Grădinarul care lucrează de 63 de ani la „Bellu“ s-a întâlnit cu Papa

Bătrânelul şi-a petrecut aproape toată viaţa ca grădinar la Cimitirul Bellu Catolic şi spune că dacă ar fi să o ia de la capăt ar face acelaşi lucru.

Mai citiţi şi:

Carmen Bădilă alină inimi rănite cu esenţe florale

Trăgându-se dintr-o familie săracă, cu şase copii, nea Marinică a fost nevoit încă din adolescenţă să-şi câştige existenţa, lucrând la o brutărie, în Bucureşti. Pentru că îi era foarte dor de satul natal din judeţul Argeş, Marinică obişnuia să se refugieze la Cimitirul Bellu Catolic, aflat în apropierea brutăriei, unde lucrau foarte multe persoane de la el din sat.

Treptat a prins drag de cimitir şi s-a decis să facă o carieră din asta. Aşa şi-a cunoscut soţii, angajaţi ai cimitirului, şi soţia. De-a lungul zecilor de ani, lui nea Marinică i s-au propus mai multe locuri de muncă, însă toate au pălit în faţa celei de grădinar la cel mai important cimitir catolic din ţară. Grădinarul a avut foarte multe propuneri de reorientare profesională, ca cea de şofer, mecanic, brutar. „Mie mi-a plăcut liniştea. În cimitir simt că mă regăsec. Este de fapt o apropiere de spiritulitate. Nu pot sta o zi departe de cimitir“, a mai spus nea Marinică, emoţionat.

Vizita Papei, cea mai dragă amintire
O zi obişnuită din viaţa grădinarului începe în jurul orei 7.30. curăţenia aleilor, curăţarea mormintelor, udatul planetelor, curăţirea şi tăierea gardului viu fac parte din sarcinile zilnice ale lui. Aşa se face că Cimitirul Bellu Catolic este foarte îngrijit.

Cea mai emoţionantă amintire despre cimitir este legată de venirea Papei Ioan Paul al II-lea, în 1999. „Am simţit o mare bucurie, o emoţie intensă că a venit să ne viziteze un sfânt“, a explicat el. Şi acum, cea mai mare plăcere a bătrânelului este să îngrijească mormiontele celor care o dată i-au fost superiori. Este vorba despre mormintele înaltelor feţe bisericeşti, precum cardinalul Hossu sau Sfântul Aftenie.

Soţia lui s-a născut în cimitir
Pasiunea lui nea Marinică pentru cimitire s-a transmis de la socri săi care erau grădinari în cimitir. „Am prins de la socrul meu meseria şi nu am mai putut să renunţ. Socrii mei chiar aveau o căsuţă în cimitir şi, pentru că înainte femeile năşteau acasă, soţia mea s-a născut în cimitir“, a spus amuzat, nea Marinică.
Grădinarul este considerat de Părintele Augustin Cadar cel mai de înceredere om. Bătrânelul este respectat de toţi colegii săi, şi deşi în urmă cu circa 20 de ani a ieşit la pensie, el a rămas colaborator al instituţiei.

Profil:
Nume: Marin Florea Creangă
Născut: 9 august 1929
Studii: şase clase
Experienţă: din 1947-angajat al Cimitirului Bellu Catolic
Familie: soţia-casnică, doi copii: judecător la Curtea de Apel şi agent procedural la Tribunalul Bucureşti

Ce îi place
„Îmi place mâncarea gătită, făcută de soţia mea. Acesta este secretul longevităţii mele. Nu consum produse toxice. Îmi place să beau bere din când în când“, a explicat nea Marinică.

Ce nu îi place
„Nu-mi place lumea rea, care poartă duşmănie sau sunt prea avari. Un alt lucru care nu mi-a plăcut nicioadată a fost bârfa. Nu suport buruienile şi pirul şi am tot timpul grijă de morminte“, a mai spus grădinarul.

Întrebări şi răspunsuri

Cât timp aţi lipsit de la serviciu în cei 63 de ani?

Lipseam câte zece zile pe an, fiindcă plecam în concediu. În rest nu. Am muncit întotdeauna cu plăcere.

Ce altă pasiune mai aveţi în afară de grădinărit?

Cioplesc în marmură. Multe dintre crucile din cimitir sunt realizate de mine. Îţi trebuie răbdare, dar întotdeauna am fost înclinat spre artă.