Cum a fost demolată în 24 de ore biserica Sfânta Vineri din Capitală. Arhitect: El nu mai dă socoteală pentru toate crimele!
0
Biserica Sfânta Vineri-Herască este doar unul dintre cele peste 30 de lăcaşuri ortodoxe dărâmate în Bucureşti în anii '80, pentru a face loc construcţiilor comuniste.
Vechea biserică a fost ctitorită iniţial în vremea voievodului Matei Basarab, reclădita şi amplificată, în secolul al 19-lea, de generalul Constantin Năsturel – Herăscu.
Biserica „Sfânta Vineri” Herasca, demolată într-o zi de vineri, în vara anului 1987, a fost pentru bucureşteni un adevărat simbol şi un important centru spiritual şi filantropic. Noua biserică a fost ridicată la 150 de metri distanţă de vechea locaţie, în apropierea Teatrului Evreiesc, din Piaţa Sfânta Vineri. Biserica a fost reconstruită în ultimii 10 ani pe fostele proprietăţi ale Hereştilor şi Năstureilor, după planurile vechiului locaş de cult.
Gheorghe Leahu, unul dintre cei mai valoroşi arhitecţi din Epoca a Aur, a povestit în Jurnalul secret pe care l-a ţinut în perioada comunistă acest tragic eveniment. Mărturiile arhitectului au fost publicate pe site-ul memorialsighet.ro şi sunt o dovadă a demolărilor haotice comandate de fostul dictator Nicolae Ceauşescu. Iată ce nota Gheorghe Leahu pe 25 iunie 1987, ziua în care încă un lăcaş de cult cădea sub lama buldozerelor:
25.06.87
Sâmbătă 20 iunie 1987 a fost rasă de faţa pământului şi biserica Sf. Vineri, situată în inima târgului vechi al Bucureştiului. El nu mai dă socoteală nimănui pentru toate crimele la adresa culturii şi a credinţei neamului românesc pe care le decide fără să se consulte cu nimeni, fără să-i pese de opinia internaţională, de opinia înăbuşită a atâtor oameni iubitori ai ţării, ai culturii şi ai civilizaţiei româneşti. La Văcăreşti, unde a distrus cu premeditare una din cele mai formidabile opere de artă ale arhitecturii României, motivând că vrea să construiască acolo un nou Tribunal, de câteva zile s-a răzgândit. A fost acolo cu suita lui de slugi şi a zis ca Marele Ştefan când zidea mănăstirile zicea: „E un loc bun aici”. Să facem aici sala de 12.000 de locuri, adică la Văcăreşti.
Acum când a dărâmat într-o singură zi şi o noapte biserica Sf. Vineri a înconjurat locul cu miliţieni, cu un cordon din metru în metru. Lumea căsca gura în afara acestui cordon al represiunii, lipsită de orice opinie. Suntem paralizaţi de atâtea forţe poliţieneşti şi de securitate care ne pândesc de pretutindeni vizibil şi invizibil.
Mi-e sufletul întunecat de atâta mizerie cât înghiţim în viaţa de toate zilele. …Numai incultura crasă şi ura iresponsabilă faţă de înaintaşi a făcut ca azi Bucureştiul să fie sărăcit de Mănăstirea Mihai Vodă şi Arhivele Statului, de Mănăstirile Văcăreşti şi Cotroceni, de bisericile Enei şi Sf. Vineri, de bisericuţa de la Schitul Maicilor aruncată undeva într-un colţ sau de recenta distrugere, în numai trei ore, a gingaşei Biserici Sf. Spiridon Vechi, îngropată de sute de ani în solul Bucureştiului şi ocrotită cu evlavie de toţi cei ce au trecut pe lângă ea!(Fragment preluat din Gheorghe Leahu, Arhitect în ”epoca de aur”, Fundaţia Academia Civică, 2004, piblicat pe site-ul memorialsighet.ro).
Jurnalul secret a fost scris de arhitectul Gheorghe Leahu în perioada 1985-1989, ultimii ani ai “epocii de aur”, când Bucureştiul era mutilat de giganticele şantiere ale noului centru civic, iar viaţa de zi cu zi era un coşmar.
Autor al unor mari ansambluri de locuinţe
Între anii 1957-1991, arh. Gheorghe Leahu a proiectat şi coordonat în cadrul Institutului „Proiect Bucureşti" un impresionant număr de mari ansambluri de locuinţe, precum şi obiective istorice din zona Lipscani, în calitate de autor şi arhitect şef de secţie.
Acesta este autor al proiectelor: Magazinul Universal „Unirea", blocuri din ansamblul Calea Dorobanţilor, Spitalul O.R.L. „Dr. Hociotă", extinderea Spitalului „Dr. I. Cantacuzino", Fabrica de băuturi răcoritoare Ci-Co (astăzi Coca-Cola), Spălătoria Industrială „Nufărul" Militari, vile, case particulare, sedii de instituţii etc.
De trei ori a fost laureat al Premiilor Uniunii Arhitecţilor din România pentru valoarea profesională a unora dintre lucrările proiectate.
Între anii 1977-1989 a luat atitudini curajoase împotriva demolărilor şi pentru apărarea patrimoniului arhitectural ameninţat cu distrugerea în anii de dictatură comunistă. În mai 1990, participă ca delegat al Uniunii Arhitecţilor din România (U.A.R.) la al XVII-lea Congres Mondial al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, ce a avut loc în Montreal (Canada).
După 1989 a fost cooptat în diferite organisme profesionale de arhitectură: Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, conducerea Uniunii Arhitecţilor, membru de onoare al Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice. A numeroase articole publicate, conferinţe şi interviuri pe posturi de radio şi televiziune.
De asemenea, a fost invitat de Ambasadele şi Centrele Culturale ale României, de universităţi şi asociaţii ale românilor stabiliţi peste hotare, pentru expoziţii de acuarele şi conferinţe despre arhitectura României la:
New York - 1992, Ankara - 1993, Viena - 1994, Cleveland şi Chicago - 1995, Leipzig - 1998, Miami - 2000, Tel Aviv - 2000, Paris - 2001, Veneţia - 2002.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Creşte numărul cazurilor grave de Covid în toată Europa. Explicaţiile OMS
Se încarcă comentariile...
