Tatăl piticilor din Săftica, la mai bine de un deceniu de când a jucat într-o faimoasă reclamă la bere: „Chiar aşa a fost, i-am făcut 800 de pitici unui american şi apoi a murit“

Constantin Becu, un pensionar de 74 de ani, şi-a descoperit în urmă cu un deceniu pasiunea de a construi pitici de grădină. Tot pe atunci, a devenit cunoscut după ce şi-a jucat propriul rol într-o reclamă la bere. Fost profesor de desen, nea Costel, cum îi spun prietenii, este părintele a mii de statuete care animă curţile românilor.

La o aruncătură de băţ de Bucureşti, într-o curte veche din Săftica, judeţul Ilfov, sute de personaje desprinse parcă din cărţile cu poveşti, se odihnesc sub razele fierbinţi ale soarelui de august. Pitici, îngeri, girafe, crocodili sau femei pe jumătate dezbrăcate privesc nemişcate, în gol, într-o singură direcţie. Aici e raiul statuilor, al piticilor veseli şi al unui bătrân de 74 de ani, cere făureşte personajele de basm.

Constantin Becu, sau nea Costel, cum îi spun unii prieteni, a fost profesor de desen ani de-a rândul şi după ce a ieşit la pensie şi-a ocupat timpul liber cu pasiunea care a început să-i curgă prin vene. „Acum 14 ani am început să fac pitici. Totul a pornit după ce am văzut pe o stradă din Italia nişte pitici. I-am zis băiatului meu să-mi aducă şi mie şapte să încerc să fac unii la fel, dar el mi-a adus doar unul.

FOTO Eduard Enea

I-am şi zis: «Ce fac  eu cu un singur pitic, mă?». El tot zicea că n-a mai avut bani să-mi ia mai mulţi. Un an jumate m-am chinuit să-i fac pe primii“, povesteşte bărbatul, care în acest timp lucrează de zor la o nouă comandă.

Sute de statui şi multă fantezie

Uşor-uşor, s-a specializat în realizarea piticilor de grădină şi oricine trecea prin faţa casei sale modeste din Săftica nu rezista tentaţiei şi oprea ca să-i privească de la câţiva paşi pe „micuţii“ bărbatului. Primii pitici au fost o adevărată provocare, iar nea Costel a avut nevoie de o doză zdravănă de creativitate. „Îmi amintesc că la început mă chinuiam să-i fac un acordeon unui pitic. Nu ştiam de unde s-o iau şi până la urmă am găsit o cutie de ciocolată pe care am turnat ipsos. Aşa am reuşit să-l fac să «cânte». Acum fac ce-mi vine în minte şi ce îmi cere omul. Am în curte 500 de modele“, povesteşte bătrânul.

FOTO Eduard Enea

Ani de-a rândul a făcut pitici. Mici, veseli, abătuţi şi morocănoşi. Toţi îl ştiau ca pe „bărbatul cu pitici“. Apoi, fără să-şi amintească clar momentul, a început să meşterească statui de toate felurile, transformându-şi casa într-un atelier în care se relaxează şi munceşte cu drag.

„Vino, bă! S-a omorât ăsta cu pitici“

Casa din Săftica în care locuieşte alături de soţia lui este moştenită de la părinţi. Curtea s-a transformat într-un muzeu în aer liber în care şi-au dat întâlnire o mulţime de figurine realizate dintr-o sumedenie de materiale. Toate au fost făcute cu multă migală şi pasiune, iar acum domneşte peste un imperiu vrăjit în care fiecare colţ din curtea sa spune o poveste.

Nu mai au loc în curte şi o mulţime de statui sunt înşirate la porţile larg deschise ale casei în care locuieşte. Curioşii intră, se plimbă prin micuţul muzeu în aer liber, îşi aleg statueta preferată, o plătesc şi pleacă cu ea acasă. „Am şi comenzi. Vin unii şi îmi zic să fac ceva doar pentru ei. De exemplu, pe Gigel Frone (n.r. – o statuie din curtea bărbatului) l-a vrut un compozitor ca să şi-l pună în curte“, explică amuzat artistul.

