Maxim Belciug, artistul chitarei spaniole

Bucureşteanul este cel mai faimos interpret de chitară spaniolă din România. De-a lungul carierei, a cântat la Filarmonică, în cluburi, într-o peşteră, dar şi pe stradă.

„Am avut noroc sau ghinion, nici eu nu ştiu“. Aşa îşi începe povestea Maxim, atunci când este întrebat cum a început să cânte la cel mai cunoscut instrument cu coarde, chitara. „Pur şi simplu s-a întâmplat, m-a acaparat acest instrument“, explică el.

Artistul a început să cânte la chitară la vârsta de 10 ani, iar acum este cel mai cunoscut interpret de chitară spaniolă din România, muzica lui fiind atât tango şi de flamenco, cât şi rusească şi celtică.

„Când eram mic, mama nu mă lăsa să umblu la viniluri, ea fiind muzicofilă. Într-o zi, când eram singur, am pus o placă şi am rămas uluit când am auzit acordurile. Era un stil de muzică pe care nu o puteam categorisi. Un instrument pe care îl recunoşteam pe de-o parte, iar pe de alta nu“, îşi aminteşte Maxim.

Încă de mic a fost fascinat de flamenco. „De atunci am ştiu că vreau să fac chitară“, declară el. Studiul acestui instrument s-a dovedit a fi o provocare pentru artist. „Nu găseam profesor de chitară, iar părinţii nu mă susţineau la început“, povesteşte chitaristul.

Recunoaşte că şi-a „torturat“ părinţii cu acest instrument până a înţeles taina lui. A descoperit un profesor îndrăgostit de rock şi a învăţat de la acesta, în secret, chitara clasică. Exersa noaptea, pe ascuns. „Mă ascundeam după birou cu o lampă şi cântam. Mă camuflam pentru că mama nu mă lăsa să repet non-stop“, mai povesteşte muzicianul.

Pe scena filarmonicii, la 16 ani
Maxim Belciug a câştigat la 16 ani trofeul primei ediţii a Festivalului de Chitară Clasică Sinaia.

„După ce am câştigat festivalul, Petre Codreanu, de la Filarmonică, cel care m-a susţinut foarte mult, m-a invitat să cânt la Ateneu. Atunci am avut primul recital şi ţin minte că, în prima clipă în care am păşit pe scenă, am vrut să fug. M-am aşezat stingher pe scăunelul din mijlocul scenei şi am început“, îşi aminteşte Maxim de primul recital la Ateneu.

De-a lungul carierei, artistul a scos cinci albume. „Miniaturi Eclectice“ a fost primul CD de chitară clasică editat în România. În anul 2004, a urmat CD cu lucrări din Renaştere, intitulat chiar „Rennaissance“. Pentru următoarele două albume, unul cu muzică ruseasă şi unul cu muzică spaniolă, Maxim Belciug a făcut echipă cu solista Maria Răducanu.

„Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu Maria, mai ales pentru că este un om excepţional, cu un talent incredibil. Mi-au plăcut proiectele cu ea şi îi sunt recunoscător şi îndatorat că am lucrat cu împreună“, completează chitaristul. Ultimul album se intitulează „Preafrumoase“, iar titlul descrie perfect melodiile de pe CD.

Întrebări şi răspunsuri:

Pe ce scene s-au auzit acordurile chitarei tale?
Consider că nu contează locul în care cânţi. Ideea este să le cânţi oamenilor acolo unde sunt ei. Astfel, pe lângă recitalurile de la Filarmonică, am cântat şi în cluburi, într-o peşteră, dar şi pe stradă. Nu simt că este vreo diferenţă între aceste locuri. Trebuie să-ţi cauţi publicul, să te duci acolo unde este.

La acest nivel, mai ai nevoie de repetiţii?
Studiul este obligatoriu zilnic dacă vrei să te menţii măcar la acelaşi nivel. Sunt lucruri noi pe care vrei să le înveţi. Şi o zi fără repetiţii se simte.

Profil

Născut: 25 august 1967, Bucureşti
Studii: Şi-a luat licenţa la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti
Familie: Este căsătorit şi are un copil

Ce-i place
„Îmi plac motocicletele. Am un motor cu care mă dau din când în când. De asemenea, îmi plac cărţile şi obişnuiesc să citesc din toate domeniile. Ador marea, dar nu la fel de mult muntele“, spune Maxim.

Ce nu-i place
„Nu ştiu ce nu-mi place. Mai degrabă cred că nu-mi place planeta“, spune artistul. Ar vrea ca toată lumea să aibă mai multă grijă de spaţiul în care trăieşte, de locurile minunate de care avem parte.