Manuc Bei, spionul-cămătar care îşi stabilise cartierul general în inima Bucureştiului. „Le dădea informaţii ruşilor, se punea bine cu toată lumea“

Manuc Bei, spionul-cămătar care îşi stabilise cartierul general în inima Bucureştiului. „Le dădea informaţii ruşilor, se punea bine cu toată lumea“

Hanul lui Manuc FOTO hanulluimanuc.ro/ Desen de M. Bouquet

Bucureştiul a fost de-a lungul timpului decorul în care s-au scris o mulţime de poveşti cu spioni şi bandiţi. „Adevărul“ vă prezintă astăzi povestea lui Manuc Bei, un bărbat a cărui viaţă s-a transformat în legendă şi despre care se spune că era spion.

Ştiri pe aceeaşi temă

Manuc Bei – pe numele său real Emanuel Mârzaian – s-a născut în anul 1769 în Rusciuc, un oraş aflat pe atunci în Imperiul Otoman, fiind fiul unui negustor de grâne. „La început, Manuc Bei a fost negustor şi apoi a început să se ocupe şi cu cămătăria. Dădea bani cu împrumut şi lua înapoi mai mult“, explică istoricul Dan Falcan. 

Uşor-uşor a făcut o avere impresionantă şi a ajuns să deţină o mulţime de terenuri. Cu toate acestea, spunea Falcan, a decis să îşi stabilească cartierul general la Bucureşti.

Cum a devenit spion

S-ar putea spune că Manuc Bei a fost „un fel de spion“, după cum precizează istoricul Dan Falcan. Acesta spune că Manuc Bei şi-a câştigat aceast renume după Pacea de la Bucureşti din anul 1812, un tratat semnat între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman chiar în Hanul lui Manuc, în superba construcţia care şi astăzi se mai găseşte în Bucureşti.  

Manuc Bei FOTO hanulluimanuc.ro

„A avut un rol esenţial în semnarea păcii şi se spune că el era cel care le oferea informaţii ruşilor, de aici şi povestea cu spionajul. Desigur, se spune că le oferea informaţii şi turcilor pentru că îşi dorea să se pună bine cu toată lumea“, povesteşte istoricul. Imediat după semnarea păcii, Manuc Bei s-a refugiat în Basarabia, acolo unde a şi murit în anul 1817, după un accident care a avut loc în timpul unei partide de călărie. 

„După terminarea războiului ruso-turc, Manuc se mută cu familia sa la moşia Hînceşti. Distanţa mare îl impiedica acum să mai tragă toate foloasele de pe urma hanului, astfel că hotărăşte să îl vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârşitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător. Deoarece toţi copii săi erau minori la acea vreme, averea este administrată de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se afla în Ţara Românească şi era greu de administrat, aşa că epitropii moştenitorilor decid să arendeze toate proprietăţile“, se arată pe site-ul hanulluimanuc.ro.
 
Povestea Hanului lui Manuc
 
În anul 1806, Manuc Bei ajungea în capitala Ţării Româneşti, fiind obligat să se stabilească aici din pricina războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiaşi an începe să construiască hanului, urmând ca lucrările să se încheie în anul 1808. Hanul ajunge în proprietatea mai multor oameni, dar pentru că nu l-au îngrijit ajunge într-o stare deplorabilă. Abia când intră în posesia lui Lambru Vasilescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, este restaurat şi transformat în Hotel Dacia, potrivit Historia.
 
 
Istoricii susţin că Hanul a fost şi locul în care s-au luat decizii importante ale vremurilor de atunci: aici s-au purtat negocierile care au dus la încheierea păcii în urma războiul ruso-turc din 1812, aici au avut loc discuţiile premergătoare intrării României în Primul Război Mondial şi tot aici a fost semnat actul conform căruia România ceda Basarabia ruşilor. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: