Bucureşti: Eroii din decembrie 1989 sunt amintiri în bradul de Crăciun

Bucureştenii nu au uitat momentele trăite în decembrie ‘89 şi au ieşit încă de dimineaţă să aprindă lumânări în Piaţa Universităţii.Expoziţia cu fotografii din pasajul de la Universitate a adunat azi-dimineaţă zeci de trecători, iar în bradul amenajat tot în pasaj erau agăţate numele a zeci de eroi.

Crucea din faţa Teatrului Naţional era înconjurată de coroane de flori încă de la primele ore, iar din când în când câte un bucureşean se mai oprea şi aprindea lumânări pentru eroii care au murit în Revoluţie.

Mihai Alexandru Martinovici a pus prima lumânare printre coroanele de flori. Bărbatul în vârstă de 60 de ani a venit din Ploieşti şi îi place foarte mult să povestească momentele trăite atunci.

„Am participat la revoluţie şi în fiecare an pe vremea asta îmi amintesc. Am intrat în sediul prefecturii din Ploieşti şi am ţipat să nu se tragă. Şi nu s-a tras. Apoi am venit în Capitală: când mă uit la pozele astea mă trec fiorii, retrăiesc acele momente“, povesteşte Martinovici.
De asemenea, o echipă de jandarmi împreună cu reprezentanţi ai Poliţiei Rutiere restricţionau traficul în zonă, pentru că la ora 13.00 urma să aibă loc comemorarea oficiată de câţiva preoţi.

„Închidem circulaţia pentru ca oamenii să poată veni alături de preoţii care vor face o slujbă şi vor pune coroane şi flori“, a spus Marius Militaru, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Bucureşti.



„Încă păstrez glonţul care mi-a trecut prin picior“
Expoziţia cu fotografii din decembrie 1989 amenajată în pasajul de la Universitate a atras cel mai mult trecătorii.

Un bărbat în vârstă de 72 de ani se uita cu lacrimi în ochi la pozele cu răniţi. Şi-a scos mănuşile şi i-a arătat unui tânăr mâna dreaptă. I-a spus că este unul dintre răniţi. „Nu mai am deget. Am fost împuşcat. Am stat ore în şir în zăpadă, în faţa televiziunii până m-au dus la spital“, spune Marin Petre, un revoluţionar din Bucureşti.

Bărbatul povesteşte cât de mult îşi dorea să avem parte de libertate. „Dar nu aşa! Vroiam o libertate modestă! Am stat numai pe străzi zilele acelea, spre disperarea soţiei mele. După vreo patru ore m-au dus la spital. Am fost operat de trei ori, după care, ca să nu-mi taie mâna m-au trimis în Germania pentru a patra operaţie“, mai spune Marin Petre.
 
Întâmplător, acesta se întâlneşte la Universitate cu un prieten bun. Un alt revoluţionar rănit. „A fost împuşcat în piciorul stâng pe 21, seara. Aici, la Universitate. Trăgeau ca nebunii, de peste tot“, povesteşte şi Vasile Bâlă, în vârstă de 72 de ani. Acesta spune că a ieşit din casă pentru a-şi lua fetele de la serviciu. „Când m-au împuşcat, glonţul mi-a trecut prin picior, iar fata cea mică l-a luat de jos. Încă păstrăm acel glonţ acasă“ spune Vasile.

Marin Petre, în vârstă de 72 de ani
 „Nu mai am deget. Am fost împuşcat. Am vrut să avem o viaţă mai bună în viitor. Au trecut 20 de ani şi nu mă gândeam că vom suferi din cauza locurilor de muncă “


Vasile Bâlă, în vârstă de 72 de ani
„Când m-au împuşcat, glonţul mi-a trecut prin picior, iar fata cea mică l-a luat de jos. Încă păstrăm acel glonţ acasă“

 

Doru Baboi, în vârstă de 52 de ani
„Veneam de la Giurgiu. Când am ajuns în Bucureşti, seara, am văzut mii de oameni pe stradă. Mi-am luat copilul de 6 luni şi am ieşit şi eu. Acum realizez cât de inconştient am fost“