REPORTAJ Factorul Viorel sună întotdeauna de două ori

Reporterul „Adevărul de Seară” l-a însoţit într-o zi de muncă pe unul dintre poştaşii bucureşteni. Viorel Ţeru (43 de ani) distribuie corespondenţa zilnic în zona Dorobanţi, pe străzile cu nume de capitale.

La ora 9.00, factorul poştal şi-a încărcat tolba cu ziare, scrisori şi facturi de la Oficiul Poştal 63, de pe Calea Dorobanţilor. Lucrează ca poştaş din 1990 şi nu s-a plictisit. Îşi cunoaşte toţi adresanţii. Nu are scuter, dar are un spray paralizant. Îi ia două ore să distribuie corespondenţa.

Intră pe strada Washington, prima destinaţie, să dea bună ziua unui cunoscut. „Vă aşteptăm cu pensia!”, strigă Nea Iulică, care se odihneşte la umbra pomilor din faţa blocului. „Ne vedem după data de 14 august. Să fiţi sănătos!”, îl salută poştaşul.

O altă doamnă îi spune că n-o să-l uite niciodată. „Cum a fost, doamna Georgeta, cu osul de peşte?”, o  întreabă Viorel. „Să vă povestesc. Îmi rămăsese în gât un os de somon. Şase luni am stat cu el înfipt în gât, până când domnul Viorel a sunat un bun doctor. Abia după două încercări, doctorul a reuşit să mi-l scoată. L-a scos cu rădăcini”, spune bătrâna cu patimă.

Prietenul pensionarilor

Viorel Ţeru a trăit şi momente dificile, pe la începutul carierei. „Prin 1991 sau ’92, pe strada Louis Blanc, trebuia să las pensia unei doamne. Aşa am făcut, însă doamna i-a spus ginerelui că nu a primit banii. Atunci, nu m-au lăsat să plec din casă. Mă simţeam sechestrat. Au chemat Poliţia, dar s-a dovedit că doamna uitase de fapt unde pusese banii. Totul s-a încheiat cu scuze”, mărturiseşte poştaşul.

Factorul Viorel, cel mai bun prieten al pensionarilor

Întors din concediu, Viorel Ţeru este aşteptat în cartier de toţi. „Gata, din vacanţă? Ţi-am dus dorul!”, îi spune o bucureşteancă cu care se întâlneşte pe Calea Dorobanţilor. „Ce fac nepoţii? Sunt la ţară?”, continuă conversaţia poştaşul. Este plin de complimente cu toţi şi îi place să spună, după 16 ani de activitate, că pensionarii lui că sunt cei mai drăguţi. Locuieşte la Piaţa Chibrit, dar când a luat examenul la Poştă, în martie 1990, a avut de ales între trei oficii. L-a ales pe cel din Dorobanţi. „Trei ani am fost rezervă, adică ţineam locul celor care erau în concediu sau al celor care se îmbolnăveau”, explică Viorel Ţeru.

Tolba cu „Adevărul”

Ne oprim pe strada Brazilia, unde trebuie să lase un ziar „Adevărul” domnului Iordache. Ştie că e bătrân, şi-a luxat un picior şi urcă scările până în faţa uşii sale. Sună de două ori şi aşteaptă. „Vine greu pentru că are probleme cu un picior”, precizează poştaşul. „De când sunteţi abonat la Adevărul?”, îl întreabă pe domnul Iordache. „He, he, de dinainte...”, vine răspunsul.

Convorbire cu un fost fotograf la NASA

Face o oprire şi pe strada Roma. În poartă, doamna Cobzaru îl salută. „Domnii cu moştenirea au venit?”, o întreabă. „Ce să fac eu cu banii?”, îi răspunde femeia. „Este o glumă a noastră. Soţul doamnei a fost restaurator de mobilă de lux. Am văzut câteva obiecte superbe făcute de dânsul”, povesteşte Viorel Ţeru, care se grăbeşte să lase câteva scrisori şi la Administraţia Financiară Sector 1.

Mai toate asociaţiile de bloc i-au încredinţat câte o cheie. Are şi câteva magnetice. „Le deosebesc pentru că, vedeţi, unele sunt rotunde, pe altele le-am însemnat”, arată el bucăţile de fier din buzunar. Sună înainte de a intra în imobil. „Aşa, locatarii ştiu că le-am lăsat ceva în cutie. Sun de două ori mereu, dar acum că m-aţi ţinut de vorbă am sunat de trei ori”, spune zâmbind.

Pentru recomandate, Viorel cere semnătură

Pe strada Tokio cere o semnătură pentru o recomandată. Intră grăbit pe strada Londra să lase nişte ziare, însă nu se opreşte în faţa cutiei poştele şi deschide uşa. Doamna Nuţi Bărbulescu, în vârstă de 92 de ani, îi permite să o viziteze ori de câte ori îi aduce ziarul „Click!”, la care este abonată. „Viorel, să te uiţi să vezi ce fac, să nu mi se întâmple ceva!”, l-a rugat femeia. Nu se mai poate mişca ca în tinereţe. „Dacă aş mai avea picioare, aş umbla pe străzi şi i-aş înnebuni pe toţi”, glumeşte doamna Nuţi. Aruncă în cutia poştală de pe strada Stockholm două plicuri şi traversează către blocurile „Reşiţa”.

Ne spune că pe strada Berna au stat, mai demult, Violeta şi Ştefan Andrei. Odată i-a lăsat ceva şi lui Marin Moraru prin apropiere. Goleşte geanta şi îşi încheie turul la ora 11.00. De la birou mai merge cu două colete la o altă adresă bine cunoscută.