Cele mai scumpe şcoli din Bucureşti: de la 3.000 de euro la 19.000 de euro pe an

Şcolile particulare din Capitală investesc cât mai mult în serviciile oferite, în condiţiile pentru copii şi în educaţia lor, însă percep şi taxe pe care nu mulţi pot sau sunt dispuşi să le plătească. Cu toate acestea, clasele sunt pline în fiecare an.

Dacă vrei să-ţi înscrii copilul la o instituţie de învăţământ privată, trebuie să începi să înveţi să vorbeşti în mii de euro. Asta pentru că cea mai ieftină dintre aceste şcoli costă nici mai mult, nici mai puţin de 3. 250 de euro anual.

În cele 102 licee private autorizate din România învaţă aproximativ 25.000 de elevi. În cele 1.400 de licee de stat din România învaţă 320.000 de elevi. Raportul de „forţe", numeric vorbind, este covârşitor: practic, numai 7% dintre liceeni intră în sistemul educaţional particular.

Studiul care se practică în cadrul acestor şcoli private nu seamănă în niciun fel cu cel abordat în instituţiile de învăţământ de stat. Cele mai moderne săli de curs, terenuri de fotbal şi de tenis, săli de balet, acestea sunt doar o parte din luxul pe care îl ofere aceste şcoli.

Tot aici, în sălile amenajate ca-n filmele americane, se pregătesc şi viitorii studenţi ai universităţilor din întreaga lume.

Pentru părinţi, aceşti bani înseamnă un sacrificiu, însă pentru copii înseamnă distracţie. Asta pentru că studiul se face prin experiment, în loc de memorare, iar arta şi sportul sunt la fel de importante ca ştiinţa. Toate, pe bani grei.

La jumătatea lui septembrie, sălile de clasă ale liceului American International School of Bucharest (AISB) sunt goale. „Este chiar trist fără elevi pe holurile acestea", spune David Ottaviano, Director AISB, în timp ce facem un tur al principalelor corpuri de clădire. Nu, Şcoala Americană nu a rămas fără liceeni! Începutul de an şcolar a început în forţă... în Delta Dunării. Educaţia prin experiment nemijlocit este o practică des folosită aici, din primii ani şi până în cei terminali.

Şi „omogenizarea" lingvistică în limba lui Shakespeare a celor aproximativ 50 de naţionalităţi de elevi care învaţă în AISB urmăreşte aceeaşi tehnică a experimentului, dar pe scenă, în cadrul unor spectacole de teatru. Din cei 700 de copii din campusul AISB, românii reprezintă aproximativ un sfert. „Pentru că familiile sunt mai stabile, 40% dintre absolvenţii de liceu sunt români", subliniază Lynn Wells, Director & Advancement AISB. Pe măsură ce străbatem sălile de clasă, gazdele noastre ne asigură că, fie că vorbim de America sau de Japonia (David Ottaviano a predat în New Jersey în sistemul public, dar şi în Japonia, în cel privat), de Italia sau de România, copiii sunt peste tot la fel.

În clasa de muzică, un profesor afro-american exersează cu copiii vocalize şi cântece scurte, în ritm alert, acompaniindu-i la pian. Cei de la grădiniţă primesc un nou proiect, care include coli cu cioc (hârtii decupate şi pliate la mijloc în forma unui cioc de pasăre). În sala de sport, elevii de gimnaziu stabilesc strategia pentru jocul de baschet, iar în clasa de matematică liceenii rezolvă probleme cu calculatorul pe bancă.

„Aici îi învăţăm, în primul rând, să fie buni unii cu alţii", subliniază Ottaviano. Traversăm două terenuri de sport (Şcoala Americană se întinde pe zece hectare de teren în Nordul Capitalei), unde cei mici sunt la ora de educaţie fizică. Copii asiatici, nord-americani, africani, australieni sau din Orientul Mijlociu alcătuiesc, poate, cea mai cosmopolită echipă de fotbal din lume. În holul principal al AISB, fiecare ţară nou reprezentată, fie de elevi, fie de către profesori, şi-a arborat propriul steag. Nici profesorii nu sunt mai puţin cosmopoliţi: 40 de naţionalităţi diferite, dintre cei mai bine cotaţi din lume. Doar un sfert dintre ei sunt români. „Am primit 200 de aplicaţii pentru 15 poziţii deschise", se laudă David Ottaviano.

Elevii şcolilor internaţionale din Bucureşti nu participă la olimpiade (nici nu ar avea cum, nu studiază după programa naţională), dar performanţele lor sunt măsurate la concursuri interactive în care se întrec cu elevii altor şcoli de aceeaşi teapă, din toată lumea. Dovadă stau dulapurile cât un stat de om, burduşite cu trofee. Concursurile acoperă toate domeniile, de la artă la ştiinţe. 

Topul şcolilor particulare

Taxele practicate de instituţiile private pornesc de la câteva mii de euro pe an în cazul grădiniţei şi pot ajunge la câteva zeci de mii de euro pentru anii de liceu. Mai jos aveţi lista celor mai costisitoare şcoli din Bucureşti:

- American International School of Bucharest  (AISB): 13.712-19.411 de euro/an

- British School of Bucharest (BSB): 16.200-18.250 de euro/an

- International School for Primary Education (INS): 2.310-12.650 de euro/an

- Mark Twain International School (MTIS): 3.500 - 8.200 de euro/an

- Şcoala Europeană Bucureşti: 7.000 de euro/an

- Şcoala Lauder-Reut: 5.000-6.500 de euro/an

- Little London: 3.250 - 6.400 de euro/an

Instituţii cu ştaif din străinătate

În Europa, cele mai scumpe şcoli se găsesc în Elveţia. Acolo, taxele de şcolarizare „sar" bine de 50.000 de euro pe an.

De departe, cel mai scump este „Collège Alpin Beau Soleil" (Villars), unul dintre cele mai vechi licee private din Elveţia, cu o taxă anuală de 113.852 de euro. Pe locul doi se clasează colegiul „Le Rosey" (Rolle) - 76.444 de euro pe an. Aici au studiat regii belgieni Albert al II-lea şi Baudouin, regele egiptean Fouad al II-lea şi prinţul de Monaco Rainier al III-lea.

Următoarele trei şcoli sunt „Aiglon Collège"din Villars (fondat în 1949 de către arhitectul britanic John Corlette) - 65.058 de euro pe an, Lyceum Alpinum Zuoz din St. Moritz (un liceu internaţional, cu o istorie de peste 100 de ani) - 61.805 de euro pe an şi Institut auf dem Rosenberg din apropiere de Zürich (fondat în anul 1889 de medicul Ulrich Schmidt) -  60.992 de euro pe an.