Vom avea o lege a insolvenţei personale care, probabil, peste ani, statistic va arăta că numai personala şi în interesul celui aflat în incapacitate de plată nu este. Oare de ce această lege este masiv mediatizată şi promovată acum când cei mai mulţi din cei rămaşi în ţară se luptă lună de lună cu sistemul bancar, cu ratele şi cu devalorizarea monedei naţionale. Oare nu acelaşi sistem reacţionează şi doreşte înrobirea definitivă a celor care mai respiră.

Ca de fiecare dată, asociaţia de proprietari va fi doar într-o statistică ca şi creditor al celui declarat în insolvenţă personală. Adică aceste persoane, care din diverse motive ajung într-o situaţie dificilă şi greu de gestionat, din păcate vor trage după ele şi vor îngreuna activitatea curentă din cadrul asociaţiilor.

La modul real şi concret, aceste persoane vor consuma utilităţi şi vor beneficia de servicii, achitate de asociaţia de proprietari, fără a le putea susţine din punct de vedere financiar, adică fără posibilitatea de a achita cotele lunare de întreţinere. Sumele astfel neachitate de către aceste persoane vor determina în prima fază diminuarea fondurilor asociaţiei, apoi penalităţi din partea furnizorilor şi din păcate aşa după cum ştim sistarea furnizării. Adică suferinţa tuturor celor din bloc.

De ce terţi furnizori de servicii pentru cel dator sunt mai importanţi iar asociaţia este lăsată la coadă? De ce şi cât timp cei care îşi achită cotele lunare de plată mai trebuie să sufere? Dacă furnizarea utilităţilor ar fi contorizată individual altfel ar fi situaţia iar asociaţia ar fi la adăpost de astfel de situaţii neplăcute.      

Şi aceasta este o ocazie prin care aduc în faţa dumneavoastră indiferenţa faţă de realitatea cu care ne confruntăm lună de lună, realitate necunoscută celor ce legiferează. Pentru cei care ar avea opinia potrivit cu care asociaţia are posibilitatea de a institui un privilegiu etc. etc. precizez din nou o crudă realitate: cel care a achiziţionat un apartament prin credit ipotecar, are istituită ipotecă în favoarea băncii şi evident că o buna perioadă îşi achită cotele lunare. Ulterior, datorită climatului economic excelent şi a unei pieţe a muncii foarte bine plătită, datorul la bancă până peste cap nu mai face faţă ratei, diferentei de curs, cheltuielilor lunare necesare întreţinerii familiei etc şi uite aşa nu îşi mai achită cotele de întreţinere. Când gluma se îngroşă, şi asociaţia decide să acţioneze este mult prea tărziu. Privilegiul este ulterior ipotecii pe de o parte iar pe de altă parte acţionarea în instanţă nu-şi mai are rostul/finalitatea odată cu intrarea datornicului în procedura insolvenţei.

Asociaţia nu mai poate aplica penalităţi, însă penalităţile de la furnizori cui se vor mai repartiza? Răspuns: tot celor buni platnici. Datornicul va beneficia de căldură, apă, gaze etc pe spinarea şi buzunarul cui. Timp de 5 ani! Exclus.

Gândiţi-vă dacă faceţi parte dintr-o asociaţie medie în care nu există fonduri colectate şi veti avea două astfel de cazuri. Aviz şi celor care fac parte din blocurile nou construite, unde există un procent semnificativ de tineri ce au cumpărat prin credit ipotecar.

Nu mai vreau să văd asociaţii întregi fără apă, fără căldură, fără gaze. Nu mai vreau să văd că, statistic, pensionarii sunt cei mai buni platnici. 

NU MAI VREAU SĂ FAC PARTE DINTR-O STATISTICĂ.