FOTO Eduard Enea

Deasupra intrării în curte, în urmă cu cinci ani, a agăţat de ramura groasă a unui pom statuia unui bărbat ce pare să-şi fi încheiat socotelile cu viaţa. „L-am pus pe ăsta (n.r. –manechinul) în pom şi m-am trezit cu poliţia la poartă, nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Când colo, am aflat că au sunat vecinii speriaţi la poliţie. Ziceau: «Vino, bă. S-a omorât ăsta cu pitici»“, povesteşte râzând nea Costel.

700 de euro pe lună

Micuţele opere de artă din curtea bărbatului sunt realizate din materiale diferite, de la ipsos şi pământ până la plastilină, beton şi fibră de sticlă. Preţurile sunt pentru orice buzunar şi, spune artistul, preferă să le vândă la o sută de oameni ieftin decât „să-l chelească de bani“ pe unul singur.

„Eu am o vorbă: decât să iau de la unul 100 de lei, mai bine iau de la o sută un leu. Vreau să fie omul mulţumit, nu să mă înjure. Dau şi de pomană uneori“, mai povesteşte bărbatul din Săftica. Pentru realizarea unei statui ajunge să lucreze zile în şir şi, de cele mai multe ori, detaliile sunt cele mai migăloase. Acum, de exemplu, lucrează la un înger pe care îl păstrează cu grijă pe masa din atelierul său.

FOTO Eduard Enea

Constantin Becu ne spune că această afacere îi aduce lunar în buzunar între 500 şi 700 de euro şi spune că are în Polonia o micuţă firmă de profil cu ajutorul căreia îşi rotunjeşte veniturile. Una dintre creaţiile-vedetă de la poarta casei bărbatului este o fântână din beton la care a lucrat patru zile, preţul acesteia fiind de 1.200 de lei. De asemenea, o mulţime dintre statuile pe care le face ajung şi pe platourile de filmare, fiind folosite ca decor pentru reclame sau filme. 

Titanicul, emblema atelierului

Printre sutele de statuete din curtea bărbatului abia dacă mai zăreşti astăzi câţiva pitici. Chiar pe aleea principală, trei pitici stau unul lângă altul cu feţele luminate de un zâmbet larg. „Sunt coloraţi! Se ocupă soţia mea de asta. Eu nu mai am răbdare să-i şi vopsesc după ce îi fac. Ea are grijă de culori“, spune bătrânul. În atelierul lui, pe raftul unui dulap vechi, tronează şi macheta Titanicului, o micuţă operă de artă cu care se mândreşte bătrânul artist. „De fapt, după ce am ieşit la pensie, m-am apucat prima dată de acvaristică, asta îmi plăcea mult. Titanicul ăsta este o decoraţiune pentru acvarii“, povesteşte nea Costică.

FOTO Eduard Enea

Cele mai ieftine exponate din celebra curte din Săftica sunt nişte plăci pe care au fost sculptate semnele zodiacale. Acestea costă doar trei lei, însă cu cât avansezi spre mijlocul grădinii cu atât complexitatea lucrărilor creşte şi, odată cu aceasta, şi preţul.

Constantin Becu şi „A murit americanul!“

În urmă cu mai bine de un deceniu, o reclamă la berea Bucegi ajungea cunoscută de întreaga ţară, după ce nea Costel povestea cum s-a sfârşit prima comandă pentru care a muncit luni întregi. „Când am realizat prima serie de pitici, şapte bucăţi, i-am luat şi i-am scos la poartă. N-au trecut nici zece minute, a oprit un domn cu un Jeep şi mi-a spus în felul următor: «Eşti în stare să-mi faci şi mie 800 de pitici?». M-am apucat să fac şi la vreo două luni de zile primesc un telefon că a murit americanul (n.r. – cel care comandase piticii)“, spunea nea Costel, în urmă cu ani buni, în reclama la bere.

FOTO Eduard Enea

Astăzi îşi aminteşte amuzat de povestea de atunci şi spune că a fost cât se poate de reală. „Chiar aşa s-a întâmplat atunci. Eu făcusem piticii şi m-a sunat un prieten de-al americanului, stătea prin Dămăroaia. Mi-a spus că a murit, avea nişte probleme, era şi în vârstă“, explică acum bărbatul. Imediat după acest incident, nea Costel a făcut tot posibilul să scape de piticii pe care îi făcuse şi povesteşte că i-a vândut treptat. În acea vreme, reclama a avut un real succes şi bărbatul din Săftica a ajuns celebru în toată România datorită piticilor şi poveştii tragice în care era implicat şi americanul.