Comemorarea a 20 de ani de la mineriadă, în Pasajul Universităţii

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Konrad Adenauer organizează în Pasajul Universităţii din Bucureşti expoziţia Constatare la faţa locului, care îşi propune să adune mărturii, imagini şi semne de întrebare legate de mineriadele din 13-15 iunie 1990.

Bucureştenii care tranzitează pasajul Universităţii în aceste zile pot citi poveştile cutremurătoate ale minerilor, relatări la persoana I a victimelor la fel de halucinante, cât şi o serie de poze unicat.

Dintre mărturiile minerilor:

„Din câte am aflat noi, locuitorii Bucureştiului vroiau să spargă, să fure; iar în faţa Parlamentului, sau mă rog nu ştiu exact locul unde eram fiindcă nu cunosc prea bine Bucureştiul, a venit Iliescu şi ne-a mulţumit. De fapt noi am fost de la întreprindere trimişi. Şi ni s-a zis că trebuie să mergem la Bucureşti". (B.V. – miner, fost vagonetar la E. M. Paroşeni)

„Veneau tot felul de civili care ziceau: „Acela-i drogat, sau acela-i golan”, şi minerii tăbărau imediat cu bâtele pe el. Nu mai stăteau să verifice. Deci erau manipulaţi, se vedea clar. În plus, am văzut mineri îmbrăcaţi în salopete curate, curate, ceea ce nu prea se poate. Minerul e vai şi amar de el: cu cizmele sparte, cu cojocul rupt. Deci se cunoştea imediat care era miner şi care era fals miner". (I.M., subinginer la mina Paroşeni)

„La mineriada din iunie 1990 ne aşteptam ca să se deschidă asupra noastră focul încă din gara Basarab şi ne făceam planuri şi ne gândeam ce să facem când ajungem acolo. Noi credeam că la Bucureşti se bat trupe ale armatei cu trupe ale securităţii, ale celor care au tras şi la Revoluţie şi noi am venit acolo ca să fim de partea armatei, care este credincioasă noii societăţi, noii conduceri a statului". (P.B. – fost electrician la E.M. Petrila)

„Am ajuns cu prima garnitură la Bucureşti, la ora 5 dimineaţa, la Gara de Nord. Pe peron ne aşteptau lăzi stivuite cu cafea şi pacheţel compus din: roşie, şniţel, brânză, chiflă şi două chiftele. La gară am fost aşteptaţi de un civil care ne-a spus: «Băieţi, aveţi supliment, aveţi tot ce vă trebuie, vă deplasaţi direct spre Piaţa Victoriei». S-au aprins lămpaşele şi era un spectacol fascinant. Minerii mergeau încolonaţi, iar dacă cineva scotea capul la geam sau striga ceva, minerii dădeau cu roşiile din pachet după el". (H.M. – electrician minier)