Naţional Arena: istoria fascinantă a „celui mai mare stadion al ţării“. Cum s-a transformat Stadionul „23 August“ dintr-o victorie socialistă într-una capitalistă

La 6 septembrie 2011, Naţional Arena, urmaşul „victoriei socialismului sportiv“ din România - „Stadionul 23 August“ - , va fi inaugurat cu un meci România-Franţa, din preliminariile Euro 2012. Născut mult mai greu decât bătrânul său înaintaş, Naţional Arena duce mai departe titlul de „cel mai mare stadion al ţării“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Grandoarea şi unicitatea sunt două dintre cele mai importante elemente comune ale „Stadionului 23 August” şi ale Naţional Arena. Ambele construite în epoci diferite pentru a fi gazda unor evenimente sportive internaţionale au înghiţi sute de mii de metri cubi de pământ şi de betoane.

Vezi AICI cine a fost arhitectul care a proiectat stadionul.

În numărul din mai 1953, cu doar câteva luni înainte de inaugurarea „Parcului de Cultură şi Sport 23 August“, revista „Ştiinţă şi Tehnică“ aloca un spaţiu considerabil descrierii în amănunt a construcţiei şi a „înfăptuitorilor“ acesteia. Revista, pusă la dispoziţie reporterilor "Adevărul" de colecţionarul bucureştean Sergiu Partenie, evoca în mai multe pagini epopeea stadionului gigant al României socialiste.



FOTO: Macheta stadionului, publicată în "Ştiinţă şi Tehnică"

Complexul sportiv făcea parte din planul de reconstrucţie socialistă a Bucureştiului alături de un teatru de vară în Parcul Nicolae Bălcescu din cartierul Bucureştii Noi – Dămăroaia (acum Parcul Bazilescu) şi de înfrumuseţarea Parcului I. V. Stalin (Herăstrău). „Oamenii muncii din Capitală au început să dea viaţă Hotărârii Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri, cu privire la planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti, Printre primele lucrări de sistematizare socialistă a capitalei patriei noastre figurează: un mare parc de cultură şi sport în raionul «23 August», un teatru în aer liber în parcul «Nicolae Bălcescu» din cartierul Bucureştii Noi – Dămăroaia, un mare cinematograf în apropierea şoselei Bucureştii Noi, înfrumuseţarea parcului de cultură şi odihnă «I. V. Stalin», dezvoltarea parcului cultural-sportiv ARLUS în strada Dr. Staicovici şi altele. Articolele pe care le publicăm în acest număr au ca scop să înfăţişeze cititorilor noştri, măreţia acestor prime construcţii, care vor da posibilitatea desfăşurării în Capitala patriei noastre a Celui de-al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al celui de-al patrulea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace şi Prietenie“, scria în mai 1953 revista „Ştiinţă şi Tehnică“.

Groapa Vergului, glorie socialistă

„Parcul de Cultură şi Sport 23 August“ se întindea pe o suprafaţă de 60 de hectare şi a fost inaugurat la 1 august 1953, la doar cinci luni după începerea lucrărilor, cu ocazia celor două evenimente mondiale. Acesta cuprinde atât stadionul cu tot complexul sportiv, cât şi Turnul de Paraşutism, un teatru în aer liber, dar şi actualul Parc Naţional.

Citeşte şi:

GALERIE FOTO Instalaţia de nocturnă la Naţional Arena va fi aprinsă în premieră mâine seară. Vezi cum arată stadionul

"Noapte albă" la Naţional Arena. Vezi la ce oră se deschid porţile sâmbătă seara

FOTOGALERIE Ultimele lucrări la Național Arena. Stadionul va avea și o alee cu statuile campionilor români


„Parcul de Cultură şi Sport trebuie să fie gata până la 1 August, spre a primi zecile de mii de tineri, veniţi din toate părţile globului“, anunţa „Ştiinţă şi Tehnică“ în luna mai 1953.

Click pe FOTO GALERIE pentru a vedea imagini de la "Noaptea Albă“ pe Naţional Arena



La vremea aceea, construcţia era considerată cea mai însemnată din Capitală. Amplasată pe un teren din partea de est a Bucureştiului, cunoscut ca Groapa Vergului, grandioasa construcţie socialistă avea şi rolul de a asigura „o oază de verdeaţă“ în cartierele muncitoreşti din partea de răsărit a Capitalei. „Ca multe alte locuri din jurul Capitalei, Groapa Vergului – căci despre ea este vorba – îşi datorează trista faimă murdăriei şi mizeriei, care domneau acolo. În jurul său sunt cartiere cu o mare densitate de construcţie, care au nevoie de un izvor de aer curat“, notau redactorii revistei.

21 de terenuri de sport şi o piscină


Elementul principal al parcului era stadionul, ce avea capacitatea-record de 80.000 de locuri, iar în jurul său se aflau alte terenuri de sport, spaţii de agrement şi cultură. Astfel, aici, „sportivii fruntaşi“ aveau la dispoziţie pentru antrenamente 21 de terenuri, dintre care trei de baschet, opt de volei şi patru de tenis. Toate acestea au fost acoperite cu pământ de la Doiceşti („un pământ roşu potrivit pentru acest scop“). „În imediata lor apropiere se vor ridica două construcţii sportive însemnate: piscina şi arena. Piscina cuprinde un bazin de 50/20 de metri, pentru concursuri de înot şi un bazin special de 21/25 de metri pentru săpături de pe trambulină de la 3 şi 10,50 metri înălţime. Apa va fi preîncălzită într-un bazin de 30/50 metri“, mai scriau gazetarii revistei.



Concursurile de înot care aveau loc aici puteau fi urmărite din tribune de 500 de spectatori. Arena, alcătuită din cele 21 de terenuri de sport, avea o capacitate de 7.000-8.000 de locuri în tribune. Acestea au fost construite într-o depresiune naturală, pentru ca lucrările de săpătură să fie cât mai reduse, iar construcţiile să nu aibă nevoie de schele de beton armat.

Parcul: 26.000 de arbori şi 880.000 de flori

„De la piscină, începe parcul propriu-zis. Pe aceste locuri, în care cu două luni în urmă nu se vedeau decât băltoace negre şi depozite de murdării, azi freamătă munca brigadierilor şi duduie uriaşele maşini de construcţie. Vor fi plantaţi aci 26.000 de arbori, 500 de brazi şi alte conifere, 10.000 de plante vivace şi 880.000 de flori“. În partea cea mai joasă a Gropii Vergului era amenajat lacul de 2,5 hectare, cu o adâncime medie de 1,20 de metri. Lacul era umplut şi golit cu o pompă cu o capacitate de 30.000 de metri cubi, în 15 zile. Pe malul lacului, se afla un teatru de păpuşi, iar în apropiere un adevărat „orăşel al copiilor“ cu acvariu, voliere pentru păsări răpitoare de baltă şi cuşti de animale. Conform proiectului, totul era înconjurat de flori, fântâni arteziene, chioşcuri şi standuri cu cărţi. Iluminatul parcului de cultură era asigurat prin două reţele electrice: una lumina stadionul şi cealaltă parcul propriu-zis, teatrul de vară, piscina şi arena.

Ramâi pe bucuresti.adevarul.ro pentru afla cine au fost inginerii careau gândit Stadionul „23 August”


Găseşti cele mai noi ştiri din Bucureşti pe bucuresti.adevarul.ro




citeste totul despre: