Bucureştenii pedalează la Velocity 2013 - ziua 1

Viena, 11 iunie 2013. Este prima zi a conferintei VeloCity. Este locul unde anul acesta se strang specialistii din toata lumea pentru a-si impartasi cunostintele in domeniul incurajarii si promovarii bicicletei.

Particip la conferinta ca reprezentant al Organizatiei pentru Promovarea Transportului Alternativ in Romania, dupa ce un proiect derulat de asociatie in Bucuresti a fost votat la "Cycling Visionaries Awards". Este vorba de "Adopta o pista periculoasa ! Apoi... desfiinteaz-o ! ", proiectul prin care cetatenii s-au implicat in desfiintarea a peste 100 de km de piste periculoase din Bucuresti. In urma sesizarilor, politia rutiera a constatat ca ele nu respectau normele si avizele. Dar nu este singurul proiect din Romania votat de public. De aceea, aici este si Ariel Constantinof (Tribul), Andreea Toader (SkirtBike), Cristian Vladoaica (Bike Pour-Trait) si Cosmin Popan (Portocala mecanica).

O dimineata ploioasa da peste cap planurile mele de a ajunge la "Bike Yoga", la ora 7.30. 
Iar la 10.30 inca ploua. Si pentru ca locatia este aproape, cam la 1,5 km, merg pe jos. Remarc parcarile pentru biciclete care, atunci cand sunt in zona intersectiilor, sunt pe carosabil. In acest mod se foloseste la maxim spatiul si se asigura normele de siguranta rutiera. Pentru ca astfel se asigura vizibilitate soferilor atunci cand intra in intersectii. Prin comparatie, in Bucuresti vei gasi multe intersectii unde vizibilitatea este obturata de chioscuri, masini parcate, panouri publicitare etc. Iar in Bucuresti nu exista nicio parcare pentru biciclete pe carosabil.

In Parcul Rathaus este liniste. Asta pana ajung sa vad dincolo de un gard plin de reclame. Acolo, vreo 10 prichindei pe bicicleta dau ture, indrumati de un adult. Au pelerine de ploaie si sunt concentrati la ceea ce fac.

Forfota o gasesc in cortul unde se face inregistrarea. Toti sunt plouati si cerceteaza pachetul de inscriere. Procedura de inregistrare dureaza mai putin de un minut. Gasesc in geanta care mi s-a inmanat multe lucruri utile: o folie de ploaie, harti, programul evenimentului... Legitimatia ne asigura gratuitate pe transportul public pe perioada conferintei. Dar ceea ce ma atrage este bicicleta. Este la dispozitia mea toata perioada !

Este o placere sa pedalezi in Viena, chiar si pe ploaie !

La o intersectie imi atrage atentia un politist. Un semafor se defectase iar in timp ce echipa lucra la semafor, politistul dirija circulatia in intersectie. E o intersectie mica... dar totusi, in mai putin de o ora de cand s-a defectat, deja se lucra la semafor. Imediat m-am gandit la accidentele petrecute in Bucuresti cauzate de lipsa de reactie in repararea semafoarelor.

A inceput Conferinta. Invitati din toate colturile lumii. Prezentatoarea ne roaga sa ne relaxam si sa luam o pauza de un minut in care sa vorbim cu cei din jurul nostru. Oamenii intra in joc si sala se umple de voie buna. Aflu ca in fata mea stau niste austrieci de la o firma de planificare a traficului.

Viceprimarul Vienei multumeste participantilor ca au venit in numar arat de mare. Presedintele Federatiei Europene a Biciclistilor recunoaste: este cea mai numeroasa conferinta VeloCity de pana acum. Iar eu stiu ca Primaria Vienei s-a straduit foarte tare pentru reusita acestui eveniment. Inca de anul trecut, au trimis emisari in toate colturile lumii pentru a transmite invitatii oficiale. Iar o astfel de invitatie a fost transmisa si domnului Oprescu.

Primaria Vienei isi anunta intentia de a creste numarul de biciclisti pe strazile orasului, de la 6%, cati pedaleaza acum zi de zi, pana la 10% pana in 2015. Chiar zilele acestea, dupa modelul orasului Copenhaga, in Viena a fost montat un contor care monitorizeaza o pista din oras pentru a inregistra numarul de biciclisti.

