Incursiune prin catacombele bucureştene

Pe la 1888, când au început primele lucrări de canalizare a râului Dâmboviţa, oamenii au descoperit, surprinşi, subteranele bucureştene. S-au pus atunci multe semne de întrebare. Cine le-a

Pe la 1888, când au început primele lucrări de canalizare a râului Dâmboviţa, oamenii au descoperit, surprinşi, subteranele bucureştene. S-au pus atunci multe semne de întrebare. Cine le-a construit şi în ce scop? Primul care a scris despre tunelele aflate sub Bucureşti este Gion Ionescu, în celebra sa "Istorie a Bucureştilor" de la începutul secolului al XIX-lea. O sută de ani mai târziu, constructorii actualului bulevard al Unirii au rămas stupefiaţi în momentul descoperirii bătrânelor galerii. Unii istorici sunt de părere că tunelele din pântecele Capitalei rivalizează cu cele ale Parisului şi că ar exista multe galerii nedescoperite încă. Alţii, mai tranşanţi, cred că ele nici nu există şi că sunt rodul imaginaţiei. Totuşi, în prezent, se cunosc catacombele din zona străzii Negru Vodă, precum şi coridorul subteran săpat şi zidit la o adâncime de peste zece metri, care leagă Hanul lui Manuc, Biserica Domnească şi Curtea Veche, pe o lungime de circa 300 de metri. şi între Curtea Veche şi Dealul Văcăreştilor mai este un tunel. O altă galerie subterană, cu două ramificaţii, e ascunsă sub Mânăstirea Antim şi se întinde până la Liceul Gheorghe şincai şi în zona Centrului Civic.
Galerii pe sub râurile Colentina şi Dâmboviţa
Subterane au fost descoperite şi în nordul Bucureştilor, dar şi în Colentina. Există tunele care leagă Mănăstirea Plumbuita de Palatul Ghica, pe sub râul Colentina. Cea mai importantă galerie care are ramificaţii şi tunele este cea dintre Turnul Colţei şi zona de vii de la Bellu, direcţia Calea Giurgiului, săpată pe sub biserica Sf. Ioan-Nou, casa Nicolae Mavros şi râul Dâmboviţa. Un tunel duce spre Dealul Cociocului, dincolo de Liceul Gheorghe şincai. Altul urcă spre Centrul Civic şi se bifurcă către Gara de Nord şi Academia Militară.
Tunelele de sub magazinul Victoria
De sub magazinul Victoria se ramifică alte trei subterane, unul către Dealul Uranus, altul către Palatul Telefoanelor, iar ultimul, spre Biserica Sf. Gheorghe Nou. Cronicarii din vremea lui Caragea Vodă scriau că acesta se plimba pe sub pământ cu o caleaşcă trasă de patru cai, de la Palatul Cotroceni şi până la Curtea din Dealul Spirii. Tot în subteranele Bucureştiului se ascundeau societăţile secrete Frăţia şi Eteria. Se presupune că acolo au fost puse la cale revoluţiile de la 1821 şi 1848. Conspiratorii depozitau în tunelele şi în camerele secrete arme, muniţii şi hrană. Azi nu se mai cunoaşte nimic despre accesul în aceste catacombe. Subteranele aveau şi guri de aerisire. Una dintre ele era ascunsă sub aleea principală din Cişmigiu, iar alta se afla pe locul de acum al lacului.