Materialul de faţă face trimitere la modul în care legea defineşte condominiul în art.2 lit. h, ca fiind „imobil format din teren cu una sau mai multe construcţii, în care există cel puţin 3 proprietăţi individuale reprezentate de locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie, după caz şi cote părţi indivize de proprietate comună“.

Modul în care are loc organizarea şi funcţionarea unei asociaţii, nu poate fi interpretat decât în conditiile în care avem în vedere definirea termenilor.

Astfel, nu putem face abstracţie de prevederile art. 3 alin. 3 care precizează că „În sensul art.2 lit. h, constituie condominiu:

a) clădiri cu mai multe locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie în care există proprietăţi individuale şi proprietăţi comune;

b) clădiri multietajate; un tronson cu una sau mai multe scări din cadrul clădirii multietajate în cazul în care se poate delimita proprietatea comună;

c) un ansamblu rezidenţial format din locuinţe şi/sau construcţii cu altă destinaţie, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care există proprietăţi comune şi proprietăţi individuale.“

Ceea ce scapă multora şi ceea ce va duce la desfiinţarea asociaţiilor formate din mai multe blocuri şi/sau imposibilitatea constituirii unor noi asociaţii formate din mai multe blocuri, este folosirea sintagmei „proprietăţi comune“.

Dacă avem în vedere asociaţiile de proprietari constituite din mai multe blocuri (excluzând cartierele rezidenţiale), nu putem să nu constatăm că blocurile ce compun asociaţia nu au „proprietăţi comune“. Mai direct, blocurile vechi ce sunt constituite într-o asociaţie nu au acel element comun tuturor – proprietatea comună – adică o proprietate găsită în indiviziune, forţată şi perpetuă.

Mai mult ca sigur, actul s-a votat fără a fi citit şi  fără a fi făcută corelaţia între definirea termenilor, situaţia juridică actuală şi situaţia reală din teren. În România sunt oraşe în care există astfel de asociaţii formate şi din zeci de blocuri, asociaţii ce se vor găsi într-un real impas.

În mod firesc, concluzia care se desprinde este aceea că toate aceste asociaţii vor trebui desfiinţate şi constituite unele noi, pentru fiecare bloc în parte, cu tot ceea ce reprezintă timpul, costul, formularistica şi nervii aferenţi demersului.

Cireaşa de pe tort este reprezentată de prevederile art.104 alin. 2, care menţionează că „Asociaţiile de proprietari înfiinţate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează statutul juridic obţinut la data înfiinţării acestora, dar se vor organiza şi vor funcţiona în conformitate cu prevederile prezentei legi“.

O formulare nefericită, pentru că în situaţia menţionată de prezentul material, funcţionarea unei astfel de asociaţii, chiar constituită înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, ar fi în contradicţie cu prevederile amintite ceva mai sus. Noua lege impune o situaţie juridică diferită de cea existentă la momentul constituirii.

Sigur că, norma se aplică şi acelor cartiere rezidenţiale unde nu există o proprietate comună – branşament, imobil teren - grădină, staţie pompare, drum acces etc.

Nu găsesc partea constructivă a unei astfel de reglementări. Dacă se dorea, din anul 2007 şi până în prezent, oricare scară, tronson sau bloc putea să se constituie într-o asociaţie distinctă. A impune o astfel de abordare prin lege, reprezintă în opinia mea, o încălcare directă a principiului libertăţii de asociere.

Rămâne de văzut care va fi interpretarea instanţelor de judecată. Din păcate.