FOTOGALERIE Conacul Belvedere, transformat în Palat al Copiilor

Copiii din sectorul 6 au de astăzi un palat numai al lor în Conacul Belvedere, care a fost refăcut în acest sens.

Conacul, care este situat în cartierul Regie din sectorul 6, a fost donat de familia Grant pentru a fi folosit doar pentru cei mici şi pentru asistenţă socială, iar înainte a găzduit un cămin de copii. În urma câştigării unui proiect cu fonduri nerambursabile de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Sectorul 6, copiii din cămin au fost mutaţi în nişte apartamente care au fost cumpărate pentru ei, iar spaţiul a rămas disponibil, căpătând destinaţia de acum.

Potrivit lui Marius Lăcătuş, şeful DGASPC Sector 6, refacerea conacului are două componente, una pentru copii şi una de muzeu.

Pista de karting în curte

Astfel, pentru copii au fost amenajate în clădire 12 săli în care aceştia vor putea urma cursuri de muzică, instrumente muzicale, pictură, teatru, arte plastic, dans modern, design vestimentar, jurnalism, germană, engleză, franceză, informatică, fotografie, orientare turistică, şah şi dans sportiv. De asemenea, a fost amenajată o sală de aşteptare pentru părinţi şi una pentru servicii de consiliere psihologică. Centrul dispune de o curte generoasă în care a fost amenajată o pistă de karting şi un loc de joacă pentru copii.

La activităţile noului centru pot participa copiii cu vârste între 4 şi 18 ani, care au domiciliul în sectorul 6 şi tinerii cu vârste între 18 şi 26 ani dacă sunt beneficiari ai sistemului de protecţie a copilului. Pentru aceştia din urmă, cât şi pentru copiii proveniţi din familii al căror venit pe membru de familie este mai mic de 705 lei lunar, participarea la activităţi este gratuită. În celelalte cazuri, cuantumul va fi calculat în funcţie de veniturile familiale.

Pentru început, central va găzdui doar câteva dintre activităţile prevăzute, care erau deja organizate de către DGASPC Sector 6 în alte locuri. Centrul va funcţiona la întreaga sa capacitate din toamnă. Înscrierile pentru cursuri vor începe în perioada următoare, copiii urmând să fie testaţi pentru a vedea ce aptitudini au. La activităţile centrului vor putea participa aproximativ 300 de copii.

Conacul va putea fi vizitat

În ceea ce priveşte, lucrările, directorul DGASPC Sector 6 a declarat că acestea au durat aproximativ şase luni şi că s-a încercat să se respecte aspectul iniţial al conacului. În curtea conacului au fost amplasate şi mai multe plăcuţe pe care poate fi citită istoria acestuia. De asemenea, în interior vor fi puse fotografii cu imagini din trecut, clădirea urmând să poată fi vizitată ca un muzeu. În curtea conacului sunt şi intrările în două tuneluri secrete, care vor fi acoperite cu sticlă şi vor putea fi vizitate. “Cu echipe de arheologi şi cu echipe de la Ministerul Culturii urmează să începem să lucrăm, să scoatem cărămizile la iveală. Va fi ca în Centrul Istoric, acoperit cu sticlă”, a spus Lăcătuş. Potrivit acestuia, urmează să fie refăcut şi podul clădirii. De asemenea, a fost comandată şi o caleaşcă, pentru a da locului un aspect cât mai apropiat de cel din trecut.

CLICK pe imagini pentru a vedea cum arată curtea Palatului Copiilor din sectorul 6!

În Conacul Belvedere, numit astfel datorită perspectivei pe care o oferea înainte de ridicarea construcţiilor din zonă, au fost pregătite două evenimente majore. Este vorba despre Revoluţia din 1821 şi cea din 1848. Istoria locului este însă mult mai veche. “Clădirea încercăm să o atestăm undeva la 1600, va fi una dintre cele mai vechi clădiri locuite încontinuu din Bucureşti”, a mai spus directorul DGASPC Sector 6. În cadrul centrului pentru copii va funcţiona şi un club de istorie care va avea ca primă sarcină chiar descoperirea istoriei conacului şi atestarea ei documentară.

Clădire din 1600

Potrivit unui istoric al locului realizat de inginerul Dan Ghlease şi de arhitectul Dan Ionescu, tradiția atestă că pe locul actualului conac a existat o clădire – probabil o culă - construită de Stanca Doamna (cca. 1560–1603), soția lui Mihai Viteazul. Clădirea era înconjurată de o mare moșie. În urma asasinării voievodului Mihai în anul 1601, pe Câmpia Turzii, soția sa ia calea exilului, iar moșia intră într-un con de umbră.

CLICK pe imagini pentru a vedea cum arată Palatul Copiilor din sectorul 6 în interior!

“Pentru perioada de după 1600, sursele istorice nu ne indică deocamdată limpede ce anume construcții au existat aici. Singurul indiciu cert sunt zidurile foarte groase ale clădirii actuale, cărămida subțire și mortarul de var nestins (de minimum şapte ani) cu care este legată, caracteristici perioadei brâncovenești și, parțial, post-brâncovenești”, se arată în text.

În 1814, cărturarul Dinicu Golescu cumpără moșia și ridică în acest loc o casă boierească, numită ”Conacul Belvedere” – utilizând, probabil, o parte din vechile ziduri. Conacul Belvedere a fost prevăzut la răsărit cu o alee de acces bordată de copaci, precum și cu un tunel secret, lung de câţiva kilometri, care ducea spre moşia Giuleștii-Domnești. Memoria locală indică Mânâstirea Chiajna drept capăt al tunelului. De asemenea, istoricul George Potra menţionează încă două tunele – identificate în teren – către Drumul Târgoviştei (zona Gării Basarab) şi Palatul Cotroceni via Cazarma Malmaison. Surse istorice susțin că însuși Tudor Vladimirescu a locuit la conac cu prilejul intrării în București (1821). În perioada 13 aprilie – 14 mai 1821, Domnul Tudor i-a sechestrat în Conacul Belvedere pe toți boierii divaniți care nu-i prezentau încredere, precum si pe mitropolit. Mai mulți haiduci vestiți (Ioniță Tunsu, Radu a lui Anghel) se refugiau, prin sistemul de galerii subterane din jurul Conacului Belvedere, astfel încât li se pierdea urma.

Dinicu Golescu

În 1827, moșia şi casa sunt date ca zestre Anei Golescu, căsătorită cu Alexandru Racoviță, iar aceştia au lăsat-o în 1850 fiicei lor Zoe la căsătoria ei cu secretarul consulatului britanic la București, inginerul Effingham Grant), de origine scoțiană, cunoscut simpatizant al pașoptiștilor și filantrop. De la numele familiei Grant provine denumirea întregului cartier, în zona căruia se vor construi ulterior Gara de Nord, locuinţele ceferiștilor, precum și vestitul Pod Grant.

După 1837, secretarul Consulatului Britanic, inginerul Effingham Grant, se împrietenește cu frații Golești și este invitat să locuiască la Belvedere.

Devastat de ruşi

În 1848, familia Golescu participând în corpore la Revoluția din Țara Românească, după septembrie 1848 a fost exilată, la ordinul expres al autorităților ruse de ocupație. Conacul Belvedere a fost devastate și utilizat de către ocupanți.

În 1850, odată cu întemeierea noii familii, Effingham și Zoe Grant, începe o nouă perioadă în istoria conacului și a moșiei. Reședința este reparată, aleea de acces revizuită, parcul reamenajat, iazurile și morile refăcute.

În 1863, inginerul Effingham Grant înființează pe moșia sa de la Belvedere Fonderia E. Grant & Comp. Belvedere, prima din București și una dintre primele din Principatele Unite România.

Un an mai târziu, Effingham Grant întemeiază Manufactura de Tutun Belvedere, care se dezvoltă rapid într-atât încât devine de interes public. Clădirile Manufacturii au fost amplasate la S-SE de conac, în “zona industrială” a proprietății. Cu acest prilej, inginerul Grant a început Parcelarea Grant, cuprinzând locuințe pentru muncitorii fabricii de tutun. Fiecare familie își cumpăra casa, pe care o achita în rate. Astfel, Parcelarea Grant este una dintre primele realizate în România și cea mai mare datorată, vreodată unui investitor britanic, naturalizat român

Grădină de orhidee

În 1865, din dorința de a-și diversifica afacerile, Effingham Grant începe să cultive orhidee, pe o porțiune din grădina conacului, la Sud de acesta. De atunci datează și denumirea de Drumul Orhideelor, azi Șoseaua Orhideelor, atribuit spontan acestei porțiuni a drumului de exploatare a moșiei. 

În perioada 1865-1870, Effingham Grant reface conacul într-o formă apropiată de cea actuală. Vechimea construcţiei este sugerată de mai multe elemente: adăugarea unui foișor de observaţie peste turnul estic, nişe pentru arnăuţi (santinele) la extremitățile intrării principale, o copertină metalică pentru protejarea accesului principal. Clădirea a fost ornamentată în spiritul arhitecturii neo-clasice, păstrându-și însă, în mare măsură, caracterul de locuință fortificată. Tot acum a fost redesenat parcul, compartimentat astfel încât să răspundă necesităților practice și de agrement ale familiei Grant. Totodată, imediat la Nord de reședința boierească, a fost amenajată o zonă administrativă, având drept nucleu Casa administrației, totul înconjurat de o vastă grădină. Se pare că această casă ar exista și în prezent.

Effingham Grant

În 1879, Manufactura de Tutun Belvedere – devenită de interes public - este preluată către Regia Monopolurilor Statului (RMS), care o modernizează și o extinde

În 1910, inginerul Robert Effingham Grant – care lucra la Direcția Tehnică a CFR – proiectează Podul Grant, cu tablierul integral metalic, sprijinit pe mari pile de zidărie de piatră de talie. Podul a asigurat traficul între Șoseaua Orhideelor şi Bulevardul Basarabilor și Calea Griviței. A fost demolat în 1979-80. Se mai păstrează o pilă de piatră.

După 1912, Robert Effingham Grant donează clădirea și o parte a moșiei  Ministerului Instructiunii Publice, pentru a servi ca sediu pentru o Școală profesională de fete, organizată după model britanic. În 1921, Palatul “Belvedere” este luat în evidența Comisiunii Monumentelor Istorice (CMI), al cărei președinte era Nicolae Iorga.

Liceu de fete

Din 1925, Școala profesională Grant a devenit Liceul de Fete “Doamna Stanca”. Acesta a funcționat aici până în anul 1957, când autoritățile comuniste au hotărât – din motive ideologice - mutarea liceului într-o clădire de tip sovietic, construită atunci, în zona Bulevardului Constructorilor. Conacul a fost transformat în cămin pentru copiii orfani.

În urma cutremurului din noiembrie 1940, clădirea suferă anumite avarii, care impun măsuri radicale de consolidare. Arhitect a fost Lucian Teodossiu, recomandat de către Comisia Monumentelor Istorice. De atunci datează sistemul de grinzi de beton și stâlpi din subsol. Cu același prilej,  turnul estic – avariat – a fost transformat: la parter a primit o loggie (în locul zidurilor masive anterioare), la etajul I a fost conservată vechea zidărie, iar la etajul II (foișorul) au fost refăcuți stâlpii și grinzile care susțin șarpanta. Decorații traforate, efigii, coloane cu capiteluri și pridvoare, totul într-o subtilă interpretare a stilului neo-românesc, au redefinit architectural, bătrâna reședință.

Între anii 1965 şi 1972, printr-o serie de decizii neinspirate, aleea de acces către conac – devenită între timp Șoseaua Grant – a fost trunchiată, marele rond de flori în jurul căruia întorceau trăsurile a fost distrus, la fel și o porțiune din Parc, pentru construirea unor cămine  care puteau fi amplasate în altă parte, după cum afirmă cei doi autori ai istoricului.

Tuneluri distruse

În 1973, în cartea sa Enigmele Bucureștilor, reporterul și jurnalistul Simion Săveanu amintește că, până la distrugerile amintite mai sus, accesul exterior în subterane se făcea printr-o poartă uriașă de fier, care închidea o cameră hexagonală, boltită. De acolo o galerie răspundea undeva în curtea conacului. În prezent, poarta nu mai există, iar camera hexagonală a fost distrusă după 2005 de către persoane neavizate, în cursul finalizării căminelor aflate la Sud de palat.

În anii 2004 şi 2010, Palatul Belvedere și subteranele sunt oficial clasate drept monumente istorice. Din 1998 clădirea a intrat în patrimoniul Serviciului Public pentru Protecția Copilului, servind ca centru de plasament.

Conacul Belvedere este situat pe Aeea Ţibleş la numărul 64.