Despre poluanţii din aerul Bucureştiului

În articolul precedent, menţionam că Planul Integrat de Calitate Aer 2018-2022 (PICA) adoptat la 14 iunie 2018 de Consiliul General, la propunerea PMB, ar fi trebuit să conţină măsuri potrivite, eficiente şi cuantificabile, care să determine, în cel mai scurt timp cu putinţă, scăderea nivelului a cinci poluanţi cu

impact grav pentru sănătatea umană, prezenţi în aerul din Bucureşti (oxidul şi dioxidul de azot, particulele fine în suspensie PM2.5 şi PM 10 şi benzenul).

În cele ce urmează, vom analiza caracteristicile acestor poluanţi pe care PICA, prin măsurile sale, ar fi trebuit să-i combată.

În baza Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, implementând în legislaţia română Directiva 2008/50 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa, pentru adoptarea PICA trebuia realizat un studiu de calitate aer. Acest studiu trebuia să analizeze nivelul poluării din Bucureşti în anul precedent adoptării PICA, şi, în baza datelor colectate, să propună măsuri de combatere a poluării. Aceste măsuri trebuiau să fie preluate de către PICA, în mod integral.

Studiul de calitate aer folosit în 2018 la adoptarea PICA, conţine însă indici vizând poluarea din Bucureştiul anului 2013[1]. Chiar şi în condiţiile anului 2013, studiul identifica traficul rutier ca fiind principalul responsabil, în Bucureşti, pentru emisiile totale anuale de oxid de azot (77.9% din aceste emisii), particule PM10 (48.4%) şi PM2.5 (45.5%), oxid de carbon (89.7%) şi benzen (79%)[2].

La nivelul anului 2013, studiul constata că în Bucureşti, nivelul de poluare cu dioxid de azot şi particule PM2.5 este ridicat „pe aproximativ toata suprafaţa municipiului“, cu efecte semnificative asupra sănătăţii umane, iar în zonele „Aviatorilor, Calea Griviţei, Dacia, Centrul Istoric, Calea Rahovei cu Bd. George Coşbuc, zona Calea Moşilor – Bd. Ferdinand – Bd Pache Protopopescu“, poluarea cu dioxid de azot era considerată ca fiind foarte ridicată, determinând o “calitate foarte slabă a aerului“[3].

Totodată, studiul constata nivelul de poluare cu particule PM10 şi respectiv benzen ca fiind ridicat în tot centrul capitalei, de-a lungul principalelor artere de circulaţie; cu privire la benzen, studiul preciza că acest poluant este „încadrat în clasa A1 de toxicitate, cunoscut drept cancerigen pentru om“[4].

Ulterior, ordinele Ministerului Mediului nr. 1206/2015 şi nr. 598/2018, au confirmat faptul că, în aerul din Bucureşti, sunt în continuare înregistrate depăşiri ale valorilor limită plus marja de toleranţă pentru fiecare dintre cei cinci poluanţi de mai sus. Firesc, apare întrebarea: ce sunt aceşti poluanţi?

Studiul anterior amintit nu enumera caracteristicile acestor poluanţi, însă atât websiteul calitateaer.ro, deţinut de Ministerul Mediului, cât şi PICA ne oferă detalii ample în acest sens. Astfel, oxizii de azot (NO, monoxidul de azot, şi NO2, dioxidul de azot) sunt gaze, majoritar fără culoare sau miros, generate de activitatea industrială sau formate în procesul de combustie al motoarelor care emit particule materiale fine în suspensie (în special diesel). În aerul din Bucureşti, oxizii de azot sunt majoritar generaţi de traficul rutier (în proporţie de 77.9% conform studiului de calitate aer mai sus menţionat, respectiv de 66.31% conform PICA[5]).

Conform websiteului mai-sus amintit şi PICA[6], oxizii de azot (din care dioxidul de azot este de patru ori mai toxic ca oxidul de azot) determină formarea smogului, a ploilor acide şi a efectului de seră, deteriorând calitatea apei, iar în privinţa sănătăţii umane, populaţia expusă acestor poluanţi (unde cei mai afectaţi sunt copiii) poate avea disfuncţii respiratorii, probleme cardiovasculare, iar, la expunerea pe termen lung, astm, cancer, precum şi efecte nedorite asupra naşterilor (prematuritate, fetus afectat).

