Lăsând la o parte seria de gafe şi inadvertenţe regăsite în corpul actului normativ, aducem în discuţie un aspect bun şi în folosul proprietarilor, respectiv limitarea prin lege a plafonului de casă, adică posibilitatea de manevră a administratorului.

Reglementarea o găsim în art. 67 alin 2 şi 5. În cadrul alin 5, textul de lege ne precizează în mod clar faptul că, în situaţia în care plăţile nu se efectuează prin intermediul contului bancar al asociaţiei (atenţie, nu al administratorului), acestea sunt limitate la un plafon de casă de 1000 lei.

Plăţile în limita celor 1000 lei pot fi realizate într-o astfel de manieră, adică numerar şi nu prin operaţiune bancară, doar dacă există acordul adunării generale.

Ce înţelegem dintr-o astfel de prevedere?

1. Coroborând acest alin 5 cu alin 2, tragem concluzia că, asociaţiile de proprietari au obligaţia şi nu facultatea, de a avea funcţional un cont bancar.

2. Operaţiunile de încasări şi plăţi ale asociaţiei, urmează a fi realizate de către administrator prin intermediul operaţiunilor bancare şi doar prin excepţie vor fi realizate în numerar.

3. Soldul de casă, la dispoziţia administratorului, a fost plafonat la suma de 1000 lei.

4.  Plafonul de casă (cel de 1000 lei) trebuie aprobat de către adunarea generală.

5. Plăţile din soldul de casă trebuie să privească şi să aibă în vedere doar „cheltuieli neprevăzute“.

6. Chiar dacă administratorii şi-ar dori un sold de casă mai mare, limitarea este clară şi chiar dacă şi-ar dori plăţi în numerar, sunt limitaţi la plăţi prin operaţiuni bancare.

7. În situaţia în care comitetul şi preşedintele, alături de cenzor constată existenţa unui sold de casă mai mare de 1000 lei şi/sau plăţi în numerar peste un astfel de plafon, poartă responsabilitatea solidară a nerespectării normei legale menţionate.

8. Adunarea generală nu poate decide peste ceea ce prevede acest text de lege, deoarece o entitate juridică, nu poate hotărî peste ceea ce menţionează imperativ o lege, conform normelor de tehnică legislativă (prioritatea în aplicarea normelor legale – ierarhia normelor legale).

9. Implicarea comitetului, preşedintelui şi cenzorului sunt vitale, neexistând o posibilitate de derogare concretă (deşi realitatea ne-a demonstrat faptul că un sold de casă de 1000 lei este insuficient pentru intervenţii şi reparaţii, dacă discutăm de blocuri mari şi de defecţiuni apărute la sistemul de distribuţie cu apă sau încălzire coroborat cu creşterea preţului pentru manopera şi materialele necesare unei astfel de intervenţii).

10. Încălcarea unei astfel de reglementări este sancţionată cu amendă contravenţională cuprinsă între 2500 – 5000 lei, conform art. 102 alin 2 pct c.

11. Comisioanele bancare nu vor mai putea face obiectul discuţiilor de la colţul blocului sau din cadrul adunărilor generale, atâta timp cât, existenţa contului şi obligativitatea operaţiunilor sunt clar menţionate de actul normativ.

12. Legea 196/2018 este lege specială în materie şi prin urmare este derogatorie de la dreptul comun.

Printr-o astfel de reglementare şi prin responsabilizarea preşedintelui, comitetului şi cenzorului, se va ajunge la limitarea accesului la bani din partea administratorului. Consecinţa directă va fi imposibilitatea realizării de plăţi pentru „lucrări“ şi „intervenţii“ din soldul de casă, pentru simplul motiv că acestea în mod excepţional pot fi de maximum 1000 lei şi trebuie să existe aprobarea adunării generale.

La blocurile mari, unde „crăpau“ ţevile astfel încât reparaţiile şi intervenţiile erau săptămânale şi se opta pentru cârpeală nu pentru înlocuire, lucrurile se vor schimba.

Dacă nu va exista implicare (în care, sincer, nu cred prin noua formă a legii) lucrurile nu se vor schimba şi oricât de mult limitează legea accesul la fondurile asociaţiei, fără această implicare este un singur pas, şi mic, până la abuz, comision, lucrări şi decontări fantomă.