20 de ani de la dispariţia bustului generalului Iacob Lahovary

În 1993 hoţii au răscolit osemintele din capela Lahovary şi au furat bustul generalului Iacob N. Lahovary, lucrarea sculptorului Oscar Spaethe. În 2008 aici au fost înmormântate persoane apropiate primarului sectorului 5. Cu toate că este o construcţie realizată în 1905 după planurile arh. Ion Mincu, capela nu este nici astăzi inclusă pe Lista monumentelor istorice.

Generalul şi omul politic

Personalitate de marcă a istoriei militare româneşti, Iacob N. Lahovary (1846-1907) a jucat un rol important în Războiul de Independenţă. Cariera militară a fost urmată de una politică, în rândurile partidului conservator, fiind de mai multe ori ministru al războiului. Din 1905 şi până la trecerea în nefiinţă a fost ministru al afacerilor străine. S-a ocupat de înzestrarea armatei române, fiind şef al statului major, dar şi de soarta populaţiei cuţo-valahe pentru care obţine recunoaşterea din partea Înalte Porţi şi dreptul de avea servicii religioase şi învăţământ în propria limbă.

Sursa: cpt. Nicolae Puică, Albumul aperătorilor Independenţei, p. 52

Comanditarul de arhitectură

Sursa: Nicolae Petraşcu, Ioan Mincu, Cultura naţională, 1928

Generalul Iacob N. Lahovary  l-a întâlnit pe arhitectul Ion Mincu la Paris şi i-a comandat refacerea casei sale şi construcţia cavoului sub formă de bisericuţă. În ceea ce priveşte casa din str.Lustrului, astăzi aflată în incinta Spitalului Cantacuzino, Mincu nu a putut interveni decât la faţade şi la înălţarea zidurilor, făcând din marele hall, spaţiul central al casei. El a proiectat şi friza din apropierea luminatorului, decorând-o cu motive militare potrivite rangului proprietarului. Modificarea esenţială ce o aduce casei este pridvorul de la intrare, cu stâlpi de lemn, pridvor accesibil de pe o rampă-peron de trăsuri. Faţadei îi simulează şi o poartă gârlici din care izvora apa într-un bazin. Decoraţia smălţuită colorată este de inspiraţie italiană, cel mai probabil văzută în călătoria sa întreprinsă înainte de sosirea în ţară. Din mărturii de epocă aflăm că el a conceput şi împrejmuirea din zid cu o poartă înaltă şi cu un grilaj de lemn în pătrăţele.

Lucrările au durat între 1884-1886, fiind primul proiect obţinut de arhitect după întoarcerea în ţară. Folosirea pentru prima dată a unor elemente inspirate din arhitectura vernaculară şi mănăstirească deschide calea conturării stilului arhitectural naţional.

Ideea cavoului sub forma originală a unei bisericuţe îi aparţine comanditarului, lucrarea fiind realizată în 1905. Concepţia se înscrie în viziunea conservatoare, de evidenţiere şi apărare a valorilor strămoşeşti manifestate de omul politic de-a lungul întregii sale cariere.

Sursa: Nicolae Petraşcu, Ioan Mincu, Cultura naţională, 1928

Nefiind trecut pe lista monumentelor istorice şi fiind într-o stare de părăsire, în perioada recentă cavoul a făcut de nenumărate ori subiect presă: în 1993 hoţii au răscolit mormintele şi au furat bustul generalului, în 2008-2010 primarul sectorului 5 şi-a înhumat ilegal rudele în acest cavou, profanând rămăşiţele familiei Lahovary.