In prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt chemaţi nenumăraţi ingineri, arhitecţi şi horticultori austrieci, nemţi, elveţieni, francezi: M. Sanejouand, X. Villacrose, H. Fensser von Mentznen, J.Schlatter, C.W.F.Meyer, A.Heft, I.Hartl, J.Freywald, C.Benesch. Publicistul Silviu Dragomir afirma că arhitectul ar fi trăit între 1825 - 1864 (Sursa: Cotidianul 1995).  Se presupune că arhitectul de origine dalmată, Luigi/Ludovic Lipizer,  soseşte către sfârşitul domniei lui Barbu D. Ştirbey (1849-1856) din spaţiul Imperiului Austriac, activitatea sa fiind documentată pe perioada 1856-1862.

Lui Lipizer îi sunt atribuite în Bucureşti cu certitudine două imobile neogotice, existente şi astăzi, casa din strada Stelea Spătarul nr. 10 şi Casa Librecht-Filipescu de pe strada Dionisie Lupu nr. 46. Prin comparaţii stilistice cu acestea, s-a inclus şi casa Bosianu (actualul Observator Astronomic din Parcul Carol).  În 1862 arh. Lipizer restaurează biserica Creţulescu din Târgovişte (Sursa: C.I.M.E.C.), după ce cu câţiva ani înainte intervenise şi la biserica omonimă din Bucureşti.

Casa Librecht-Filipescu din str. Dionisie Lupu (Sursa: Romania ilustrata, ianuarie 1928)

Casa Bosianu din zona parcului Carol (Sursa: ANR fototeca, ilustrate 210)

Cercetarea arhivei Primăriei Municipiului Bucureşti, fondul General şi Tehnic, a scos la lumină informaţii inedite legate de alte imobile pentru care arh. Lipizer a realizat proiectele şi solicitat autorizaţia de construcţie: I. Lazăr din mahalaua Olteni (1856), arhitect diriginte al lucrărilor de la casele Meitani pe când acolo era Şcoala Militară (1859), casele Vasile Popp din mahalaua Sf.Gheorghe Vechi, Anastase Psalida din Mahalaua Mihai Vodă (1861), Mihai Macca din mahalaua Şerban Vodă (1860) şi Mişa Anastasievici din str. Bărcănescu (1862), casa proprie din str. Stelea Spătarul (1862), casa Lambru Vasilescu din str. Radu Vodă (1862). De asemenea, dr. Cezara Mucenic îl menţionează ca fiind însărcinat să verifice bolţi împreună cu arh. Onderka (1861). În august 1862 aflăm că Lipizer terminase planul şi devizul aripei drepte a Azilului Elena Doamnă, fiind cel mai probabil dirigintele lucrărilor ce s-au desfăşurat până în 1863. (Sursa: Emilia Grecu, Azilul Elena Doamna şi ajutorul domnesc dat orfanilor, Ed. Ars Docendi, 2012, p.48)

L.Lipizer, arhitect diriginte la Casele Meitani, Şcoala militară, 1859 (Sursa: A.N.R., fond M.L.P., dosar 100/1856)

Cererea de construcţie pentru casa maiorului sârb Misa Anastasijevic (1803-1885) ce s-a aflat in str. Doamnei (Sursa: ANDMB, fond PMB tehnic, 1862)

Placa ce aminteste de casa Anastasijevic pe actuala str. Eugen Carada

Construcţia bisericii Sf. Spiridon Nou din Bucureşti după planurile arh. Lipizer şi ale lui Xavier Villacrosse debutează în timpul domniei lui Barbu Ştirbey, dar se finalizează in 1858. Necunoscând planurile originale, apelăm la gravuri de epocă care ne înfăţişează edificiul înainte de pierderea turlelor în 1885 şi alte reparaţii după cutremure.

Biserica Sf. Spiridon Nou imortalizată de Carol Popp de Szathmari in 1860

Cercetarea fondului de planuri ale Ministerului Lucrărilor Publice aduce la lumină un plan de situaţie  al complexului de la Sf. Spiridon Nou şi un plan al dependinţelor bisericii  ce ne arată pentru prima dată un proiect neoclasic semnat de arh. Lipizer şi datat în 27 ianuarie 1860, proiect ce a rămas nerealizat.

Planul de situaţie al bisericii şi proiectatelor dependinte bisericii Sf. Spiridon Nou, 1860 (Sursa: ANR, fond MLP Planuri)