Conform PICA, poluarea cu dioxid de azot, constatată a fi prezentă pe „o arie extinsă din Bucureşti, în special în zona centrală şi de-a lungul marilor artere“, afecta în 2017 o populaţie de 481.874 locuitori (din care 55.086 copii până în 14 ani)[7]. Altfel spus, un sfert din populaţia oraşului era în 2017 direct expusă problemelor grave de sănătate, mai-sus enumerate, cauzate de poluarea cu dioxid de azot.

În privinţa particulelor materiale în suspensie, conform websiteului Ministerului Mediului şi PICA[8], acestea constituie un amestec de foarte mici elemente şi picături de lichid, provenind din surse naturale (eroziunea solului şi rocilor, furtuni de nisip, incendii de vegetaţie) sau umane (şantiere de construcţii, activitate industrială, centrale de apartament şi termoelectrice, pulberi produse de pneurile maşinilor în trafic şi combustia incompletă a motoarelor diesel).  

Dimensiunea acestor particule influenţează efectele acestora: cele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri (PM10), inhalabile fiind, trec prin nas şi gât şi pătrund în alveolele pulmonare provocând inflamaţii şi intoxicări, iar cele cu diametrul aerodinamic mai mic de 2.5 micrometri (PM2.5), fiind extrem de uşor inhalabile, au o probabilitate mare de depunere în căile respiratorii, alveolele pulmonare şi sistemul circulator şi cardiovascular, având o nocivitate crescută.

Conform surselor citate, cei vulnerabili la inhalarea particulelor PM10 şi PM2.5 sunt copiii cu vârsta mai mică de 15 ani, întrucât aceştia respiră mai mult pe gură (şi nu prin filtrul natural al nasului) un aer mai apropiat de nivelul solului, unde aceste particule, în special emanate de trafic, stagnează. Poluarea cu aceste particule creează insuficienţa mecanismelor de apărare pulmonare, creşte sensibilitatea la infecţii iar pe termen lung, expunerea chiar la o concentraţie scăzută, poate cauza astm, cancer (în special pulmonar), moarte prematură (din cauze cardio-pulmonare) şi afecta naşterile.

PICA a constatat, invocând date furnizate aparent în 2017 de doar patru din cele şase staţii fixe de monitorizare a aerului operate de Ministerul Mediului, că poluarea cu particule PM10 este prezentă, prin depăşirea valorilor limită, numai în anumite zone din nordul, centrul şi sud-estul Bucureştiului, afectând doar 14.931 bucureşteni[9]. În schimb, conform PICA, poluarea cu particule PM2.5, având ca sursă principală traficul rutier, depăşea în 2017 valorile limită „pe arii extinse în toate sectoarele Bucureştiului“, afectând 1.090.452 de bucureşteni (din care 133.744 copii până în 14 ani)[10].

Practic, jumătate din populaţia Bucureştiului era în 2017 expusă la poluarea cu particule PM2.5 şi implicit, la dezvoltarea unor insuficienţe ale mecanismelor de apărare pulmonare, sau la creşterea sensibilităţii la infecţii, precum şi la astm, cancer (în special pulmonar) şi moarte prematură (din cauze cardio-pulmonare). 

În privinţa benzenului, websiteul Ministerului Mediului şi PICA caracterizau acest poluant ca fiind un compus aromatic foarte uşor şi volatil, a cărui prezenţă în aerul ambiental este determinată în 90% din cazuri de traficul rutier[11]. Conform sursele citate, inhalarea noxelor de benzen determină pe termen scurt iritaţii, greaţă, ameţeală, tulburări de vedere şi de control, în timp ce expunerea pe termen lung atrage toxicitate genetică şi a sângelui, favorizând apariţia mai multor tipuri de tumori Din acest motiv, OMS considera în 2010 că expunerea la benzen constituie o preocupare majoră de sănătate publică[12].

Cu toate că studiul de calitate aer care a stat la baza PICA constata în 2013 că 79% din emisiile de benzen de pe teritoriul Bucureştiului sunt cauzate de traficul rutier, la elaborarea PICA, comisia tehnică a PMB, folosind, contrar legii, date furnizate în 2017 de două staţii fixe de monitorizare a calităţii aerului operate de Ministerul Mediului (B1 Lacul Morii şi B3 Mihai Bravu), a decis să susţină că nu mai există o poluare cu benzen în Bucureşti[13]. De precizat că în baza legii, doar un nou studiu de calitate a aerului din Bucureşti, realizat de o entitate independentă, putea constata existenţa sau inexistenţa benzenului în aerul din Bucureşti, comisia PMB neavând atribuţii în acest sens.

În plus, deşi măsurătorile care au stat la baza ordinului Ministerului Mediului nr. 1206/2015, în vigoare atât în 2017, cât şi în 2018 la momentul adoptării PICA, efectuate de cele şase staţii fixe ale ministerului funcţionând în Bucureşti, au concluzionat că aerul din Bucureşti este poluat cu benzen, astfel încât capitala era încadrată în regimul de gestionare cel mai grav al ariilor poluate din ţară (regimul I), care necesită urgent un plan de măsuri anti-poluare, comisia tehnică a PMB a decis, în cadrul PICA, că, în privinţa benzenului, „încadrarea în regimul I nu mai este de actualitate“. Se ignora astfel prezenţa în aerul din Bucureşti a unui poluant cancerigen, deosebit de toxic, vizat de măsurile PICA.

În plus, pentru ca ignoranţa să fie desăvârşită, în iulie 2018, la o lună după adoptarea PICA, Ministerul Mediului a emis ordinul nr. 598/2018, care înlocuind ordinul nr. 1206/2015, confirma, în baza măsurătorilor efectuate de Ministerul Mediului prin aceleaşi staţii fixe din Bucureşti, că există în continuare o poluarea gravă cu benzen în aerul din Bucureşti, încadrând în continuare capitala în regimul de gestionare I, care necesită un plan de măsuri anti-poluare, inclusiv în privinţa poluării cu benzen.

În concluzie, PICA era adoptat în 2018 în contextul în care PMB cunoştea, chiar din cuprinsul acestui plan, că, din cauza traficului rutier: cel puţin un sfert din bucureşteni sunt expuşi poluării cu dioxid de azot (ceea ce le poate cauza probleme cardiovasculare, disfuncţii respiratorii, astm şi cancer), cel puţin jumătate din bucureşteni sunt expuşi poluării cu particule fine PM2.5 (ceea ce, chiar la o concentraţie scăzută, le poate cauza astm, cancer şi moarte prematură), iar un număr neprecizat de bucureşteni erau expuşi, în baza constatărilor studiului de calitate aer din 2013, şi respectiv constatărilor Ministerului Mediului din 2015 şi 2018, unui poluant pur cancerigen precum benzenul.

Măsurile PICA, integrând inclusiv măsurile din amintitul studiu de calitate aer din 2013, ar fi trebuit să combată aceşti poluanţi. Detalii despre aceste măsuri, într-un articol viitor.

[1] Raport privind Etapa a II-a din cadrul proiectului „Planuri de calitate a aerului ambiental din municipiul Bucureşti“, consultat la 15 iulie 2019 şi PICA pag. 61.
[2] Studiul, supra nota 1, pag. 60.
[3] Studiul, supra nota 1, pag. 108.
[4] Idem, nota 3.
[5] PICA, pag. 50.
[6] PICA, pag. 6 şi calitateaer.ro, consultat la 15 iulie 2019.
[7] PICA, pag. 65 şi pag. 69.
[8] PICA, pag. 8 şi calitateaer.ro, consultat la 15 iulie 2019.
[9] PICA, pag. 66 şi pag. 69. Cele 4 staţii au fost B1 Lacul Morii, B3 Mihai Bravu, B5 Drumul Taberei şi B6 Cercul Militar.
[10] PICA, pag. 67 şi 69.
[11] PICA, pag. 9 şi calitateaer.ro, consultat la 15 iulie 2019.
[12] World Health Organization, consultat la 15 iulie 2019.
[13] Pentru studiul de calitate aer care a stat la baza PICA în privinţa benzenului, supra nota 2. Pentru utilizarea datelor privind benzenul doar din staţiile B1 şi B3 în PICA, PICA pag. 60 şi 68.