In partea a doua a zilei, cand au inceput prezentarile, a trebuit sa aleg... 
"Cine s-ar fi gandit ca Budapesta este un oras pentru biciclisti ?"
"Schimbarile se intampla ! Critical Mass dupa 20 de ani."
"Cum sa implementezi masuri de calmare a traficului intr-un oras prietenos cu masinile."
"Cum pot orasele inteligente sa profite de pe urma biciclistilor urbani"
"O masina are 1,9 metri latime. De cat spatiu in plus are nevoie, de fapt ?"

Sunt doar cateva subiecte la care as fi vrut sa particip dar le-am ratat pentru ca am ales sa vad prezentarea "Planificare pentru oameni ! Planul de Mobilitate Durabila Urbana."

Punct dupa punct, subiect dupa subiect, imi dadeam seama cat de departe este Bucurestiul de ideea de mobilitate.

Daca planifici pentru oameni si locuri, vei obtine oameni si locuri". (Fred Kent) 
Cam asta este diferenta dintre modelul invechit de planificare a transportului si un Plan de Mobilitate Durabila Urban.

Iar cand prezentarea a ajuns la pasii necesari implementarii, mi-am dat seama ca Primaria Bucuresti n-a facut nici macar primul pas pe aceasta directie.

Care e primul pas ?

Anuntarea intentiei de a porni pe acest drum ! Eu inca nu am auzit vreun primar al Bucurestiului care sa spuna ca vrea sa curete trotuarele de masini parcate, ca vrea sa faca benzi pentru biciclisti sau ca vrea sa faca benzi dedicate transportului public. 
Viena a facut acest lucru. Iar astazi se poate circula foarte bine si cu masina, si cu bicicleta, si pe jos, si cu transportul public. La fel si in Budapesta. La fel si...

In Bucuresti, primarul a anuntat ca proiectele sale pe urmatorii zeci de ani se vor axa pe tot mai multe strapungeri, supralargiri si pasaje. Iar rezultatul nu poate fi decat un oras al masinilor, al traficului. Nicidecum nu se poate ca Bucurestiul sa ajunga al oamenilor atata timp cat nu se investeste in aceasta directie. Iar primul pas este sa se doreasca acest lucru.

In ultima parte a zilei am aflat despre implicarea biciclistilor vienezi in fortarea autoritatilor de a face din Viena un oras prietenos cu oamenii. 

 Apoi am avut placerea sa-l urmarim pe Mikael Colville, initiatorul proiectului Copenhagenize. 
In timp ce la Bucuresti se vorbeste de studii, de planuri, de Planuri... Mikael spune simplu: designul infrastructurii pentru biciclisti nu trebuie sa fie diferit de cel pentru un scaun.
Altfel spus... cand faci un scaun, te astepti sa te asezi pe el si sa vezi cum te simti.
La fel e si cu infrastructura pentru biciclete. Acesta este si motivul pentru care OPTAR s-a impotrivit ideii ca in Bucuresti sa se construiasca doua piste pe axele N-S si E-V.

      Inainte de a arunca banii pe prostii... de ce sa nu facem ce ne propune Mikael ? Haideti sa ne inchipuim ca avem doua piste pe N-S si E-V. Pe mine nu ma ajuta, ca nu ma deplasez nici de la N la S si nici de la E-V. Nici pe colegii mei de munca nu-i va ajuta, pentru ca nu suntem pe aceste axe... nici pe angajatii primariilor, nici pe ai RATB ului, nici...

      Seara participam la un concert cu sonerii de bicicleta. Nu e... cine stie ce. Dar oamenilor le place, pentru ca sunt implicati. Fiecare a primit cate o sonerie si o foloseste la indicatiile dirijorului. Sau cand vrea.

      Cam atat despre prima zi. Maine, la prima ora vreau sa vad ce legatura este intre bicicleta si yoga. La 7.30 voi fi la bike-yoga, daca reusesc sa ma trezesc.

     
      Marian Ivan-membru fondator al OPTAR

      Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.

Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.
Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !