Secretele metroului bucureştean. De ce au îngheţat inginerii pământul pentru a putea construi superba staţie Titan

O armată de muncitori au lucrat pentru realizarea reţelei subterane de transport în comun FOTO arhivă

În urmă cu un secol, realizarea unei reţele de transport în comun prin subteran era doar un vis frumos, însă când aceste lucru a început să capete contur toţi s-au îngrămădit să vadă minune din Bucureşti. „Adevărul“ vă spune cum a fost realizată staţia de metrou Titan, unică în Capitală.

Nicolae Ceauşescu a fost considerat „părintele“ metroului din Bucureşti, fiind cel care şi-a dorit ca în Capitală să existe un sistem de transport în comun prin subteran. 

Puţini sunt cei care ştiu că, de fapt, ideea de a realiza metroul în subteranul din Capitală există de la începutul secolului al XX-lea şi i-a aparţinut lui Dimitrie Leonida, un tânăr student pe atunci. Astfel, între 1934 şi 1936 începe să capete contur şi ideea realizarii unor linii de transport în comun subteran cu trenuri sau tramvaie electrice.

Planurile inginerilor sunt ruinate odată cu venirea celui de-Al Doilea Război Mondial şi sunt reluate, în cele din urmă, de dictatorul Nicolae Ceauşescu. Acesta reuşeşte să îi mobilizeze pe muncitorii din acea perioadă şi în 1975 se pune piatra de temelie a metroului.

Astăzi, sistemul de transport în comun din subteran nu este mult schimbat în comparaţie cu ce se găsea în trecut. Iniţial, scopul metroului a fost să transporte muncitorii către cartierele-dormitor ale oraşului într-un mod eficient.

Secretele staţiei Titan

Una dintre cele mai frumoase staţii de metrou din Bucureşti este cea amenajată la Titan. Potrivit reprezentanţilor Primăriei Sectorului 3, staţia a fost dată în folosinţă în anul 1985. Designul său, cu o boltă mare şi fără vreun stâlp de susţinere intermediar, a făcut ca staţia de metrou Titan să devină un punct extrem de interesant din reţeaua de transport în comun din subteran.

Pentru realizarea staţiei de metrou Titan muncitorii au fost nevoiţi să îngheţe solul, o operaţiune care a putut fi pusă la punct cu ajutorul unei instalaţii de dimensiuni impresionante cu amoniac. Metoda îngheţării solului, la acea vreme, era o premieră pentru România.