Ce-aveţi, bă, cu pechinezu' meu?

Îmi permit să folosesc apelativul ,,BĂ’’ pentru că de foarte multe ori l-am auzit folosit chiar de cel ce cu emfază a anunţat că a rezolvat problema câinilor în Bucureşti.

Un om care ne-a promis proiecte grandioase, care a realizat ceea ce alţii n-au reuşit, un om de la care bucureştenii au atâtea aşteptări s-a umplut de ridicol, s-a acoperit de penibil pentru că ,,a rezolvat’’ nu problema cîinilor comunitari, ci a celor cu stăpîn. Era chiar ultima problemă de rezolvat, cea care nu-i lăsa pe edilii Capitalei să doarmă liniştiţi. Problema odată rezolvată, ei pot să-şi vadă liniştiţi de treabă. Pardon, de dormit.

Gropile din asfalt (sic! acolo unde ele există), lipsa canalizării în zone imense ale unei Capitale ce se vrea europeană, cheltuielile nejustificate din parcurile Capitalei, transportul în comun, care este sub orice critică, parcagii toleraţi contra-cost de poliţia locală, retrocedările care ar trebui să intre în vizorul DNA-ului, construcţiile realizate în baza unor aprobări care ar trebui să dea insomnii cu iz de cătuşe celor care au semnat, lucrările de infrastructură tărăgănate în dispreţul cetăţeanului şi multe alte probleme REALE ale Bucureştiului le voi aborda cu alte ocazii. Punctual şi documentat. Azi voi încerca să-mi explic o decizie aberantă şi, din punctul meu de vedere, departe de logica legalităţii.

Am un ,,dulău’’de pechinez în vîrstă de 14 ani. Oscar, că aşa-l cheamă, e bătrîn, ştirb, aproape surd şi în plus are cataractă la ambii ochi. Se încăpăţînează să trăiască şi să ne bucure inimile cu făţuca lui haioasă, atitudinea lui plină de blîndeţe şi îngăduinţă de bunicuţ pus pe şotii. Cînd avea vreo doi sau trei ani a avut o aventură cu o pechineză aidoma lui, aventură din care a rezultat un puiuţ la fel de dulce cum era şi el cînd a intrat în familia noastră. Rocky, fiul lui Oscar, a ajuns la un bun prieten şi totodată coleg de serviciu pe atunci.

Aşijderea lui Rocky, în familia prietenului meu, Oscar este considerat un membru de drept al familiei noastre. A participat la toate evenimentele, fericite sau triste, a fost vegheat atunci cînd a fost bolnav şi chiar operat, sau a fost de nedezlipit de cei care au avut vreo problemă de sănătate. A fost cu noi la baltă şi am constatat că n-are nevoie de lecţii de înot, natura ocupîndu-se şi de asta. Ne-a însoţit în excursiile pe munte, iar atunci cînd picioruşele lui n-au mai făcut faţă efortului a acceptat să continue deplasarea privind poteca...din rucsacul meu.

La ceas de seară, cînd scriu aceste rînduri, Oscar mă priveşte fix cu ochii lui altădată plini de viaţă, acum albiţi de cataractă. Mă priveşe fix, fără să dea din coadă. E semn că vrea afară. Aşa cum un copil se cere la oliţă sau un bătrîn neputincios ,,căzut la pat’’ îţi cere, cu privirea plină de jenă şi neputinţă, să-i schimbi scutecul. La întoarcere, chiar dacă nu mai vede aproape deloc, are chef de joacă precum în tinereţe doar că, pentru mult mai puţin timp.

Sînt nenumăraţi ,,Oscari’’ care umplu clipele de singurătate ale unor bătrîni torturaţi de liniştea casei, parcă mai mult decît de bolile pentru care n-au bani de medicamente. Îşi rup din amărîtele de pensii cîţiva bănuţi pentru a-i hrăni pe aceşti ,,membri ai familiei’’ necuvîntători, dar credincioşi. 

Pentru mulţi dintre oamenii normali aceşti cîini sînt într-adevăr aproape nişte membri ai familiei care nu supară pe nimeni, care sînt spălaţi, au carnet de sănătate, sînt vaccinaţi şi deparazitaţi periodic. Nu pentru ca aşa prevăd nişte normative, ci pentru că aşa e normal, moral şi igienic. Vaccinaţi şi deparazitaţi, aşa cum nu sînt mulţi, prea mulţi dintre semenii noştri. Din incultură, din nesimţire, din indolenţă, din proastă creştere sau din indiferenţa guvernanţilor.

Şi s-au trezit nişte ,,BĂ’’ să voteze o hotărîre prin care posesorii legali de cîini sînt obligaţi fie să plătească o taxa anuală de 150 de lei, adică aproape un sfert de pensie ,,majoritară’’, fie să procedeze la castrarea cîinelui. Dacă nu, amenda este de 3.000 de lei. Cum n-aţi făcut febră musculară calculînd cuantumurile taxei şi ale amenzii ?! Că dacă vă întreabă cineva de criterii, sigur vă dă....cu rest.

Dacă Oscar ar gîndi ca aceşti ,,BĂ’’, ar face plîngere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Motivul ?! De ce să fie castraţi doar cîinii?! Să fie castrate şi pisicile. Şi canarii. Şi hamsterii sau Porcuşorii de Guineea... Adică să moară şi capra vecinului. 

Da’ de ce să-i sterilizăm, BĂ !? Cu ce-au greşit ?!

Nu era mai bine să se fi procedat la sterilizarea altor.... vieţuitoare, în aşa fel încît să nu mai ,,beneficiem’’ noi de existenţa unor habarnişti inepţi paraşutaţi în comitete şi comiţii?! Nu pentru astfel de stupidităţi şi absurdităţi legislative i-au votat, cu încredere, cetăţenii urbei pe cei care nu prea înţeleg care este de fapt menirea lor în administrarea Capitalei.

În afara ambiţiei meschine de a obţine nişte bani de la cei care-şi iubesc animalele, nu există nicio justificare pentru această ruşinoasă hotărîre.

Dacă cei care-şi plimbă cîinii nu strîng excrementele acestora, să fie sancţionaţi. Dacă nu-i vaccinează, să fie sancţionaţi. Proprietarii cîinilor, zic.

Şi pentru că tot vorbim de proprietate, cine vă dă voie, BĂ, să ne dictaţi voi ce să facem cu proprietăţile noastre ?! Sterilizaţi-vă între voi că poate aşa vi se mai oxigenează creierul şi, în plus, dispare pericolul apariţiei altora asemeni vouă !