Fundaţia „Corneliu Coposu“, premiată de Ministerul Culturii pentru sprijinul acordat în refacerea casei memoriale a lui Iuliu Maniu
0Ministerul Culturii a premiat Fundaţia „Corneliu Coposu“ în cadrul Galei de Excelenţă care a avut loc la 17 decembrie pentru sprijinul acordat refacerii Casei Memoriale Iuliu Maniu, de la Bădăcin, din judeţul Sălaj.
Iuliu Maniu a fost unul dintre politicienii de seamă care a făcut România Mare. După mai bine de jumătate de secol de luptă politică, pentru că s-a opus sovietizării ţării, la vârsta de 75 de ani, Iuliu Maniu a fost condamnat de autorităţile comuniste la închisoare pe viaţă, murind în închisoarea de la Sighet. Marele om politic, unionistul, membrul de onoare al Academiei Române a devenit pentru orânduirea comunistă „acuzatul“ de profesie care a săvârşit „fapte criminale“.
Cu Iuliu Maniu în frunte, un întreg lot de oameni de frunte ai României, printre care Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino, Radu Niculescu-Buzeşti, Ion Mocsony Stârcea, cel care a trădat, au fost trimişi în judecată de către Direcţiunea Poliţiei de Siguranţă la 22 octombrie 1947. Sentinţa era deja dată: „Avem onoarea a vă trimite sub stare de arest pe următorii implicaţi în complotul contra Statului Român, organizat de conducerea Partidului Naţional Ţărănesc“. Probele erau cuprinse în cele şase dosare ce cuprindeau acte de anchetă.
Casa memorială de la Bădăcin Arhivă Cristian Borz
Scânteia care a declanşat sistemul opresiv a fost arestarea unor fruntaşi ţărănişti pe aeroportul Tămădău, la 14 iulie 1947, eveniment rămas în istorie sub numele de „Înscenarea de la Tămădău“. Iată cum au fost descrise evenimentele din prisma Siguranţei: „Organele de Siguranţă fiind informate că în dimineaţa de 14 iulie 1947 se pregăteşte o plecare clandestină a unor avioane militare de pe aeroportul Ajutător Tămădău, jud. Ialomiţa, am procedat la supravegherea zisului aerodrom. Informaţiile s-au dovedit exacte şi au fost arestaţi în momentul în care se pregăteau să decoleze, printre alţii: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino şi Ilie Lazăr, toţi patru făcând parte din organele de conducere ale Partidului Naţional Ţărănesc“. Cercetările întreprinse au stabilit că iniţiativa şi organizarea plecării celor patru fruntaşi a aparţinut lui Iuliu Maniu.
Piloţii Gheorghe Preda şi Romulus Lustig au spus ulterior că au fost convinşi să ia parte la această fugă de Gheorghe Popescu şi Dumitru Gafencu. Conform itinerariului stabilit, avioanele trebuia să aterizeze la San Stefano, Turcia.
De altfel, Maniu reuşise să-i trimită peste graniţă, în mod clandestin, pe Grigore Niculescu-Buzeşti şi Ioana Bujoiu, conform înţelegerii cu americanii, care sprijineau mişcarea de rezistenţă din România şi din sud-estul Europei. Numai pilotul principal ştia de existenţa lor la bord. Cei doi fugari au fost ascunşi cu două nopţi înainte de plecare în casa pilotului principal care locuia în strada Dumbrava Roşie şi au fost urcaţi în avion travestiţi în militari americani. Ajunşi pe aeroportul zonei americane de lângă Viena, cei doi au trebuit să rămână în coada avionului până în noaptea următoare, unde au fost internaţi singuri, sub pază, într-o vilă până la plecarea în zona americană din Germania, care a avut loc după o lună.
În documentele Siguranţei se arătă că fuga a fost organizată de Iuliu Maniu era doar o „verigă“ dintr-un „lanţ întreg de acţiuni criminale şi trădătoare pe care PNŢ şi Iuliu Maniu l-au făurit în scopul de a răsturna prin violenţă regimul democratic, declanşând războiul civil şi de a aduce prin trădare ajutând la împingerea la războiu, ocupaţiunea străină“.
Celula în care a murit Iuliu Maniu Memorialul Sighet
Din cauza condiţiilor grele din detenţie, la 8 ianuarie 1953, marele om politic a murit. Marius Oprea, cercetător în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), spune că mormântul lui Iuliu Maniu a fost căutat în şase campanii succesive începând din 2006 până în 2010. „Existau mai multe informaţii, unele din ele contradictorii, care spuneau că nu a fost îngropat alături de ceilalţi deţinuţi în cimitirul săracilor de la Sighet, ci pe malul Tisei. L-am căutat în locaţii indicate de urmaşii unor deţinuţi, însă nu am dat de el“, spune Marius Oprea. Istoricul precizează faptul că singura persoană care ar fi putut să spună unde a fost aruncat cadavrul marelui om politic a fost Vasile Ciolpan, fostul comandant al Penitenciarului Sighet, care însă a dus secretul cu el în mormânt. Din păcate, niciun procuror nu l-a interogat pe Ciolpan în timpul vieţii cerându-i date în legătură cu locurile de înhumare ale deţinuţilor morţi la Sighet.
„Opinia mea este că Maniu nu a fost îngropat în cimitir, ci pe malul Tisei, cât mai aproape de mal, ceea ce a făcut ca mormântul său să dispară în timp prin modificarea cursului râului. Personal nu cred că osemintele mai pot fi găsite vreodată“.
Marius Oprea a discutat în tipul campaniei de căutare a osemintelor cu un fost lucrător la Penitenciarul de drept comun, care era lângă Gară. Omul avea o căruţă şi la vremea aceea era pus să care morţii. „Mi-a indicat pădurile, acolo fiind duşi mai mulţi deţinuţi politic. Într-adevăr, am găsit acolo oseminte îngropate în simple lăzi, dar niciunul nu avea semnalmentele lui Iuliu Maniu. Dacă l-am fi găsit, l-am fi identificat uşor, întrucât avea o tijă la picior, când a fost rănit în primul Război Mondial şi a suferit o intervenţie chirurgicală“.
Certificatul de moarte
Vă mai recomandăm:
Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
