Gheorghe Burnei, salvatorul copiilor de la Marie Curie

Profesorul universitar specialist în ortopedie pedriatică a salvat mii de copii în cei 33 de ani de carieră. Multora dintre micuţii care au ajuns pe masa sa de operaţie nimeni nu le-a dat vreo şansă. El, însă, i-a salvat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ziarul „Adevărul“ continuă publicarea poveştilor celor mai iubiţi doctori din Capitală. Astăzi vă prezentăm medicul clasat pe locul 3 în această listă a excelenţei în medicina românească: profesorul universitar Gheorghe Burnei, medic primar chirurg la Spitalul de Copii „M.S. Curie“ din Bucureşti, şeful Clinicii de Chirurgie Ortopedică Pediatrică.

A vrut să fie doctor din şcoala generală

La ceas târziu de seară, într-o zi de vineri când toată lumea e deja în weekend, chirurgul e încă la birou. Ne primeşte amuzat de ideea de a da un interviu nu despre impresionanta sa carieră, ci despre drumul pe care l-a parcurs din satul său natal Vulcana-Pandele, din Dâmboviţa, până pe cea mai înaltă treaptă a medicinei mondiale. „Din şcoala generală am vrut să fiu doctor, pentru că îi vedeam pe aceşti medici ca pe nişte supraoameni“, spune profesorul.

A fost un copil studios, pentru că numai aşa ar fi avut şansa de a face altceva decât minerit şi agricultură. „Pe vremea aceea Vulcana-Pandele era un sat. Se afla pe malul drept al Ialomiţei şi pe malul stâng al unui râu, Vulcana, de unde i se trage şi numele. Era o localitate mică, cu oameni muncitori, care desfăşurau din greu o muncă dificilă, minerit, şi făceau şi agricultură, pentru a putea supravieţui“, îşi aminteşte chirurgul.

Un preot l-a făcut să aibă grijă de copii

Trei oameni care au trecut la un momentat prin viaţa profesorului l-au ajutat, fiecare în alt fel, să-şi aleagă drumul în viaţă. Primul a fost un preot, ceilalţi doi au fost medici: regretatul profesor Alexandru Pesamosca şi medicul Florin Popa, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) „Carol Davila“. „Duhovnicul familiei noastre, preotul Popescu, care era din Teiş, zicea, cu harul pe care i l-a dat Dumnezeu, că atunci când reuşeşti să salvezi un copil este mult mai important decât atunci când salvezi un adult, pentru că redai viitorul tuturor, poveşteşte Gheorghe Burnei.

Replica preotului i-a rămas în minte prichindelului de atunci, care s-a hotărât că vrea să fie medic de copii. Şi nu s-a lăsat.

Cât pe ce să ajungă strungar

„Familia mea dorea să mă vadă un meseriaş bun, că aşa se purta în localitate. La Târgovişte era la periferie Grupul Şcolar Industrial şi toţi îşi doreau să ajungă acolo, să fie mari meseriaşi, strungari, frezori, muncitori apreciaţi că fac ceva, dar eu n-am vrut“, spune profesorul.
Atunci când a fost să se înscrie la liceu, s-a oprit în centru, la Liceul Economic. „Mă gândeam că trebuie să fac un liceu în urma căruia să am asigurată şi şansa de a merge la facultate, dar şi aceea de a avea o diplomă ca să-mi mulţumească familia. Aşa că m-am înscris la Liceul Economic“, mărturiseşte chirurgul. 

A terminat liceul cu brio, dar la Medicină n-a intrat din prima. Asta pentru că la Liceul Economic biologia se studia sumar, iar la fizică se făcea doar partea mecanică. Anul care a urmat a învăţat pe rupte şi s-a văzut, pentru că a intrat printre primii la Facultatea de Medicină „Carol Davila“ din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1978.

O curs care i-a schimbat viaţa

Cel care l-a făcut să-şi aleagă ortopedia pediatrică şi chirurgia ca specializări a fost regretatul profesor Alexandru Pesamosca şi de care chirurgului Burnei îi va fi mereu dor. „Prima întâlnire cu Alexandru Pesamosca a avut loc într-un cadru normal, eu eram student şi participam la un curs de chirurgie şi ortopedie pediatrică. Nu mai avusesem un curs de acest gen, era o discuţie interactivă, amicală, şi de acolo toţi am plecat cu noţiuni pe care trebuia să le avem“, îşi aminteşte profesorul.

Pesamosca i-a remarcat tânărului student tenacitatea şi „a pus ochii pe el“, chiar dacă Burnei n-avea nici cea mai vagă senzaţie că acesta îl remarcase. După ce a făcut rezidenţiatul, Burnei n-a primit aprobarea „Cabinetului 2“ al tovarăşei Elena Ceauşescu necesară pentru a rămâne în Bucureşti şi a trebuit să plece la Spitalul Teritorial din Mangalia. A lucrat aproape 10 ani în acea unitate.

O metodă care-i poartă numele

„La Mangalia am lucrat alături de ortopezi de adulţi care făceau aceleaşi proceduri la copii, dar nu le făceau aşa cum trebuie! Nu erau specializaţi în pediatrie“, povesteşte Burnei. Profesorul Pesamosca a fost cel care însă nu l-a lăsat. A păstrat legătura cu fostul său rezident, se întâlneau şi discutau ore în şir despre cazurile pe care le tratau. La Mangalia, Burnei a găsit metoda care-i poartă numele, încetăţenită azi în literatura medicală internaţională de specialitate ca modalitate de tratament pentru ca osteomielita să nu se acutizeze. I-a povestit lui Pesamosca despre metoda sa, dar acestuia nu-i venea să creadă, aşa că a venit la spital şi i-a luat pacienţii „la verificat“. „S-a întors la Bucureşti la Spitalul Marie Curie şi le-a spus colegilor săi cum operam. Aşa a început să fie cunoscută metoda mea“, explică profesorul Burnei.

Au semnat un pact

Ani mai târziu, cei doi chirurgi au semnat un pact, un soi de contract cu obiective de atins, înainte ca societatea românească să descopere democraţia. „În 1987, am făcut o înţelegere în scris, o am şi acum acasă, în care spuneam că trebuie să rezolvăm utilizarea fixatoarelor externe în ortopedia pediatrică, tratamentul soliozelor şi mai ales al formelor grave de scolioză cu debut precoce şi despre tratamentul cancerului la copil cu endoprotezare medulară. Am semnat amândoi. Pot să-ţi spun acum, la 24 de ani de atunci, că tot ce am scris în contractul acela a fost îndeplinit cu mulţi ani în urmă. Toate acestea se fac acum, se fac zilnic, sunt operaţii care au intrat în curent“, dezvăluie chirurgul.



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările