Comunitatea evreiască din Capitală, sufletul comerţului pe Lipscani şi la Obor, în secolul al XIX-lea. Cum se distrau evreii bucureşteni altădată

Comunitatea evreiască din Capitală, sufletul comerţului pe Lipscani şi la Obor, în secolul al XIX-lea. Cum se distrau evreii bucureşteni altădată

Hala de Vechituri de la Văcăreşti. FOTO Muzeul Bucureşti

În Bucureştiul începutului de secol al XIX-lea comunitatea evreiască era formată din croitori, ingineri, comercianţi, medici sau vopsitori, care dădeau o pată de culoare Capitalei noastre, fiind sufletul comerţului. Cele mai multe aşezări ale lor se aflau în zonele cu vad comercial, Lipscani şi Obor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adevărul.ro vă spune povestea evreilor din Bucureşti, cum îşi duceau zilele, cum se distrau şi unde se rugau evreii secolului trecut, în Bucureşti. Acum, în oraş mai sunt doar câteva mii.

Bucureştiul secolului al XIX-lea era împânzit de o minoritate majoritară, evreii

Bucureştiul s-a bucurat întotdeauna de o multitudine etnică, bulgari, polonezi, unguri, armeni şi evrei. În urmă cu două secole, actuala capitală a României era împânzită de o minoritate majoritară: evreii. Acest lucru era posibil datorită comerţului şi economiei înfloritoare din Bucureştiul acelor vremuri, un oraş recunoscut pentru forţa de muncă pe care o atrăgea.

Evreii se găseau la tot pasul prin zona Obor sau Lipscani, deoarece cei mai mulţi dintre aceştia aveau în Bucureşti mici afaceri. De la ateliere de croitorie, până la ceainării şi lăptării, evreii bucureşteni duceau o existenţă liniştită, care nu era puternic zdruncinată de diferenţele etnice şi religioase dintre ei şi români.

Evreii din Bucureşti sunt menţionaţi în cărţile de istorie încă din secolul al XVI-lea, ca medici la curtea domnească sau comercianţi. Aceştia veneau de la sud de Dunăre, de la Istanbul sau de la Salonic, Grecia.

Mai târziu, în secolul al XVII-lea, în vremea lui Brâncoveanu, aceştia plăteau impozite ca breaslă. Iar în  jurul anului 1740 comunităţile evreieşti erau menţionate în oraşe ca Roman, Bacău şi Galaţi. După Unirea Principatelor, aceştia au imigrat masiv spre Bucureşti şi s-au aşezat în majoritate în jurul zonei locuite de conaţionalii de rit spaniol pe străzile Sf. Vineri, Văcăreşti,  Mircea Vodă, Anton Pann, începutul Caii Dudeşti, potrivit Reţeua Literară

Apoi, în secolul al XIX-lea, au apărut în Capitală evreii polonezi care au construit mai târziu Templul Coral de la Sfânta Vineri, iar pe strada Mămulari au construit Templul Unirea Sfântă, Sinagoga Croitorilor şi o baie tradiţională.
Cartierul Văcăreşti era unul din cele mai sărace, cunoscut mai ales prin negustorii de haine vechi şi Târgul de vechituri, de o celebritate dubioasă în epocă
. Celebra Hală de Vechituri a fost demolată în 1930.

FOTO Templul Coral Bucureşti. Sursa Adevărul

Cartierele evreieşti, distruse de Ceauşescu

În Bucureştiul secolului trecut erau mai multe zone cunoscute pentru numărul mare de evrei care îşi construiseră case acolo. Zona Văcăreşti-Dudeşti era printre principalele locuri din Capitală în care evreii trăiau. În cadrul comunităţii pe care şi-o formaseră, pe lângă locuinţele pe care le deţineau, aceştia practicau şi comerţul ambulant, dar se ocupau şi de prelucrarea fierului şi a altor metale.

FOTO Reţeaua Literară

În secolul XIX, Calea Văcăreşti devine inima cartierul evreiesc.  Evreii formau cea mai numeroasă comunitate minoritară din Bucureşti - aproape 11% din populaţia oraşului în perioada interbelică.  Cartierul evreiesc alcătuia o zonă de locuire compactă pe malul stâng al Dâmboviţei, având ca axă centrală Calea Văcăreşti şi începutul Caii Dudeşti.

FOTO Cartierul Văcăreşti. Sursa Reţeaua Literară

Ca şi în cazul celorlalte minorităţi, existau evrei foarte săraci, care îşi duceau existenţa de pe o zi pe alta şi care îşi câştigau pâinea din vânzarea hainelor vechi ori din croitorie. Pe de altă parte, evreii mai bogaţi aveau ateliere proprii în mijlocul celor mai importante zone comerciale ale Bucureştiului, precum Lipscani sau Obor.

În zona Dâmboviţei era o altă aşezare umană cunoscută ca fiind frecventată de evreii stabiliţi în Bucureşti. Aceasta a fost pur şi simplu rasă de pe hartă în momentul în care Nicolae Ceauşescu a început lupta împotriva a „tot ceea ce era vechi”.

La jumătatea secolului al XIX-lea, atunci când cea mai mare parte a evreilor au părăsit Bucureştiul, micile averi pe care le obţinuseră au fost confiscate de regim. 

Începutul secolului XX este marcat de dezvoltarea literaturii şi a artelor. O serie de evrei bucureşteni devin celebri pentru aportul lor la cultură şi avangardele care zdruncinau  clasicismul. Din cartierele evreieşti s-au ridicat personaje faimoase  precum Moise Cilibi Scwartz, Maria Ventura, Marcel Ianco, Isac Peltz, Nicolae Stroe sau Mihail Sebastian.

Sinagogi şi cimitire, locuri în care se roagă şi se odihnesc evreii

În anii ’30 funcţionau în Capitală cam 130 de sinagogi şi shiluri. Caracteristice erau ceainăriile care după ora şase seara, indiferent de vremea de afară erau pline, ascunltându-se la gramofon cântece religioase evreieşti. Existau şi multe lăptarii şi măcelarii tradiţionale.

Pe lângă numeroasele clădiri-monument pe care le-a dărâmat, dictatorul a dat ordin să fie puse la pământ şi sinagogile din Bucureşti. Odată cu dispariţia locurilor de rugăciune s-a pierdut şi o mare parte din aerul evreiesc care plutea în capitala regimului ceuşist.

În urma demolărilor masive, în Bucureştiul zilelor noastre mai există puţine sinagogi, spre deosebire de zecile de lăcaşuri care existau în perioada în care evreii erau o minoritate majoritară în principalul oraş al României. „Zeci de sinagogi existau în Bucureşti, acum mai sunt doar două. Cele mai multe au fost distruse, fie arse, fie demolate” , povesteşte Liviu Rotman, reprezentant al Comunităţii Evreieşti.

Povestea distrugerii sinagogilor bucureştene a ajuns în punctul culminant în momentul în care unul dintre cele mai cunoscute lăcaşuri evreieşti a fost ars din ordinul lui Antonescu. După ce a fost parţial distrusă, sinagoga a fost reconstruită, dar pentru puţin timp. Ani mai târziu, din ordinul dictatorului Ceauşescu, a căzut pradă demolării, alături de alte zeci de mii de construcţii.

Şi acum mai sunt în Bucureşti câteva cimitire evreieşti. Zeci de mii de evrei se odihnesc în puţinele cimitire create special pentru ei.

Sunt foarte puţini cei care mai trăiesc în Bucureştiul zilelor noastre, în jur de 2.000, iar din acest motiv nu se mai poate discuta despre minoritatea evreiască care exista în trecut.

Cum se distrau evreii din Capitală?

În perioada în care evreii formau o minoritate majoritară, zonele frecventate de aceştia erau ticsite de ceainării şi lăptării. De cele mai multe ori, în interiorul acestora erau foarte mulţi evrei, care ascultau cântece religioase.

Nu conta perioada anului, frigul sau căldura de afară, pentru că aceştia se recreau în ceainăriile şi lăptăriile bucureştene, neluând în seama ziua din calendar.

Comunităţile evreieşti din România sunt pe cale de dispariţie

Până să preia Generalul Antonescu frâiele conducerii româneşti, în atmosfera ţării plutea un oarecare proces de marginalizare îndreptat împotriva evreilor. În general, aceştia erau primiţi şi acceptaţi, dar această situaţie se regăsea de cele mai multe ori până la începutul secolului al XIX-lea.

În momentul în care a început procesul de naţionalizare, situaţia evreilor a început să se înrăutăţească, iar sute de mii au părăsit România în perioada 1949-1950. În jur de 750.000 de mii de evrei erau în toată ţara, în timpul domniei lui Carol al II-lea, care ulterior s-au hotărât să părăsească România, iar cei mai mulţi dintre aceştia nu s-au mai întors.

În acest moment, la nivel naţional, nu se ma poate discuta despre o minoritate evreiască puternică, deoarece mai sunt în jur de 4.000 de evrei, după cum povesteşte Liviu Rotman. După plecare în masă a evreilor, nu au mai venit alţi locuitori ai Israelului care să îşi dorească să se stabilească în ţara noastră.

Aşa s-a ajuns în prezent la un număr foarte mic de evrei stabiliţi în România. Cea mai mare parte a acestora îşi au poveştile de viaţă ancorate în istoria României şi nu s-au numărat printre cei care au decis să se întoarcă în Israel. Din punct de vedere biologic, evreii care mai trăiesc în România au o vârsta înaintată, în jur de 80 de ani, care nu le mai permite să se reproducă bilogic. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: