Generalul şi omul politic

Personalitate de marcă a istoriei militare româneşti, Iacob N. Lahovary (1846-1907) a jucat un rol important în Războiul de Independenţă. Cariera militară a fost urmată de una politică, în rândurile partidului conservator, fiind de mai multe ori ministru al războiului. Din 1905 şi până la trecerea în nefiinţă a fost ministru al afacerilor străine. S-a ocupat de înzestrarea armatei române, fiind şef al statului major, dar şi de soarta populaţiei cuţo-valahe pentru care obţine recunoaşterea din partea Înalte Porţi şi dreptul de avea servicii religioase şi învăţământ în propria limbă.

Sursa: cpt. Nicolae Puică, Albumul aperătorilor Independenţei, p. 52

Comanditarul de arhitectură

Sursa: Nicolae Petraşcu, Ioan Mincu, Cultura naţională, 1928

Generalul Iacob N. Lahovary  l-a întâlnit pe arhitectul Ion Mincu la Paris şi i-a comandat refacerea casei sale şi construcţia cavoului sub formă de bisericuţă. În ceea ce priveşte casa din str.Lustrului, astăzi aflată în incinta Spitalului Cantacuzino, Mincu nu a putut interveni decât la faţade şi la înălţarea zidurilor, făcând din marele hall, spaţiul central al casei. El a proiectat şi friza din apropierea luminatorului, decorând-o cu motive militare potrivite rangului proprietarului. Modificarea esenţială ce o aduce casei este pridvorul de la intrare, cu stâlpi de lemn, pridvor accesibil de pe o rampă-peron de trăsuri. Faţadei îi simulează şi o poartă gârlici din care izvora apa într-un bazin. Decoraţia smălţuită colorată este de inspiraţie italiană, cel mai probabil văzută în călătoria sa întreprinsă înainte de sosirea în ţară. Din mărturii de epocă aflăm că el a conceput şi împrejmuirea din zid cu o poartă înaltă şi cu un grilaj de lemn în pătrăţele.

Lucrările au durat între 1884-1886, fiind primul proiect obţinut de arhitect după întoarcerea în ţară. Folosirea pentru prima dată a unor elemente inspirate din arhitectura vernaculară şi mănăstirească deschide calea conturării stilului arhitectural naţional.

Ideea cavoului sub forma originală a unei bisericuţe îi aparţine comanditarului, lucrarea fiind realizată în 1905. Concepţia se înscrie în viziunea conservatoare, de evidenţiere şi apărare a valorilor strămoşeşti manifestate de omul politic de-a lungul întregii sale cariere.

Sursa: Nicolae Petraşcu, Ioan Mincu, Cultura naţională, 1928

Nefiind trecut pe lista monumentelor istorice şi fiind într-o stare de părăsire, în perioada recentă cavoul a făcut de nenumărate ori subiect presă: în 1993 hoţii au răscolit mormintele şi au furat bustul generalului, în 2008-2010 primarul sectorului 5 şi-a înhumat ilegal rudele în acest cavou, profanând rămăşiţele familiei Lahovary.