Bucureştiul măsura 160 de metri pătraţi în secolul XIV. Cum au luat naştere primele aşezări din Capitală

Bucureştiul măsura 160 de metri pătraţi în secolul XIV. Cum au luat naştere primele aşezări din Capitală

Bucureştiul a cunoscut mai multe transformări în ceea ce priveşte organizarea teritorial-administrativă. De la un perimetru de 160 de metri pătraţi, în secolul XIV, atât cât se întindea un turn, Bucureştiul s-a extins la dimensiunile actuale, în decursul a sute de ani. Sectoarele de astăzi au fost cunoscute, în mod succesiv, ca boieli, vopsele, culori şi raioane. Delimitarea în sectoare a Bucureştiului se datorează lui Nicolae Ceauşescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoricul Dan Falcan vorbeşte pentru adevarul.ro despre evoluţia administrativ-teritorială a Bucureştiului şi despre modificările produse pe harta Bucureştiului de-a lungul timpului.

Începuturile Bucureştiului

„În anii 1370-1380, se pun bazele unui turn, punct de pază în vremea aceea, care marca o întretăiere de drumuri comerciale”, povesteşte istoricul Dan Falcan despre începuturile Bucureştiului.

De la acest turn a luat fiinţă oraşul ce avea să devină Capitala României astăzi. Turnul era un punct de reper al comercianţilor vremii, locul unde poposeau şi se desfăşurau cele mai importante tranzacţii.

Potrivit lui Falcan, Bucureştiul se reducea la 160 de metri pătraţi, care se întindeau în zona Curţii Domneşti. Pe măsură ce Bucureştiul s-a extins, a înglobat mai multe sate care au intrat în componenţa sa. Primul document în care Bucureştiul este menţionat îi aparţine lui Vlad Ţepeş, în anul 1459.

În secolul al XVI-lea, Bucureştiul era condus de un jude, un fel de primar ales de oamenii înstăriţi ai vremii. Primul jude a fost Necula lui Bobanea, în anul 1563, iar această formă de organizare s-a păstrat până în vremea lui Constantin Brâncoveanu, în anii 1600.

Spre deosebire de zilele noastre, când există o delimitare clară a Capitalei cu ajutorul sectoarelor, Bucureştiul zilelor trecute era împărţit în mahalale. Fiecare mahala a oraşului era cunoscută după numele celor mai destoinici locuitori sau după meseriile pe care le practicau.

Astfel, printre cele mai cunoscute mahalale din Bucureşti se numărau mahalaua Dudescului, mahalaua Bălăcenului, mahalaua Cărămidarilor, Mahalaua Brezoianului şi mahalaua Aga Niţă.



Bucureştiul a fost împărţit în plăşi, boiale, vopsele, culori, raioane

Prima organizare mai bine conturată dateaza din anii 1700 şi împartea Bucureştii în 5 plăşi: Podul Mogoşoaiei (actuala Calea Victoriei), Târgul de Afară (Piaţa Obor), Broşteni, Gorgani (zona Izvor) şi Târgul (zona Unirii).

Din secolul al XIX-lea, plăşile au fost asociate cu boiale, apoi cu vopsele, apoi cu culori. Diferenţa dintre acestea consta doar în denumirea lor. Culorile care delimitau Bucureştiul erau: roşu, galben, negru, verde şi albastru.

Primul primar general al Bucureştiului apare în 1844 şi a fost Barbu Vlădăianu.

Schimbarea a fost binevenită pentru bucureşteni, întrucât a permis identificarea mai rapidă a zonelor. Cu timpul, culoarea roşie, aferentă centrului Bucureştiului, a dispărut, rămânând doar celelalte patru.

Odată cu venirea comuniştilor la putere, în 1948, o nouă lege este promulgată şi Bucureştiul este împărţit în raioane, în număr de opt. Aşadar, în Bucureştiul secolului trecut, existau: raionul 30 Decembrie (Ziua Republicii), raionul 1 Mai (Ziua Muncii), raionul 23 August (Ziua Nationala în perioada comunistă), raionul Tudor Vladimirescu (a condus revolta de la 1821), raionul Nicolae Bălcescu (om politic participant la Revoluţia de la 1848), raionul V. I. Lenin (primul lider al URSS), raionul 16 Februarie şi raionul Griviţa Roşie (referire la grevele de la atelierele Griviţa din 1933).


Harta Bucureştiului în anul 1900

Organizarea în sectoare şi judeţe, meritul lui Ceauşescu

Această organizare administrativ-teritorială durează până în anul 1968, când la cârma ţării se afla Nicolae Ceauşescu, care decide schimbarea raioanelor în opt sectoare. În anul 1979, numărul sectoarelor s-a redus la şase. Se renunţă la regiuni şi apar judeţele.

Municipiul Bucureşti a fost până la instaurarea regimului comunist în România reşedinţa judeţului Ilfov. De-a lungul existenţei sale, Bucureştiul a fost cetate de scaun în anul 1465, Capitala Ţării Româneşti, în anul 1659, şi Capitala României Mici, în anul 1859.

Sub domnia lui Carol I, Bucureştiul a reprezentat reşedinţa unuia dintre cele zece ţinuturi ale vremii, şi anume, Bucegiul. Tot în această perioadă, Bucureştiul s-a separate de judeţul Ilfov, ca urmare a unei noi legi cu privire la organizarea administrative-teriorială a oraşului.

Cea mai numeroasă comunitate minoritară din Bucureşti era cea evreiască, cu un procent de aproximativ 11% din populaţia oraşului. Pe locul cartierului evreiesc se află astăzi complexul comercial Unirea.

Pe aceaşi temă:

Infrastructura Capitalei în urmă cu trei secole: uliţe fără identitate sau poreclite după mărfurile negustorilor, case dispuse la voia întâmplării

Poveştile mahalalelor Capitalei dispărute din memoria locuitorilor. Sfântul Gheorghe-Vechiu, cea mai mare din oraş

Hanurile de altădată din Bucureşti, cafenele de astăzi. Afaceri profitabile de pe urma localurilor selecte ale vrem


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: