Comisarul TT, în acţiune: cel mai celebru criminalist al anilor '70 vorbeşte despre execuţia lui Rîmaru

Traian Tandin, cel mai reputat ofiţer judiciar al anilor 70, dezvăluie pentru "ADS" detalii despre execuţia celui mai sadic ucigaş din istoria Poliţiei Române: Ion Rîmaru. "Micul detectiv al Grantului", aşa cum era poreclit în copilărie Traian Tandin, a devenit dintr-un împătimit al fotbalului un expert al artei criminalistice.

Comisarul Traian Tandin a devenit în vara anului 1966 locotenent de poliţie, deşi nu împlinise nici 20 de ani. Acum are 65 de ani, aceeaşi privire sticloasă de detectiv, dar parcă mai obosită din cauza miilor de pagini de carte scrise la lumina obscură a unei lampe vechi de două decenii. Justiţiarul are în spate o carieră literară prodigioasă, cu 80 de volume la activ şi 42 de scenarii de film, majoritatea ecranizate, altele expuse studenţilor de la Şcoala de Poliţie.

Nu mai e un secret pentru nimeni: meseria lui a fost similară eroilor pe care îi creionează, dat fiind că în cei 25 de ani în care a fost ofiţer judiciarist, Tandin a rezolvat peste 2.000 de cazuri pe care e în stare să ţi le povestească în cele mai mici detalii.

Unul dintre ele îl obsedează şi acum: cazul Ion Rîmaru sau "vampirul din Bucureşti", aşa cum era numit în anii '70 cel mai odios asasin din istoria României. „Mă simţeam urmărit de imaginea lui Rîmaru, doar că eu nu m-am considerat, evident, o victimă, ci eram obsedat să prindem călăul care a nenorocit atâtea femei şi a isterizat o ţară întreagă", povesteşte comisarul. El s-a alăturat echipei colonelului Ion Sântea, cel care s-a ocupat de prinderea şi execuţia lui Rîmaru, vinovat de comiterea a trei omoruri deosebit de grave, a unui omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol, o tâlhărie şi trei furturi calificate.

Lui Rîmaru îi plăceau blondele

Din cauza secretomaniei tipic comuniste, în jurul acestui criminal în serie s-au născut diverse legende, clarificate acum de comisarul Tandin. Un an de zile, cât nu s-a ştiut cine este criminalul în serie care a speriat oraşul, lumea credea că era obsedat de femei blonde, dat fiind faptul că primele trei victime ale acestuia aveau părul decolorat.

Coincidenţă sau nu, comisarul Tandin spune că majoritatea victimelor care au scăpat din mâinile criminalului au fost brunete. „E posibil ca, datorită culorii părului, să fi scăpat cu viaţă din ghearele morţii", susţine Tandin, uşor amuzat.

Cel mai fascinant moment pe care şi-l aminteşte ofiţerul este cea din timpul execuţiei ucigaşului: „Într-o zi, după ce judecătorii l-au condamnat la moarte pe Rîmaru, am mers într-un poligon, la o tragere cu pistoletul. Din tot efectivul Direcţiei Judiciare lipsea doar un singur om: locotenent-colonelul Ioan Sântea. El participa la o altă tragere. La execuţia lui Ion Rîmaru!".

După execuţie venise la poligonul unde trăgea comisarul şi a povestit cum a decurs ritualul. „<Care a fost ultima dorinţă a lui Rîmaru, ultimele lui cuvinte?>, l-am întrebat eu pe colonel. <Vreau să trăiesc!>, mi-a răspuns acesta. Deodată s-a făcut linişte, iar chipurile colegilor săi s-au înnourat care mai de care", spune T.T.. El a adăugat că vorbele lui Sântea i-a făcut pe toţi prezenţi la tragere să înegistreze punctaje excepţionale. „Chiar şi eu, care eram cotat ca un trăgător mediocru, m-am apropiat de punctaj maxim.

Secretul a fost unul singur: ca şi colegii mei, nu vedeam în ţinta-piept decât pe Ion Rîmaru", îşi aminteşte comisarul.

A scris cărţi plângând

Poreclit la începutul carierei „Agentul 262", după numărul de cazuri rezolvate într-un an de zile, un record pentru Miliţia de la acea vreme, T.T. nu a atras doar simpatie, ci şi invidie din partea superiorilor, care au fost gata să-l scoată din Poliţie.

În vara anului 1983, când Tandin lucra ca şef al Brigăzii Rutiere, a publicat o carte de enigme poliţiste, după cazurile celebre rezolvate de el, numită „Bolidul verde". Cartea a avut succes la public, devenind repede carte de export. Generalul de la acea vreme, Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General de Miliţie a auzit asta, s-a făcut foc şi pară şi a ordonat imediat mutarea lui Tandin la Circa 3 de Miliţie, cu menţiunea să fie supravegheat şi a interzis să mai fie promovat.

„M-a umilit şi m-a pus să dau declaraţie că nu voi mai scrie niciodată, urmând ca la prima abatere să fiu dat afară din Poliţie. Următoarele cărţi le-am scris plângând", conchide justiţiarul.

A reparat cea mai gravă eroare judiciară

T.T. a devenit mâna dreaptă a geniului în criminalistică, Dumitru Ceacanica. Aşa se face că a fost rugat să rezolve cea mai mare eroare judiciară din istoria ţării, făcută de o echipă de neprofesionişti.

În ziua de 8 iulie 1977, în Parcul Hipodrom din Bucureşti, au fost găsite, într-un pachet, învelite cu folie de plastic, mâinile unui cadavru. Ulterior, timp de patru zile au mai fost identificate patru colete macabre, conţinând celelalte segmente ale corpului unei tinere femei, secţionat în şase.

În urma autopsiei s-a stabilit că era cadavrul tinerei absolvente de liceu, care, înainte de a fi tranşată, a fost asfixiata şi violată. Fata, o tânără de 18 ani, venise din Sibiu să susţină examenul de admitere la Academia de Studii Economice din Capitală.

Au greşit acuzatul

Pentru grupul de anchetatori şi procurori care se ocupau de acest caz, din păcate neprofesionişti, taximetristul Gheorghe Samoilescu era autorul acestui odios asasinat. Aceştia au considerat că el era singurul bărbat pe care victima îl cunoscuse în Bucureşti. Samoilescu a fost arestat şi supus unor torturi terifiante pentru a recunoaşte crima.

Ajuns la capătul puterilor, acesta şi-a asumat fapta iar părinţii lui s-au sinucis când au auzit mărturia băiatlui lor, ştiind că este nevinovat.

Trei ani mai târziu, când dosarul Samoilescu se afla în recurs, un judecător de la Tribunalul Bucureşti nu a acceptat nici în ruptul capului că taximetristul era adevăratul criminal, din lipsă de probe. Atunci a fost chemat Tandin să preia acest caz, alături de Ceacanica. Au primit un pont din partea unui informator de pe teren, care avea să le rezolve cazul.

Au descoperit adevăratul criminal în persoana lui Romca Cozmici, client fidel al restaurantelor din Capitală. Acesta i-a recunoscut informatorului că mai ascunde acasă, într-o galeată, şi capul sectionat al prietenei sale.

Soluţionarea primei răpiri cu despăgubire

Un alt caz anchetat de comisarul T.T. a fost prima răpire cu cerere de despăgubiri înregistrată până atunci. În 1984, un bărbat bolnav psihic din Giuleşti l-a ţinut sechestrat pe Mugurel Iancu, atunci în vârstă de 9 ani, într-un subsol de bloc, unde a abuzat sexual de el.

Răpitorul le-a cerut poliţiştilor o recompensă de 3.000 de lei, bani care trebuiau să fie amplasaţi într-o clopotniţă a bisericii din zonă. „Pe moment, poliţiştii nu mai ştiau ce să facă, legitimaseră pe toată lumea, iar ministrul de interne de-atunci se interesase el însuşi de caz.

Trebuia procedat metodic deşi ei nu se mai confruntaseră cu un astfel de caz", ne-a explicat fostul comisar şef de la Secţia Omoruri, Traian Tandin. După o zi de la dispariţie, comisarul împreună cu echipa lui l-au găsit pe răpitor şi l-au condamnat la 15 ani de închisoare.

S-au îndrăgostit la primul dublu-asasinat

Comisarul Traian Tandin a făcut întotdeauna echipă bună cu soţia sa, Aurora (foto) (63 de ani). Femeia s-a molipsit de curiozitatea tipic poliţienească imediat după prima întâlnire cu Tandin, care a fost la fel de palpitantă la fel cum avea să decurgă toată relaţia lor de peste 30 de ani.

"Am colaborat la un dublu-asasinat din Galaţi, oraşul meu natal, eu trebuia să îi fac un grafic pentru a reconstitui asasinatul. Comisarului i-a plăcut de mine că eram isteaţă şi foarte dezgheţată şi m-a scos în oraş. M-a întrebat dacă vreau o vodcă. Aveam să aflu imediat că de fapt mă pregătea să-mi arate ceva şocant. A scos de la buzunarul cămăşii o poză cu o bătrână care avea înfipt între picioare un topor!", îşi aminteşte Aurora. Aşa şi-a cucerit comisarul cea de-a doua soţie şi a învăţat-o tainele meseriei de criminalist.

"I-a plăcut atât de mult ce făceam, era palpitant, încât, ca s-o văd fericită, am prezentat-o ca procuror la câteva cazuri cercetate de mine. Se descurca să pună întrebări exact ca un anchetator", mărturiseşte Tandin.

Tot soţia este şi cel mai mare critic literar a comisarului. "Citesc cu atenţie toate manuscrisele şi îi mai aduc aminte numele criminalilor atunci când uită", completează Aurora.