Ce s-a păstrat la Palatul Mogoşoaia de acum 300 de ani

Ce s-a păstrat 
la Palatul Mogoşoaia 
de acum 300 de ani

Palatul Mogoşoaia   FOTO Shutterstock rul

Aflat la doar 15 kilometri de Capitală, Palatul Mogoşoaia reprezintă unul dintre cele mai populare spaţii de recreere pentru bucureşteni, dar şi pentru turiştii din restul ţării sau chiar din străinătate. Palatul propriu-zis mai păstrează încă aerul fastuoaselor întâlniri mondene pe care le găzduia principesa Martha Bibescu la începutul secolului al XX-lea.

Ştiri pe aceeaşi temă

La Mogoşoaia poţi găsi fie o oază de linişte în timpul săptămânii, fie un spaţiu cu iz de sărbătoare în timpul weekendurilor, când parcul amenajat în zonă este animat de sute de oameni. Ansamblul de la Mogoşoaia este locul potrivit pentru relaxare, atât pentru activităţi în familie, cât şi pentru cele pe cont propriu. Pe timpul verii până târziu în toamnă, aici au loc diverse evenimente culturale, de la proiecţii de film, concerte şi până la expoziţii şi spectacole de teatru.

În funcţie de dispoziţie, aici, pe domeniul de 36 de hectare, te poţi bucura de plimbări în parcul îngrijit, poţi juca tenis de câmp sau poţi savura o masă copioasă la restaurantul din curtea interioară. Pentru vizitatorii care vor să facă economii există un spaţiu generos pe pajiştea din faţa palatului, unde există şi o zonă amenajată pentru picnicuri şi grătare. Lacul de la Mogoşoaia a fost şi el amenajat, astfel încât doritorii pot să practice sporturi pe apă, fiind disponibile cursuri de caiac, stand-up paddling sau sailing. Iarna, ansamblul de la Mogoşoaia devine gazda unuia dintre cele mai apreciate târguri de Crăciun, unde familiile se pot bucura de atmosfera sărbătorilor ascultând colinde şi concertele artiştilor de pe plan local.

Pasionaţii de istorie vor afla că la Mogoşoaia se pot vizita serele construite în 1890, precum şi cavoul familiei Bibescu, unde se găsesc inclusiv mormintele prinţilor Mihai şi George Basarab-Brâncoveanu, aviatori căzuţi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

De fapt, sub denumirea de „Palatul Mogoşoaia“ se ascunde, de fapt, un întreg complex istoric care cuprinde curtea cu palatul, turnul de veghe, bucătăria, casa de oaspeţi (sau Vila „Elchingen“), gheţăria, precum şi Biserica „Sfântul Gheorghe“, aflată în vecinătate. Din patrimoniul arhitectural valoros face parte şi Muzeul Tradiţiei Aulice.

De unde-i vine numele

Totuşi, unul dintre principalele motive pentru care ansamblul de la Mogoşoaia este atât de vizitat îl reprezintă istoria sa, palatul în stil brâncovenesc renunind elemente arhitectonice veneţiene, bizantine şi otomane. Printre cele veneţiene, spre exemplu, se numără faţada dinspre lac, unde regăsim două foişoare mici şi loggia cu şase coloane de piatră albă cu cinci arce, respectiv cei doi lei sculptaţi în piatră care străjuiesc la capătul treptelor care coboară dinspre această faţadă. În curtea palatului mai există alte două sculpturi de acest fel, cu lei care datează din vremea romanilor, după cum explică Adriana Scripcariu într-un ghid al palatului. Aceştia au fost aduşi de arhitectul George Matei Cantacuzino de la un sit din Dobrogea, în aceeaşi perioadă în care se construia scara de onoare care urcă în foişorul mare.

Palatul a fost ridicat la cererea lui Constantin Brâncoveanu, fiind finalizat pe 20 septembrie 1702, conform pisaniei (scurtă prezentare a unei clădiri) de pe una dintre laturile palatului. 

„Acest palat din temelie este zidit şi înfrumuseţat de prealuminatul înălţatul Domn Io Constantin Basarab Voevod, dăruit şi dat la al doilea lui fiu, lui Ştefan Brâncoveanu moştenire ohabnică, săvârşind acest frumos lăcaş la anul de la Hs(Hristos) 1702, meseta (n.r. – luna) septemvrie 20.“ 

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate data la care a fost începută construcţia, se ştie că domnitorul a început să cumpere pământ în zonă încă din 1681 de la boierul Mogoş. De altfel, numele palatului provine de la văduva acestuia. Intrarea în curtea palatului se face prin turnul-poartă care a fost gândit ca o construcţie cu rol de apărare, aici aflându-se capătul Podului Mogoşoaiei, cea mai vestită stradă a vechiului Bucureşti, Calea Victoriei de astăzi, după cum mai scrie Adriana Scripcariu. Accesul în turn se face pe o scară exterioară, iar de aici, vizitatorii pot să admire întreg domeniul de la Mogoşoaia.

Palat, han şi iar palat

De-a lungul timpului, palatul a fost supus mai multor procese de restaurare necesare după repetatele distrugeri pe care le-a suferit. După ce familia Brâncoveanu a fost executată la Constantinopol în 1714, palatul a fost luat de otomani care l-au deposedat de toate bogăţiile, transformându-l în han. Ulterior, a reuşit să-l răscumpere Ştefan Cantacuzino, nepot de frate al Stancăi Cantacuzino, mama lui Constantin Brâncoveanu. Astfel, palatul a ajuns iarăşi în proprietatea familiei care l-a construit, revenindu-i lui Constantin al II-lea Brâncoveanu. La trecerea în secolul al XX-lea, mai specific, în 1911, palatul i-a fost vândut prinţului George-Valentin Bibescu care i l-a oferit soţiei sale, Martha Lahovary drept dar de nuntă.

„Întreg palatul ieşea  la iveală din ţărână“

Principesa Martha Bibescu a fost cea datorită căreia palatul şi-a căpătat frumuseţea de care ne bucurăm astăzi, restaurându-l sub atenta supraveghere a arhitectului George Matei Cantacuzino. 

„În vara anului 1921, lucrăm la restaurarea palatului brâncovenesc din Mogoşoaia. Cu o ceată de meşteri iscusiţi în cioplirea şi întrebuinţarea cărămizii, cu o şatră întreagă de ţigani şi cu doi pietrari greci, mă străduiam să schimb mândrei locuinţe domneşti aspectul ei de tragică ruină ca o poveste de Edgar Poe. Încetul cu încetul, bolţile prăbuşite se refăceau, crăpăturile adânci ale zidurilor se umpleau, pietrele căzute se puneau la loc şi întreg palatul ieşea la iveală din ţărână adunată la picioare de vânturile vremii şi ale uitării “, avea să rememoreze arhitectul George M. Cantacuzino.

A fost însă un proces anevoios, căci edificiul a fost distrus aproape în totalitate de bombardamentele germane din timpul Primului Război Mondial. Totuşi, principesa a reluat lucrările de renovare după război cu banii pe care îi câştigase de pe urma cărţilor pe care le scrisese. Palatul Mogoşoaia a fost inaugurat în 1927, însă anumite lucrări de restaurare au continuat până în 1935.  Principesa Martha Bibescu a avut grijă ca locul să îşi păstreze istoria, în special în arhitectura exterioară. La interior, Principesa a alcătuit un melanj între moştenirile familiilor strămoşeşti. Astfel, a comandat pardoseala aurie din holul principal de la Veneţia şi a decorat interioarele cu mobilier şi obiecte de artă ale familiilor Brâncoveanu, Bibescu, Mavrocordat, Pellapra şi Chimay. Până la intervenţia sa, lucrările reprezentaseră mai degrabă reparaţii care nu ţinuseră cont de prezervarea elementelor vechi.

Personalităţi de seamă ale vremii au ajuns la palat pentru diverse întâlniri sau petreceri, printre aceştia numărându-se Gheorghe Tătărescu, Nicolae Iorga sau Grigore Gafencu. Mari nume din străinătate au trecut de asemenea pragul reşedinţei soţilor Bibescu de la Mogoşoaia, printre care scriitorii francezi Marcel Proust şi Antoine de Saint-Exupery, autorul celebrei cărţi „Micul prinţ“, precum şi Regina Elisabeta, prietenă bună a principesei Martha Bibescu. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul a devenit locul de adunare al diplomaţilor aliaţi, funcţionând, vreme de câteva luni, ca legaţie elveţiană.

Arta din complexul Mogoşoaia

Astăzi, toate anexele Palatului Mogoşoaia sunt deschise vizitelor, parterul cuprinzând opt încăperi care erau destinate slujitorilor, iar etajul – camerele familiei domneşti. Aici erau apartamentul lui Constantin Vodă şi cel al Doamnei Marica. Până în anul 1977, în incinta palatului funcţiona un muzeu de artă brâncovenească, însă după cutremurul din 4 martie, obiectele au fost depozitate în mai multe muzee din Bucureşti.

La redeschiderea edificiului, în 2001, a început să funcţioneze Muzeul Tradiţiei Aulice, gândit ca o sinteză a sute de ani redată prin 13 încăperi şi prin aproximativ 300 de piese. Dintre acestea menţionăm sălile: italiană, franceză, fanariotă, cea a scoarţelor, Transilvania şi Sala Sfatului Domnesc. Sala franceză, spre exemplu, obişnuia să fie sufrageria Marthei Bibescu (foto: dreapta), aici regăsindu-se diverse ilustraţii şi gravuri, iar în Sala Scoarţelor se regăsesc mai multe scoarţe olteneşti, moldoveneşti şi munteneşti din secolele XVII-XX, ţesăturile care îmbrăcau pereţii încăperilor din casele boiereşti, dar şi din cele ale ţăranilor, astăzi funcţionând ca sală de concerte.

Impresionantă este Sala Sfatului Domnesc unde, deşi mobilierul original nu s-a păstrat până astăzi, se găsesc piese recuperate de pe teritoriul întregii Ţări Româneşti. Tot aici se află şi un portret al domnitorului Constantin Brâncoveanu. Atmosfera istorică este completată de Sala Cancelariei Domneşti unde printre exponate, regăsim actul de întemeiere al Mănăstirii Antim şi un basorelief cu stema Ţării Româneşti. Muzeul Artei Aulice a apărut din dorinţa regizorului şi actorului Dan Nasta, colecţionar pasionat de obiecte de patrimoniu, şi a soţiei sale, Liana, care au decis să doneze mai multe obiecte care să rămână în mod permanent în palat.

Elementul-cheie al Bisericii „Sfântul Gheorghe“

Ridicată în anul 1688 de către Constantin Brâncoveanu, Biserica „Sfântul Gheorghe“ este unul dintre cele mai importante puncte de atracţie pentru turiştii care ajung în complexul Mogoşoaia. Elementul-cheie de aici îl reprezintă picturile din interiorul bisericii, care datează din anul 1705 după cum arată înscrisul în limba greacă din altar, picturi care au fost restaurate între timp cu ajutorul comunităţii, Icoanele împărăteşti care datează din 1912 completează spiritul lăcaşului de cult. De contemplat este şi pictura care îl înfăţişează pe Constantin Brâncoveanu alături de fiii săi. Construcţia bisericii lângă zidul curţii boiereşti era un lucru firesc în acea perioadă când aproape toate curţile boiereşti şi domneşti aveau biserici pentru ca toţi cei ai casei să se poată ruga împreună. (Foto dreapta. Facebook)

Expoziţie în bucătărie

Construită la o distanţă mai mare faţă de celelalte anexe, pentru evitarea incendiilor, se află cuhnia, fosta bucătărie brâncovenească, construită din mai multe cămări şi cu turnuri de aerisire. Aici, precum şi la parterul palatului, în gheţărie sau în pivniţă se organizează adesea expoziţii de artă contemporană. De menţionat sunt şi cele două case care se află pe aleea care duce la turnul-poartă, unde obişnuiau să locuiască paznicii palatului. Astăzi, acestea funcţionează ca sală de expoziţie, respectiv ca o bibliotecă unde se găsesc cărţi despre Mogoşoaia, dar şi despre istorie, artă şi literatură, bibliotecă ce poartă numele principesei scriitoare Martha Bibescu.

Serele pariziene

Până ca principesa să preia „frâiele“, a realizat lucrări de reconstrucţie şi principele Nicolae Bibescu. El a acordat o atenţie deosebită grădinilor şi parcului palatului. În 1890, comanda serele de la un atelier din Paris şi mai târziu decidea construirea cavoului familiei. Principele a adus grădinari şi peisagişti de la celebrul palat Versailles, din Franţa. 

Cum se ajunge la Mogoşoaia

Cu mijloacele de transport în comun, cea mai simplă modalitate de a ajunge la Palatul Mogoşoaia este cu metroul, până la staţia Parc Bazilescu, aflată pe Magistrala 4. De acolo, se poate lua autobuzul 304, 460 sau 697. Toate opresc chiar în faţa complexului. Cei care nu doresc să folosească metroul pot lua autobuzul 331 de la Piaţa Romană până la capătul liniei, la Dămăroaia, de unde se pot urca în acelaşi 460. Şi de la autogara din piaţa Chibrit se poate lua un microbuz care merge la Mogoşoaia.

 

Programul de promovare a patrimoniului turistic„Destination: Bucharest“ este desfăşurat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic.

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: