Parcul Natural Văcăreşti. Despre cât durează să înfiinţăm un parc în Bucureşti „Duceţi-vă la munte, nu în oraş!“
0
Episodul I. În curând se împlinesc trei ani de la demararea campaniei pentru înfiinţarea Parcului Natural Văcăreşti, prima arie naturală urbană din România. Deşi îndeplineşte toate criteriile ştiinţifice, legale şi utilitare, parcul încă aşteaptă avizul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Acest lucru se petrece în condiţiile în care pentru înfiinţarea parcului s-au arătat ferm şi indubitabil, încă de la început, Academia Română, Ministerul Mediului, Guvernul României, prin declaraţiile prim-ministrului Victor Ponta, Primăria Capitalei, prin reprezentantul său, Primarul Sorin Oprescu. Adică exact instituţiile care pot şi au obligaţia să-l infiinţeze.
Prin amabilitatea celor care administrează platforma de bloguri a ziarului Adevarul, voi începe aici, din poziţia de membru al grupului de iniţiativă pentru înfiinţarea parcului şi de director al Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti, o serie de articole dedicate primei arii naturale urbane din România.
Campania de trei ani pentru înfiinţarea Parcului Natural Văcăreşti este istoria efortului (uneori) supraomenesc de a sparge birocraţia, inerţia, frica, neputinţa, dar şi prostia sau rea-intenţia celor care au fost delegaţi de către noi să asigure spaţii verzi, aer curat şi, în general, o calitate crescută a vieţii într-una dintre cele mai poluate şi aglomerate capitale din Europa. Suntem siguri că saga acestui proiect nu se va opri aici, dar suntem pregătiţi să luptăm pentru Văcăreşti încă trei ani de-acum înainte, dacă va fi nevoie.
Istoria campaniei pentru Parcul Natural Văcăreşti începe în mai, 2012. Revista National Geographic publică, într-un reportaj amplu, cunoscutele imagini ale „Deltei dintre blocuri“. Fotografiile îi aparţin lui Helmut Ignat, iar textul este semnat de Cristian Lascu. Imaginile sunt fascinante. La nici 10 minute de Piaţa Universităţii, părăsim betoanele şi pătrundem în lumea apelor, a păsărilor şi a vegetaţiei lacustre. Un peisaj umed autentic, întins pe 183 ha - suprafaţa proiectului hidrotehnic început de Ceauşescu şi rămas neterminat.
Atât de bine arată zona încât pe 5 iunie, 2012, d-na Rovana Plumb, Ministrul Mediului (la acea dată), promite ferm şi indubitabil că acolo va fi parc natural! O echipă de oameni de ştiinţă, coordonată de Florin Stoican, Preşedintele asociaţiei Kogayon, demarează evaluarea ştiinţifică a zonei. Datele, adunate într-un studiu de fundamentare ştiinţifică, arată fără dubii importanţa, echilibrul şi sănătatea ecosistemului Văcăreşti: păsări, mamifere, reptile, amfibieni, floră, toate adunate într-un peisaj care i-ar fi umplut de invidie pe primarii marilor oraşe ale Europei.
Şi nu numai pe primari. În iulie, 2012, pe digul care împrejmuieşte Văcăreştiul, entuziasmat de minunea de la picioarele sale, d-nul. Tobias Salathe, membru în boardul Ramsar şi Senior Adviser al aceleaşi instituţii (Ramsar este instituţia care oblăduieşte toate marile şi importantele zone umede din lume - un fel de Guvern mondial al zonelor umede), a declarat:
„Văcăreşti va fi fără îndoială unul dintre cele mai inovatoare proiecte în materie de zone umede urbane din lume!”
La scurt timp de la declaraţia d-lui Salathe, într-un birou dintr-o primărie de sector, responsabilul de protecţia mediului ne-a trimis la munte! Cităm: „acolo să faceţi parcuri naturale, aici la Bucureşti nu se poate!”. De ce nu se poate? Pentru ca nu vor muşchii noştri!, am dedus noi răspunsul logic în acest prim dialog al surzilor pe care l-am avut cu administraţia locală. Am ieşit năuciţi de la întâlnire înţelegând şi mai bine cum şi de ce Bucureştiul este una dintre cele mai aglomerate şi poluate capitale din Europa.
Odată cu lansarea campaniei pentru infiinţarea parcului începea şi „dansul" cu administraţia locală. O ştiţi, e aceea care transformă spaţiile verzi ale oraşului în parcări, casele de patrimoniu în blocuri triste şi milioanele de euro ale contribuabililor în milioane de panseluţe vesele, dar inutile din mijlocul intersecţiilor aglomerate şi prăfuite.
În episodul următor, îi voi arăta funcţionarului din primăria de sector de ce parcurile naturale pot exista bine-mersi şi în marile oraşe, nu numai la munte.
Se încarcă comentariile...
