim-secretar al Comitetului Municipal al PCR şi preşedinte al Consiliului Popular.

Primarul sectorului 2, despre memoriile fostului militar comunist: „N-am putut să o las din mână”

După Revoluţia din 1989, a fost condamnat la 11 ani de închisoare după evenimentele din 1989, „pentru ceea ce am fost, nu pentru ceea ce am făcut”, conform afirmaţiilor sale. A fost eliberat după doi ani şi şase luni de detenţie la Jilava.

În 2012, Constantin Olteanu a lansat o carte de memorii de 600 de pagini, “O viaţă de om – dialog cu jurnalistul Dan Constantin”, în care sunt prezentate principalele evenimente trăite timp de 40 de ani. Cartea a fost lansată într-un cadru festiv inclusiv la sediul Primăriei Sectorului 2, pe cinci februarie. “Vă mărturisesc că am început să citesc la cartea domnului general într-o seară şi n-am putut s-o las din mână până la patru dimineaţa, fiind fascinat de modul în care redă viaţa noastră de ani şi ani de zile, dintr-o perioadă cu mari prefaceri socio-economice şi politice“ – a declarat în faţa celor prezenţi, gazda întâlnirii, primarul sectorului 2, Neculai Onţanu.

Fostul demnitar comunist este astăzi, încă din 1997, profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii particulare „Spiru-Haret” din Bucureşti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: