Taxa de habitat şi includerea asociaţiilor în acest demers

Avem în vedere în acest material modul în care este inclusă asociaţia de proprietari într-un astfel de demers şi nu situaţia existentă la nivelul Sectorului 2. Poate fi pusă asociaţia în situaţia unui intermediar între autoritatea publică locală şi proprietar?

Începutul anului 2019 aduce această taxă de habitat ce reprezintă o taxă specială, „fiind fundamentată pe necesitatea asigurării prestaţiilor efectuate pentru salubrizarea Sectorului 2, de care beneficiază întreaga comunitate locală“.

Astfel, prin HCL Sector 2 nr.392 din 04.12.2018 s-au hotărât următoarele:

• începând cu anul fiscal 2019 persoanele fizice – locuitori ai Sectorului 2 – au obligaţia de a achita taxa de habitat;

• în termen de 60 de zile de la adoptarea Hotărârii, proprietarul/coproprietarul are obligaţia de a depune Declaraţia de impunere, în care se vor menţiona numărul de persoane, numele, CNP-ul şi calitatea acestora faţă de proprietar;

• în termen de 30 de zile de la data apariţiei oricărei modificări privind numărul de persoane, se instituie obligaţia depunerii Declaraţiei rectificative;

• nerespectarea termenelor, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 71 lei la 283 lei.    

Ceea ce interesează, este faptul că autoritatea publică locală face trimitere la asociaţiile de proprietari pe de o parte, iar pe de altă parte, face trimitere la acel protocol de colaborare.

În opinia mea, asociaţia de proprietari nu are ce căuta sau mai bine spus nu poate fi transformată într-un intermediar, între autoritatea publică locală şi persoanele fizice deţinătoare de imobile într-un ansamblu de locuinţe. Persoanele fizice au obligaţia declarării şi a menţinerii relaţiei cu autoritatea publică şi nu asociaţia de proprietari.

Mai mult, nu poate fi primită posibilitatea de a transmite responsabilitatea unui astfel de demers, personal, către asociaţia de proprietari. Ar fi ca şi cum asociaţia, prin organele sale de conducere, să preia responsabilitatea obligaţiilor proprietarului.

Trimiterea la acel „protocol de colaborare“ este total nefecită, în condiţiile în care pentru semnarea unui astfel de act, conform Legii 196/2018, este necesară existenţa unei adunări generale, în cadrul căreia să se voteze acceptarea unui astfel de protocol sau nu şi mandatarea preşedintelui pentru semnare. Prin urmare nu cred să existe vreun preşedinte (administratorul neputând angaja asociaţia în relaţiile cu terţii) care să semneze vreun protocol, fără a avea un mandat în acest sens.

În condiţiile în care Legea 196/2018 are sancţiuni usturătoare pentru neîndeplinirea obligaţiilor izvorâte din lege şi/sau hotărârile luate la nivelul asociaţiei şi în condiţiile în care aceste amenzi au fost excesiv mediatizate, sunt puţini cei care, implicaţi în activitatea asociaţiei, mai angajează asociaţia după bunul plac.

Nimeni din cadrul unei asociaţii nu îşi poate asuma o astfel de responsabilitate de a colecta şi depune într-un termen de 3 zile la autoritatea publică, orice fel de modificare a numărului de persoane.

Nesocotirea modului de organizare a unei asociaţii de proprietari şi atribuţiile regăsite în Legea specială 196/2018 (sau în contractele încheiate la nivelul asociaţiilor) merg mai departe, atunci când autoritatea publică locală arată că „În vederea urmăririi corectitudinii declarării numărului de persoane existente în fiecare apartament, asociaţiile de proprietari au obligaţia să furnizeze, ori de câte ori este nevoie, informaţiile necesare legate de cele menţionate mai sus“.

Cine din asociaţia de proprietari ar avea o astfel de obligaţie? Preşedintele? Administratorul? În oricare situaţie, niciunul nu are niciun fel de obligaţie, atâta timp cât niciunul nu poate realiza o activitate fără a exista un mandat din partea adunării generale, în condiţiile în care o astfel de activitate are la bază acel „protocol de colaborare“.

Dacă tot se face vorbire de „urmărire“, autoritatea publică locală are servicii în subordine şi angajaţi, astfel încât această muncă poate fi realizată de către personalul propriu şi nu prin aruncarea activităţii în cârca asociaţiei, având posibilitatea de a vizualiza la fiecare scară în parte numărul de persoane prezente regăsite în listele de întreţinere şi să confrunte informaţiile cu declaraţiile existente (aşa mai văd şi ei cum arată asociaţiile de proprietari, cum se prezintă listele de întreţinere, cum se face curăţenie printre blocuri etc).

Să nu uităm cenzorul. În colaborarea cu asociaţia, acesta nu şi-a asumat şi un astfel de serviciu, de verificare, de urmărire şi de avizare a unui demers al proprietarului. Dacă acel protocol ar fi semnat, cenzorul ar trebui să verifice şi să avizeze protocolul pe de o parte, iar pe de altă parte să facă muncă de detectiv pentru a vedea dacă exită „documente justificative“ aşa cum precizează autoritatea publică.  

Abordarea este interesantă pentru că deschide calea includerii asociaţiilor de proprietari (prin organele sale de conducere) în demersuri ce nu sunt regăsite în Legea specială 196/2018. La momentul alegerii preşedintelui şi/sau administratorului, nu s-au gândit că vor avea activităţi suplimentare de realizat şi corelativ responsabilităţi lărgite într-o astfel de relaţie cu autoritatea publică locală.