Proprietara imobilului din fosta Alee Modrogan, Parcul Filipescu a fost Sofia Candiano-Popescu, văduva generalului Alexandru Candiano-Popescu. Sofia provenea din familia Alexandrinei şi a lui Ştefan Anghel Hagi Panteli şi fusese căsătorită aproximativ un an cu Vasile Christopol în 1876, având o primă fiică, pe Ecaterina (?-1936) ce se va căsători cu Scarlat Arion (1868-1937) şi va avea trei copii, pe arhitectul Vasile Arion (1902-1977), diplomatul Radu Arion (1904-1991) şi pe Sofia-Elena (1909-1989), devenită din 1942 soţia prinţului Grigore Ioan Matei Basarab Brâncoveanu (1913-2002).

Foto dreapta: Alexandru Candiano-Popescu

În 1878 Sofia Christopol se căsătoreşte pentru a doua oară cu Alexandru Candiano-Popescu cu care va avea alţi 2 copii: o fiică Eliza, ce a fost căsătorită în 1904 cu Ion Arion (1877-1918), apoi cu Ion V. Lascăr.

Fiul cuplului Sofia şi Alexandru Candiano-Popescu, Alexandru-Ştefan, a fost implicat într-un mare scandal în epocă, un asasinat absurd petrecut în strada Icoanei.

După cum putem afla şi dintr-un periodic de epocă, tânărul Alexandru de 20 de ani a avut o viaţă plină de beţii şi era pasionat şi de jocuri de noroc. Fugise de multe ori din şcoli şi  absolvise doar 4 clase gimnaziale. În căutarea unei noi aventuri, a urmărit o tânără, pe Iulia Jarca şi a omorât-o cu cuţitul în casa ei, în timp ce aceasta cânta la pian. Alexandru a fost condamnat la 10 ani de închisoare şi a iesit în 1909, după care a fost trimis de familie în străinătate. (Sursa: Bunul Econom, 1901, an II, nr. 43, editie digitala BCU Cluj)

Tragedia ce s-a abătut asupra familiei, mai ales pentru că tânărul a declarat la proces că tatăl lui nu i-a acordat atenţie şi creştere, i-a provocat generalului Candiano-Popescu moartea subită, chiar în 1901.

Semnătura Sofiei din dosarul parcului Boerescu, ANDMB PMB Tehnic dosar 157/1911

Pe văduva Sofia o regăsim în 1911 când participă la licitaţiile pentru loturile din parcul Boerescu de la Şosea. Nici ea, nici fiica ei, Eliza Lascăr nu vor reuşi să achiziţioneze teren acolo, ci îşi vor construi între 1912-1913 o vilă în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Cristofi Cerchez, în parcul Filipescu. Casa dublă, cu capelă, a fost gândită ca reşedinţa mamei şi a familiei fiicei şi este puternic influenţată de vechile case de secol al XVIII-lea (casa Melik şi Hagi Prodan) şi arhitectura vernaculară argeşeano-musceleană. Multe din lacrimele Sofiei au fost vărsate în capelă pentru iertarea păcatelor soţului şi fiului ei.

Publicistul Silviu N.Dragomir, amintea de descrierea de epocă ce i se făcea vilei Candiano-Popescu ”frumoasa bucureşteană” imobilul fiind cu siguranţă un reper în zonă prin armonia şi simplitatea arhitecturală. (Sursa: Un Bucureşti mai puţin cunoscut, Editura Lucman, Bucureşti, Bucureşti, 2008, p. 181)

Sofia-Elena Arion, nepoata Sofiei Candiano-Popescu şi prinţul Matei Basarab Brâncoveanu la căsătoria civilă din 1942 (Sursa: Je sais tout de Bucarest, nr.46, iulie 1942)

În februarie 1946, Ion V. Lascăr şi Matei Basarab Brâncoveanu solicită aprobare pentru repararea vilei incendiate şi avariate şi la interior de bombardamentele din 1944.

Casa Candiano-Popescu arsă după bombardamentele din 1944

În acea perioadă terenul era de 1400 m.p., vila de 475 m.p. cu o înălţime la cornişă de 8 m. avea 12 camere şi dependinţe şi garaj, planurile de restaurare fiind realizare de arhitectul Paul Emil Miclescu (1901-1994). Valoarea lucrărilor era estimată la 16.500.000 lei.

Din păcate, imobilul ne apare astăzi înjumătăţit, ceea ce dovedeşte că familia Lascăr-Basarab Brâncoveanu nu a mai avut timp şi resurse să pună în aplicare proiectul arh. Paul Emil Miclescu care prevedea o decoraţie simetrică cu stâlpi şi stucatură deasupra ferestrelor etajului şi pe faţada laterală, creată între cele 2 adrese. De asemenea, desenul evidenţiază o arcadă pe stâlpi de piatră la parter, proiectul rămânând nerealizat.

Desen de refacere a casei, proiect arh. Paul Emil Miclescu (Sursa: Arhiva P.M.B., dosar 147/1946 I Galben)

În prezent se poate observa şi un corp cu două etaje, probabil dependinţe adăugate după 1946, accesul în imobil fiind schimbat, făcându-se prin corpul din stânga ce odinioară era capelă. Putem să presupunem că imobilului i s-a adăugat un etaj-mansardă , apărând un nou rând de ferestre pătrate sub cornişă. Faţada a suferit modificări, în prezent mai fiind vizibili 3 stâlpi, iar deschiderile mari de odinioară ale ferestrelor de la etaj au fost înlocuite cu ferestre semicirculare deasupra cărora se află o decoraţie de stuc cu vrejuri vegetale . Este păcat că proprietarul actual a optat pentru o feronerie a ferestrelor şi a gardului ce nu concordă cu stilul casei.

Foto: Oana Marinache

Foto: Cristian Gache