„Stăpânii“ zidurilor din Capitală

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aproape 200 de tineri pasionaţi de graffiti umplu metrourile sau pereţii clădirilor din Bucureşti cu desene care mai de care mai elaborate. Graffiti este considerat de multe persoane un act de vandalism, dar cei care îl practică susţin că este o artă şi un adevărat mod de viaţă.

În spatele fiecărei semnături şi al fiecărui desen, fie că e mai simplu sau mai complicat, se ascunde o adevărată aventură. Cea mai mare realizare a grafferilor este, ca la final, să îşi poată vedea „opera“, creată pe întuneric, exact aşa cum şi-au imaginat-o. Kero este una dintre persoanele pasionate de această artă urbană. Anul acesta se împlinesc 10 ani de când tânărul face graffiti. Pasiunea lui s-a născut din desenele pe care orice copil le face pe băncile şcoli. „Din plictiseală la ore, desenam şi scriam tot felul de chestii. Nu ştiam că înseamnă graffiti. Mai târziu am vrut să dau la Arte. Cum părinţii mei vroiau altceva pentru mine, pasiunea a rămas undeva în urmă“, îşi aminteşte Kero. Şi-a redescoperit-o însă, în momentul în care a dat la liceu, iar prin internet a aflat că se numeşte graffiti.

De la pasiune la job serios
Deşi pare a fi o artă neînţeleasă de mulţi, Kero s-a gândit că pe lângă plăcere de a desena o poate utliza şi în scopuri mult mai folositoare. Astfel, a transformat-o într-un adevărat job, unde câştigă 50 de euro pentru metrul pătrat colorat cu sprayuri. Până acum a avut zeci de cereri de la cluburi sau săli de internet cafe. Scopul desenelor, spune tânărul este acela de a-i înveseli pe oamenii posomorâţi care trec zilnic pe la metrou. După 10 ani de desenat cu spray-uri, Kero vrea să facă şi Facultatea de Arte.


Aventuri la desenat
Toţi grafferii au parte de aventuri, de la certuri, bătăi şi fugărit, până la nopţi petrecute la secţie. În 10 ani, Kero a trecut prin multe. Tânărul povesteşte cum într-o noapte, în timp ce se afla în gara unui sat de lângă Cluj, s-a apucat să-i coloreze pereţii. Un angajat CFR l-a prins. „Era un tip foarte mare. M-a luat de umăr să mă ducă la şefii lui. Între timp, când am prins momentul, am scos un spray paralizant şi i-am dat pe faţă, l-am lovit şi am fugit“, povesteşte Keo, retrăind momentele. A alergat pe câmp fără să ştie în ce direcţie, a ajuns la şosea şi singura variantă era să stea la ocazie. „Era miezul nopţii şi începusem să fiu paranoic. Mi se părea că cei de la gară ma urmăresc. Într-un final se apropie o dubiţă şi atunci chiar m-am speriat. Când am văzut că în maşină se afla doar o singură persoană mi-am făcut curaj şi am urcat“, explică grafferul. „Am mers kilometri buni în direcţia către Cluj în maşină cu un „gipsy autentic“. Cum nu mergea chiar în oraş, mi-a explicat că mă va lua cineva de la el şi mă va duce direct la Cluj“.

image
image

Lucrurile îi deveneau din ce în ce mai suspecte. „Ce să caute un tip din Cluj, în miez de noapte, în casa unui rrom?“, se întreba Kero. Într-un final a acceptat „afacerea“ şi, ajuns acasă la şofer. „Avea omu’ vreo cinci puradei, nevastă-sa ma tot invita la masă. Şi după toate astea mai văd în colţ şi o tânără de vreo 15 ani care nu-şi mai lua ochii de la mine! Zic: gata dacă asta mă place, nu mă mai lasă ţiganii să plec!“, spune Kero cu disperarea cu care a trecut prin acele momente.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite