Bucureşti: Cu Alexander Hausvater, despre Svejk, păpuşi gonfabile şi politică

0
Publicat:
Ultima actualizare:

După trei săptămâni de repetiţii asiduee, regizorul Alexander Huasvater se apropie de prima vizionare a “Galaxiei Svejk”, spectacolul pe care l-a scris, pornind de la binecunoscutul personaj al lui HaseK. “Galaxia Svejk” va avea premiera în septembrie şi reprezintă debutul regizorului pe scena Teatrului Ţăndărică

ADS (Adevărul de Seară ): De ce l-aţi ales tocmai pe Svejk?

A.H. (Alexander Hausvater): Svejk are acel tip de inocenţă inedită care stă la baza umanităţii şi care creditează ideea de bine, în ciuda celor mai teribile adversităţi pe care le poate oferi realitatea. Cred că există un Svejk în fiecare dintre noi. În plus, Svejk este un povestitor salvator, în genul celor care în timp de război, sau în temniţele gulagului comunist, aveau capacitatea de a transcede realitatea, de a le oferi tovarăşilor de suferinţă clipe de evadare din cotidian, în viaţa din care fuseseră dislocaţi. Aşa că ne face şi nouă bine cu poveştile lui.

ADS: Şi de ce la Teatrul Ţăndărică?

A.H. : Spectacolul “Galaxia Svejk” este un eveniment dramatic care se desfăşoară în modalităţi de exprimare artistică diversă, de la obiecte animate şi păpuşi, la dans şi muzică. Pe scenă, alături de păpuşi, vor fi şi actori (Tania Popa, Ruxandra Bălaşu, Matei Cheoariu, n.red.). Spectcolul va fi o delectare în care muzica scrisă de vechiul meu colaborator, compozitorul Yves Chamberland, este foarte importantă.

ADS: De unde interesul dumneavoastră pentru teatrul de păpuşi?

A.H: Păpuşa a existat în teatru înainte de a exista actorul. În Orient, în Japonia, China, Thailanda, teatrul de păpuşi are o foarte veche tradiţie. În acest teatru oriental, păpuşa este folosită, în timpul zilei, în spectacole, iar seara, în templu, devine obiect de cult. În partea astălaltă de lume, noi am banalizat-o până la păpuşa gonflabilă din sex-shopuri. 

ADS: Care este rostul acestui spectacol?

A.H. : Un rost ar fi acela de a nu fi prizonierii formelor. Alt rost ar fi să înţelegem importanţa asumării acţiunii, în sensul de a transforma gândul în realitate. Alt rost este de a exersa capacitatea de a ne transforma. În acest sens, spectactorul meu preferat nu este cel care aplaudă, ci acela care înţelege să se schimbe, de exemplu, să poată merge la mamă şi să-i ceară iertare pentru că a supărat-o.

ADS: Ţintiţi ceva anume cu aceste rosturi?

A.H.: Desigur. Problema timpului nostru este că oamenii nu prea mai comunică unii cu alţii. Iar problema românilor, în special, este că nu-şi asumă condiţia de oameni ai cetăţii,  nu acţionează politic. Eu cred că acela care întoarce capul şi se face că nu vede răul care se întâmplă sub ochii lui este mai vinovat decât făptuitorul. Şi mai cred că fiecărui om i-ar trebui sute de vieţi pentru a epuiza resursele de bine care există în noi. Trebuie doar să acţionăm, fiecare, la locul lui din societate, ca să mergem spre bine. Să utilizăm posibilităţile noastre de imaginaţie şi mai ales de iubire, care este un imperativ în orice situaţie.  Şi să credem, la fel ca soldatul Svejk, care credea, prin prisma lui de soldat, că lumea se va îmbunătăţi, se va purifica.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite