Anul 1794 marchează o alianţă matrimonială care va influenţa istoria Ţării Româneşti a primei jumătăţi a sec. al XIX-lea.  Vornicul Barbu C. Ştirbey (1753-1813), fără urmaşi, o căsătoreşte pe nepoata soţiei lui, devenită fiica sa de suflet, Ecaterina/Catinca Văcărescu, cu boierul Dumitru/Dumitrache Bibescu (1772-1831). Aceştia vor fi părinţii a doi viitori domni ai Ţării Româneşti din perioada 1842-1856.

 

 

Ecaterina Văcărescu Bibescu, tablou votiv fictiv sau confuzie cu Doamna Elisabeta Ştirbey (Biserica Sf. Treime din Craiova)

Anul naşterii viitorului domnitorului Barbu Ştirbey a suscitat multe discuţii. Nicolae Iorga avansează anul 1795 (Viaţa şi domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei, Neamul românesc,Vălenii de munte, 1910, p.9). Alte surse dau ca sigur anul 1796 şi chiar 1801 (Mihai D. Studza, Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, vol. I, Ed. Simetria, Bucureşti, 2004). Pe placa de marmură din capela de la Buftea este trecut anul 1799.

 

 

Tânărul Barbu Ştirbey, înainte de a deveni domnitor (Litografie după un portret de Constantin Lecca)

Tot Iorga ne explică provenienţa numelui de botez, cu duble semnificaţii de familie: ” Mama lui Barbu era, cum am spus, o Văcărească, şi numele lui de botez aminteşte pe Barbu Văcărescu cel d' intăiu, dar, cum am spus iarăşi, ea fusese crescută de Ştirbei, care o şi cununase cu Bibescu. Deci, Ştirbei, neavând copii, lăsă prin diata sa lui Barbu Bibescu şi numele de familie, precum şi oarecare parte dintr'o moştenire cam îngustată şi primejduită...”( N. Iorga, Studii si documente cu privire la istoria României,  cercetări şi regeşte documentare, vol. XI, ed.Ministerului de instrucţie, Bucureşti, 1906, p.21)

Cel de-al doilea fiu a fost George/Gheorghe Bibescu, ce era alintat Iorgu în familie. Dacă până recent se acceptase anul naşterii lui ca fiind 1804, susţinut şi de N. Iorga, istoricul Gabriel Badea-Păun a arătat că 1802 este anul naşterii inscripţionat în capela din cimitirul parizian Père Lachaise (Mecena şi comanditari, artă şi mesaj politic, Ed. Noi Media Print, 2010, p.8).

 

Gheorghe Bibescu în 1844, într-o litografie de Hoefelich după o gravură de Kriehuber (N. Iorga, Domnii români după portrete şi fresce contemporane, Sibiu, 1930)

 

În continuare s-au născut alţi doi copii, ale căror destine abia pot fi ghicite. Pe fiica Safta o aflăm pictată în fresca din biserica de la Stăneşti din Gorj (1824). În 1 mai 1842, când Catinca Bibescu îşi făcea diată, lăsa ”20 de galbeni împărăteşti Bisericii Creţulescu din Bucureşti unde avea îngropare fiemea Săftica” (B.A.R., mss, 33/MCMLX). Care va fi fost soarta acestei Elisabete/Safta, cel mai probabil moartă în adolescenţă, nu mai putem şti astăzi nimic sigur. Tot ce putem presupune este că ea trebuie să fi avut în jur de 14 ani, judecând după portretul realizat în 1824 şi era deja moartă în 1842.

Ecaterina Bibescu cu fiica ei, Safta în biserica din Stăneşti (Foto: Ion Catană)

Urma ”cel deal 4lea copil al nostru părintele Damian ce din botez sa numit Dimitrie” care ”se afla ”scurt de minte şi nu este în stare de a se chivernisi singur şi aşi ocîrmui averea”. Dimitrie este lăsat în grija fratelui Gheorge şi aflăm că a murit la Bistriţa în data de 21 iunie 1874. (A.N.R., fond C.F.R.)

Cel de-al cincilea copil a fost ”Prea iubitul meu fiu biv vel clucerul Iancu Bibescu şi care este cel mai mic din tre copiii noştri” (B.A.R., mss, 33/MCMLX); este vorba de Ioan (1813-1879), cel ce a fost căsătorit cu Anica Florescu şi va ajunge prefect de Dolj.

Dumitrache Bibescu cu fiul cel mai mic, Iancu, în biserica Ştăneşti din jud. Gorj (Foto: Ion Catană)

 

Ioan/Iancu Bibescu la maturitate

Primul tabloul votiv îi prezintă de la dreapta la stânga pe: domnitorul Ţării Româneşti Grigore Ghica, pe Dincă Roşianul, pe Gheorghe Bibescu, pe Barbu Bibescu (adoptat Ştirbei) şi pe Safta Cantacuzino Ştirbei, soţia sa

Mulţumesc domnului Ion Catană pentru sprijinul acordat în fotografierea portretelor votive de la Stăneşti şi pentru informaţiile puse la dispoziţie legate de bibliografia Gorjului.

Cercetare în curs de publicare în lucrarea de doctorat despre Reşedinţele Ştirbey - Bibescu - Basarab Brâncoveanu; ilustraţii reproduse în „Reşedinţele Ştirbey din Bucureşti şi Buftea: arhitectura şi decoraţia interioară”, Editura ACS, Bucureşti, 2013