Tulburătoarea mărturie a chitaristului salvat din Colectiv de eroul mort printre flăcări: „L-am văzut pe tata. Murise în mai. I-am zis: «Vin la tine!»“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cătălin Scânteie, unul dintre răniţii din Clubul Colectiv FOTO Facebook Catalin Scanteie
Cătălin Scânteie, unul dintre răniţii din Clubul Colectiv FOTO Facebook Catalin Scanteie

După mai bine de o lună de la tragedia din Colectiv care a îndoliat o ţară întreagă, Cătălin Scânteie, unul dintre cei internaţi în spital săptămâni întregi, a povestit, pentru „Adevărul“, ce s-a întâmplat, de fapt, în Colectiv pe 30 octombrie şi cum a reuşit să scape cu viaţă alături de soţia lui.

Totul începuse bine în noaptea tragediei. Era vineri seară, 30 octombrie, şi familia Scânteie se pregătea să plece spre Colectiv. Urmau să se vadă cu prieteni vechi, unii chiar din formaţia Goodbye to Gravity. „Trei dintre membrii formaţiei mi-au fost prieteni foarte buni. Cu unul dintre ei, Vlad Ţelea, mă întâlnisem de curând şi i-am promis că o să merg să-l văd la concert“, povesteşte Cătălin Scânteie, chitaristul trupei Hatemode.

Nu ştia că urmeaza să fie ultima oară când se întâlneau. Vlad a pierdut lupta cu moartea după tragedia din Colectiv şi ca printr-o minune fiul familiei Scânteie, Ştefan (n.r.- un tânăr în vârstă de 12 ani cu plete, aşa cum purta şi tatăl său până în noaptea tragediei) a rămas acasă şi nu a fost la concert alături de părinţii lui. „Trebuia să-l iau şi pe el (n.r. – pe Ştefan Scânteie), dar pot să spun că l-a salvat calculatorul pe care majoritatea părinţilor îl înjură. Mi-a spus că stă acasă că vrea să facă ceva pe calculator“, povesteşte chitaristul care a scăpat din iadul Colectiv.

Clubul în care ploua cu foc

Seara părea perfectă: muzica era bună, oamenii din club prieteni vechi de-ai familiei Scânteie. Trupa Googbye to Gravity urcase pe scenă, cântase câteva piese. A început spectacolul pirotehnic şi o mică scânteie a aprins buretele care căptuşea stâlpul din faţa scenei. După tragedie, imaginile au făcut înconjurul ţării, toţi le-au văzut şi s-au înfiorat. De la masa din spatele clubului, aproape de locul în care se aflau şi toaletele, acolo unde stătea familia Scânteie, Cătălin şi Sanda, totul s-a văzut altfel. „Se aprinsese puţin buretele, dar nu ne-am gândit că va lua foc tot clubul. De unde stăteam noi se vede focul cât o cutie de chibrituri. Apoi a venit un barman, cel puţin asta am înţeles că era, cu un extinctor, dar extinctorul a aruncat cu aer şi praf şi s-a întins flacăra. Nevastă-mea ne-a împins de la spate şi ne-a zis: Hai că murim ca şobolanii! Ea a fost primul salvator, îşi aminteşte Cătălin Scânteie.

Până la ieşirea din club, amenajată într-un container, bucăţi din buretele ars a curs direct peste ei şi decorul părea un film de groază în care picăturile de ploaie se transformaseră în picături de foc. Fumul negru începuse să fie din ce în ce mai dens şi când s-au apropiat de ieşire un bărbat care venise şi el să asculte piesele celor de la Goodbye to Gravity, pompier de meserie, a strigat la toţi cei care se înghesuiau să iasă afară din club că trebuie să se „pună la pământ“. În câteva clipe toţi erau unii peste alţii blocaţi la câşiva paşi de aer curat, la ieşire din containerul în care era amenajată şi garderoba.

„Peste noi s-au aruncat alţii şi ei au murit intoxicaţi cu fum. Eu am inhalat o gură de fum negru şi atunci l-am văzut pe tata care murise în luna mai. I-am zis: Vin la tine! L-am văzut şi pe fratele meu care a murit acum 17 ani. Fumul negru emana cianuri, simţeam că adorm puţin câte puţin. Apoi am zis: Stai puţin, Ştefan rămâne fără părinţi?“, îşi aminteşte chitaristul la mai bine de o lună de la tragedie.

Astăzi, povesteşte Cătălin, îşi aminteşte foarte clar ce simte un om care simte că e atât de aproape de moarte. Groaza se simte prin toţi porii, panica te curpinde treptat şi simţi cum trebuie să lupţi cu toate armele ca să ajungi din nou cu picioarele în lumea materială.

„Te iubesc, îngerul meu“

A luptat cât a putut să rămână în viaţă alături de soţia şi fiul lui. Sub greutatea altor trupuri, Cătălin a înţeles ce înseamnă solidaritatea şi curajul. Cludiu, unul dintre salvatorii care au pierit în timp ce încerca să îi ajute pe cei încă captivi în clubul groazei, a început să îl trage de geacă şi de mâini pe Cătălin, încercând să îl scoată din agonie şi să îl ducă afară, la aer proaspăt. Cătălin spune că îi era foarte greu lui Claudiu să îl tragă afară din containerul în care era blocat din cauza greutăţii de deasupra lui. Dar Claudiu nu s-a dat bătut. A încercat iar şi iar până a putut, în cele din urmă, să îl scoată din iad pe Cătălin Scânteie. Un iad artificial construit pe un munte de corupţie şi nepăsare.

„Am aflat că a murit abia la câteva zile după tragedie pe când mă aflam internat la Spitalul Bagdasar Arseni, de la un prieten comun care a asistat la operaţiunea mea de salvare, arătându-mi-se poza celui care, dupa ce a scos-o şi pe Flavia Lupu, nu s-a mai întors afară. Deci vă rog să reţineţi că nu-l cunoşteam, nu mă cunoştea, da? Atunci l-am recunoscut, dupa ce mi s-a arătat poza. Nu ai cum să uiţi aşa ceva. În acest moment chiar nu am cuvinte să-i mulţumesc. Poate că o voi face pe lumea cealaltă.Te iubesc, îngerul meu!“, spunea Cătălin la câteva săptămâni după tragedie, când începuse să se simtă mai bine.

Scenarii peste scenarii

Soţia lui Cătălin, Sanda, a reuşit să iasă singură din club şi imediat ce a putut şi chitaristul să ajungă la aer curat a început să vomite fumul negru pe care îl inhalase. S-au regăsit şi au pornit în cele din urmă împreună spre o salvare liberă care să îi poată transporta la un spital. „După ce am găsit-o pe nevastă-mea au început durerile, curgeau de pe mine bucăţi de piele. Am avut arsuri pe spate pentru că mi-am pus geaca în cap şi nevastă-mea a încercat, din instinct matern, să îl stingă cu mâinile pe un puşti. Nu ştim nimic de el, sper să fie bine. Eu am stat trei săptămâni la reanimanre, ea iese astăzi din spital. Mulţumim din suflet Colectivului de la Reanimare (ATI) şi soţilor doctor Ingrid şi Andrei Carantino fără de care nu am fi reuşit să ne vindecăm şi să ne externăm atîât de repede“, spune Cătălin Scânteie.

catalin scanteie foto facebook

Cătălin Scânteie imediat după externare, în urmă cu câteva zile FOTO Facebook Cătălin Scânteie

După tragedie, s-a gândit în fel şi chip cum ar fi putut să scape de fumul dens şi buretele care cădea din tavan cu atât mai mult cu cât, în trecut, cântase alături de trupa lui în clubul Colectiv. „Sus era un birou care avea o fereastă. Aş fi putut să urc şi să mă arunc de acolo, îmi rupeam picioarele probabil. Abia la spital m-am gândit la asta. Lângă bar era un colţ în care cred că dacă te băgai scăpai cu viaţă.

La fel, cei găsiţi morţi în baie dacă s-ar fi dezbrăcat, şi-ar fi udat tricourile şi le-ar fi pus la praguri să nu intre fumul poate scăpau. Dar acolo a fost care pe care“, explică Cătălin. Şi fiul lor, Ştefan, a fost foarte fericit când a văzut că prinţii lui trăiesc însă a fost afectat de faptul că au fost nevoiţi să renunţe la părul lung pe care l-au purtat întodeauna. „Ne-a văzut prima dată în spital, bangajaţi. Era mut. A zis că îl îşi vrea mama înapoi, să îşi cumpere o perucă şi nevastă-mea şi-a luat. Apoi, o publicaţie ne-a dat ca fiind în stare gravă şi că ne luptăm între viaţă şi moarte. Ziceau şi de Ştefan că stă la porţile spitalului fără să ştie nimic de noi“, îşi aminteşte cu lacrimi în ochi Cătălin.

În cele din urmă, povestea lor s-a încheiat cu bine şi au ajuns acasă alături de Ştefan. După tragedie, povesteşte Cătălin, a învăţat să privească cu alţi ochi lumea, dar şi că este necesar să aibă acasă un extinctor. 

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite